DECIZIA nr. 127 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Băița Bihor - S.A. din Nucet, județul Bihor, în Dosarul nr. 1.879/187/2015**/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 229D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că se critică, în realitate, o omisiune legislativă referitoare la absența căii de atac a recursului atunci când se respinge o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totodată, arată că criticile de neconstituționalitate nu sunt raportate la prevederi din Legea fundamentală, ci sunt formulate prin comparație cu procedura sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, prevăzută de Legea nr. 47/1992.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.879/187/2015**/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Băița Bihor - S.A. din Nucet, județul Bihor, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Oradea a respins cererea de sesizare cu titlu preliminar a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia critică faptul că legislația română în vigoare nu prevede nicio cale de atac împotriva unei soluții de respingere a unei cereri de sesizare cu titlu preliminar a Curții de Justiție a Uniunii Europene în situația în care soluția de respingere este dispusă de o instanță de judecată care judecă în calitate de ultimă jurisdicție. În acest sens precizează că mecanismul întrebării preliminare este conceput ca o modalitate de dialog între instanțele naționale și instanța unională în vederea asigurării unei corecte interpretări și aplicări a dreptului european. Arată că în Hotărârea din 8 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Dhahbi împotriva Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că există o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în ipoteza în care o instanță națională de ultim grad nu dispune sesizarea cu titlu preliminar a Curții de la Luxemburg.6. Arată că, în materia procedurii preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene joacă rolul de instanță de control constituțional, în sensul că oferă interpretarea dreptului. Prin urmare, dreptul unui particular de a ajunge în fața jurisdicției europene nu poate să fie îngrădit. Precizează că, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut că mai ales în segmentul justiției România trebuie să își îndeplinească obligațiile asumate prin aderarea la Uniunea Europeană, conform art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a remarcat că o hotărâre judecătorească, chiar și definitivă, care încalcă dreptul Uniunii Europene, este un caz de fraudă la lege. Or, doar prin mecanismul întrebării preliminare se poate asigura faptul că o hotărâre judecătorească națională este în conformitate cu dreptul Uniunii Europene. Așadar, legislația națională trebuie să prevadă instrumente și mecanisme eficiente cu privire la asigurarea acestui drept al particularului care derivă din dreptul Uniunii Europene.7. Dar din analiza legislației române actuale rezultă că nu este prevăzută nicio cale de atac în cazul în care cererea de sesizare cu titlu preliminar a Curții de Justiție a Uniunii Europene este respinsă de către o instanță de ultim grad, cum este Curtea de Apel Oradea în litigiul de bază. Prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, Curtea Constituțională a reținut că este întemeiată o excepție de neconstituționalitate cu privire la faptul că legislația română nu prevedea o cale de atac în cazul încheierii prin care se respinge o cerere de sesizare a Curții Constituționale de către o instanță de ultim grad la jurisdicția națională. Or, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene joacă un rol cel puțin la fel de important, dacă nu chiar mai important decât Curtea Constituțională în arhitectura jurisdicțională europeană și română, autoarea excepției susține că este nejustificat faptul că legislația națională română nu prevede o cale de atac în cazul în care se refuză sesizarea cu titlu preliminar a instanței de la Luxemburg. În consecință, după ce art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost analizate prin Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, consideră că se impune din nou evaluarea acestor texte de lege din perspectiva lipsei unei căi de atac în cazul soluțiilor de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene de către instanțele române care judecă în ultimă cale de atac.8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și respectă dreptul la apărare. În acest sens arată, în esență, că Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, la care face referire autoarea excepției, ia în considerare situația în care instanța de ultim grad din jurisdicția națională respinge cererea de sesizare a instanței de control constituțional. Or, în speță, pe de o parte, instanța națională care a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene este instanță de apel, iar, pe de altă parte, asimilarea rolului Curții Constituționale a României cu cel al Curții Europene de Justiție reprezintă o opinie a petentei, neîntemeiată pe prevederi legale.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și cele art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, având următoarea redactare:– Art. 21 din Legea nr. 304/2004:(1) Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.(2) Hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului.(3) Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.– Art. 29 din Legea nr. 47/1992:(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.13. Autoarea excepției de neconstituționalitate nu precizează în mod explicit prevederile din Constituție cărora le-ar contraveni textele de lege criticate, dar din motivarea excepției se deduce că ar fi vorba despre art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 129 - Folosirea căilor de atac și art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia critică absența din legislația română a unei reglementări legale care să permită exercitarea unei căi de atac în cazul în care se refuză sesizarea cu titlu preliminar a Curții de Justiției a Uniunii Europene de către instanța care judecă ultima cale de atac într-un proces. În argumentarea acestor susțineri se face o analogie cu cele statuate prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a constatat că art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești.15. Față de criticile formulate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate în cauza de față neavând nicio legătură cu procedura trimiterilor preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care instanțele naționale pot solicita Curții de la Luxemburg să se pronunțe, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu privire la interpretarea tratatelor și validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii Europene.16. Această procedură este reglementată printr-un act normativ de sine stătător, respectiv Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 18 noiembrie 2009, nicidecum prin cele indicate de autoarea excepției.17. Astfel, prevederile criticate prin intermediul prezentei excepții de neconstituționalitate reglementează competența secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile (art. 21 din Legea nr. 304/2004), respectiv detaliază procedura soluționării de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate (art. 29 din Legea nr. 47/1992), fiind, așadar, irelevante în ceea ce privește procedura trimiterilor preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene.18. Faptul că, în ceea ce privește cele două prevederi supuse controlului în cauza de față, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie prin care a statuat că acestea sunt constituționale doar dacă nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești nu poate constitui un argument pentru constatarea neconstituționalității acestora prin prisma procedurii trimiterilor preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Curtea Constituțională nu poate modifica radical obiectul controlului, întrucât un astfel de demers ar echivala cu o sesizare din oficiu, inadmisibilă din perspectiva chiar a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ridicată de Societatea Băița Bihor - S.A. din Nucet, județul Bihor, în Dosarul nr. 1.879/187/2015**/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

Elena-Simina TănăsescuMagistrat-asistent,Valentina Bărbățeanu
-----