DECIZIA nr. 608 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 4.190/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.463D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că este inadmisibilă critica întemeiată pe prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât nu se poate pune semnul egalității între persoane fizice și persoane juridice, critica raportată la art. 21 este neîntemeiată, iar prevederile constituționale ale art. 53 nu au legătură cu cauza întrucât vizează drepturile fundamentale ale persoanelor fizice.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.190/62/2018, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Brașov într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind acordarea de daune morale.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât, deși există, la nivel de lege organică, prevăzută egalitatea în drepturi între persoanele fizice și persoanele juridice, în ceea ce privește apărarea drepturilor nepatrimoniale și repararea prejudiciului rezultat din încălcarea acestora, dispozițiile legale criticate stabilesc un tratament juridic diferit cu privire la stabilirea taxei judiciare de timbru. 6. În condițiile în care persoanei juridice îi este permis să ceară daune morale, rezultă că legislația trebuie să prevadă, cu claritate și în mod predictibil, care este tratamentul juridic în ceea ce privește accesul la justiție.7. În aplicarea dispozițiilor legale criticate, pe de o parte, acțiunea pentru daune morale formulată de o persoană fizică va comporta o taxă fixă de 100 lei, iar, pe de altă parte, aceeași cerere va fi taxată cu o taxă variabilă, calculată conform art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în cazul în care este introdusă de o persoană juridică.8. Ca atare, nu se poate reține nicio rațiune obiectivă și rezonabilă, în sensul soluției legislative analizate (diferențierea persoană fizică - persoană juridică), ceea ce echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor fizice.9. În egală măsură, tratamentul diferențiat cu privire la modul de calcul al taxei judiciare de timbru reprezintă o restrângere a dreptului persoanei juridice de acces la instanță, întrucât în sarcina acesteia se va stabili o taxă mai mare, iar o asemenea restrângere nu este permisă, în condițiile în care nu este determinată de unul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituție. 10. De asemenea, dispozițiile art. 148 din Constituție stabilesc aplicarea cu prioritate a tratatelor internaționale la care România este parte, iar odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dobândit caracter juridic obligatoriu, iar art. 20 din menționata cartă prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii.11. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 12. Se arată că prin textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată în cauză se stabilește o facilitate la plata taxei judiciare de timbru pentru persoanele fizice, care solicită daune morale pentru atingerile aduse demnității, onoarei, vieții particulare a persoanei și, respectiv, dreptului la propria imagine. Faptul că aceleași facilități nu sunt prevăzute de legiuitor în favoarea persoanei juridice nu este de natură să determine constatarea neconstituționalității prevederilor legale criticate, deoarece, pe de o parte, prin obligația de plată a taxei de timbru la valoarea pretențiilor constând în daune morale nu se încalcă dreptul la libertatea de exprimare.13. Pe de altă parte, accesul liber la justiție nu este absolut, el pretându-se la limitări. Prin urmare, stabilirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la valoarea pretențiilor, chiar dacă acestea reprezintă daune morale, nu se încalcă accesul liber la justiție. De altfel, în speță nu a fost invocată imposibilitatea plății taxei judiciare de timbru sau afectarea activității persoanei juridice în urma plății respectivei taxe.14. Autoarea excepției de neconstituționalitate solicită de fapt completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul de a se acorda aceleași facilități la plata taxei judiciare de timbru și persoanei juridice. Însă, așa cum a reținut instanța constituțională în mai multe decizii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora: „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.“19. Curtea observă că ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 32/2021 pentru completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 17 martie 2021, dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au fost completate cu un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: „(2) Acțiunile și cererile având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din vătămări ale integrității fizice și/sau psihice se taxează cu 100 lei“, textul criticat regăsindu-se la alin. (1) al art. 7. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.20. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 30 alin. (6) privind dreptul la propria imagine, în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă art. 20 privind egalitatea în fața legii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.21. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea poate deduce, în mod rezonabil, că autoarea acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a avut prilejul să analizeze conținutul libertății de exprimare prevăzute de art. 30 din Constituție (de exemplu prin Decizia nr. 228 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 31 mai 2022) când a statuat că libertatea de exprimare este inviolabilă. Libertatea fundamentală într-o societate democratică, exprimarea liberă contribuie la definirea opiniilor sau a credințelor cetățenilor și la manifestarea voinței lor în acord cu acestea. Reglementarea la nivel constituțional a libertății de exprimare, ca drept fundamental cu un conținut complex, a determinat stabilirea limitelor în cadrul cărora acesta poate fi exercitat. Depășirea cadrului constituțional, exercitarea abuzivă a dreptului atrage răspunderea juridică. Astfel, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituție, „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine“. Limitele libertății de exprimare concordă întru totul cu noțiunea de libertate, care nu este și nu poate fi înțeleasă ca fiind absolută. Concepțiile juridico-filosofice promovate de societățile democratice admit că libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea altei persoane. În acest sens, art. 57 din Constituție prevede expres obligația cetățenilor români, a cetățenilor străini și a apatrizilor de a-și exercita drepturile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. O limitare identică este, de asemenea, prevăzută în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care „Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru (...) protecția reputației sau a drepturilor altora (...)“, precum și în art. 19 paragraful 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care stabilește că exercițiul libertății de exprimare comportă îndatoriri speciale și responsabilități speciale și că aceasta poate fi supusă anumitor restricții care trebuie să fie expres prevăzute de lege, ținând seama de drepturile sau reputația altora. În plus, alin. (7) al art. 30 din Constituție interzice activitățile care s-ar putea desfășura sub pretextul libertății de exprimare: defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Fiind o normă cu caracter restrictiv, de natură să circumscrie cadrul în care poate fi exercitată libertatea de exprimare, Curtea observă că enumerarea realizată de textul constituțional este una strictă și limitativă.23. În continuare, Curtea a mai reținut că tuturor obligațiilor legale, și cu atât mai mult unora de ordin constituțional, trebuie să le corespundă sancțiuni legale în cazul nerespectării lor. Altfel, obligațiile juridice ar fi reduse la semnificația unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în cadrul relațiilor sociale, fiind anulată însăși rațiunea reglementării juridice a unora dintre aceste relații (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014, paragraful 47). Natura și gravitatea sancțiunilor aplicate sunt elemente care trebuie avute în vedere la aprecierea proporționalității unei limitări aduse libertății de exprimare, aplicarea pedepsei penale pentru o faptă care presupune exercitarea liberă a dreptului de exprimare nefiind compatibilă cu libertatea de exprimare a persoanei decât în circumstanțe excepționale, mai ales atunci când au fost grav afectate alte drepturi fundamentale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 21 martie 2002, pronunțată în Cauza Nikula împotriva Finlandei, paragraful 46, Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, paragraful 88, Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Cauza Cârlan împotriva României, paragraful 49, Hotărârea din 29 martie 2011, pronunțată în Cauza Cornelia Popa împotriva României, paragraful 30, Hotărârea din 19 iunie 2012, pronunțată în Cauza Tănăsoaica împotriva României, paragrafele 36-38, Hotărârea din 26 martie 2013, pronunțată în Cauza Niculescu-Dellakeza împotriva României, paragrafele 55 și 59). Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile constituționale sunt concludente, valorile constituționale care nu pot fi afectate sub pretextul libertății de exprimare sunt drepturile individuale precum demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine, precum și acele valori fundamentale care sunt protejate prin interzicerea actelor prevăzute de art. 30 alin. (7) din Constituție, respectiv faima/prestigiul țării, pacea, toleranța națională, rasială, de clasă sau religioasă, nediscriminarea, unitatea teritorială a țării, ordinea/liniștea publică și bunele moravuri.24. Dincolo de aspectele de mai sus, Curtea menționează că, deși și o persoană juridică poate invoca, în anumite circumstanțe, apărarea dreptului la proprie imagine, conținutul acestui drept nu este identic cu dreptul la imagine al persoanei fizice ca ființă umană care are o anumită specificitate. Astfel, în timp ce dreptul la propria imagine al persoanei juridice se bazează pe reputația sa economică, dreptul la propria imagine al persoanei fizice se bazează pe demnitate ca valoare esențială a personalității umane. De altfel, art. 257 din Codul civil, cu denumirea marginală Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice prevede că „Dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice“. Curtea mai reține că art. 252 din cadrul aceluiași titlu V din Codul civil prevede că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.25. Însă prevederile legale criticate se referă la atingerile aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice ca atribute ale personalității umane prevăzute în art. 1 alin. (3) din Constituție ca fiind o valoare supremă în statul de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iulie 2009). Aceste atribute ale personalității umane se pot circumscrie dreptului la propria imagine, fără a exista neapărat o identitate de conținut între acestea și dreptul la propria imagine. Cu alte cuvinte, legiuitorul a ales să introducă această excepție a taxării cu o sumă fixă doar pentru persoanele fizice, în considerarea unor atribute ale personalității înțelese ca fiind specifice persoanei umane, adică persoanei fizice.26. Curtea a reținut, de asemenea, în jurisprudența sa (Decizia nr. 188 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 20 iunie 2018, paragraful 17), că dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate reprezintă o normă cu caracter special, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care consacră regula stabilirii taxei judiciare de timbru prin calcul procentual asupra cuantumului pretențiilor din acțiunile și cererile evaluabile în bani, și a constatat că art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu supune taxei judiciare de timbru speciale de 100 lei orice pretenții legate de daunele morale, ci doar pe acelea prin care se invocă atingeri aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice.27. Așadar, dispozițiile legale criticate sunt prevederi procedurale care țin seama de condiția specifică a unei persoane fizice și de atributele intrinseci ale acesteia, având drept scop garantarea pentru aceasta a accesului liber la justiție. Ele sunt clare și nu contravin nici art. 1 alin. (5) și nici art. 30 alin. (6) din Constituție.28. Însă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, nu este aplicabil și persoanelor juridice în mod direct, ci numai în măsura în care, prin intermediul persoanei juridice, cetățenii își exercită un drept sau o libertate constituțională (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996).29. De altfel, având în vedere natura atributelor umane ocrotite, o persoană juridică nu poate fi în aceeași situație cu o persoană fizică în cazul de față. Așadar, cele două categorii de persoane (fizice și juridice) se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție.30. Așadar, reglementarea criticată nu contravine principiului egalității în drepturi, care nu are semnificația uniformității, astfel că situații obiectiv diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferențiat. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 4 februarie 2021, paragraful 13).31. În aceste condiții, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 20 dinCarta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție.32. Având în vedere că nu se poate reținea încălcarea vreunui drept constituțional, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 4.190/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Fabian Niculae
-----