LEGELAZI.RO
Legislația actuală din România
DECIZIE

DECIZIA nr. 384 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Emitent
Curtea Constituțională
Publicat
Monitorul Oficial nr. 311 din 20 aprilie 2026
Data publicării
20.04.2026
Vigoare
20 aprilie 2026


Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, în Dosarul nr. 2.922/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.336D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei o cerere de judecată în lipsă.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere considerentele Deciziei nr. 445 din 11 iulie 2019, prin care Curtea a analizat critici similare și a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a textului criticat.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.922/325/2020, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autoarea excepției împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care i-a fost aplicată o amendă contravențională ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale criticate.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât prevede obligativitatea obținerii acordului prealabil, a autorizației de amplasare și/sau a autorizației de acces în zona drumului public pentru căile de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței.6. De altfel, se arată că articolul cuprinde și o contradicție în termeni, prevăzând necesitatea obținerii acordului prealabil pentru o cale de acces deja realizată. Se susține că, potrivit principiului constituțional al neretroactivității legii civile, aceasta nu se va aplica unor fapte din trecut și, prin urmare, autoarei excepției nu i se pot solicita acorduri prealabile, autorizații de amplasare și/sau acces în zona drumului public pentru o lucrare care nu a fost realizată de aceasta. 7. Judecătoria Timișoara - Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, care au următorul cuprins: „Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea obținerii acestora și încheierii contractului de utilizare și acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare“.12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că, în virtutea normelor legale în materie, cad sub incidența acestora și beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte de reglementarea cuprinsă în art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015, și apreciază că aceste cerințe, care se adaptează și se instituie permanent, sunt contrare principiului neretroactivității legii.14. În ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității legii, Curtea a reținut în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, paragraful 20, și Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 iulie 2024, paragraful 15), că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, astfel cum au fost modificate de art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015, nu conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).15. Totodată, în ceea ce privește regimul drumurilor publice, Curtea a reținut în Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, precitată, paragraful 23, că este de domeniul evidenței faptul că primează interesul general, respectiv că statul trebuie să asigure în deplină siguranță circulația pe drumurile publice, fiind firesc și normal ca amplasarea sau realizarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop să se facă în anumite condiții care trebuie adaptate concomitent și permanent cu dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rutiere, condiții care sunt aplicabile beneficiarilor zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel realizate înainte sau după intrarea în vigoare a ordonanței 16. Pentru aceste motive, Curtea constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, ci stabilesc un mod de aplicare în timp a legii.17. Nu în ultimul rând, cu referire la susținerile autoarei excepției potrivit cărora textele criticate cuprind o contradicție în termeni, întrucât prevăd necesitatea obținerii acordului prealabil pentru o cale de acces deja realizată de o altă persoană, Curtea reține că acestea, în contextul dat, sunt probleme ce țin de aplicarea și interpretarea legii, și nu de contencios constituțional. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Agromec Cenei - S.A. din comuna Cenei, județul Timiș, în Dosarul nr. 2.922/325/2020 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
------