HOTĂRÂRE
HOTĂRÂRE nr. 120 din 27 octombrie 2025 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind siguranţa, rezilienţa şi sustenabilitatea activităţilor spaţiale în Uniune - COM (2025) 335 final
În temeiul dispozițiilor art. 67 și ale art. 148 alin. (2) și (3) din Constituția României, republicată, precum și ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,
în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/361 din 22.10.2025,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.Articolul 1Senatul României constată că propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța, reziliența și sustenabilitatea activităților spațiale în Uniune - COM (2025) 335 final respectă principiul subsidiarității și nu respectă principiul proporționalității.
Articolul 2Senatul României:1. consideră, de comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe, că:a) aplicarea regulamentului va contribui la stimularea inovării și crearea unui mediu de afaceri stabil, previzibil și competitiv, precum și la sporirea siguranței, rezilienței și sustenabilității activităților spațiale;b) punerea în aplicare a unui cadru de reglementare pentru domeniul spațial implică mai multe costuri și beneficii atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat; în cazul sectorului public, costurile se reflectă sub forma sarcinilor administrative pentru asigurarea cadrului instituțional de aplicare a noilor cerințe și ajustarea normelor existente;c) pentru sectorul privat, modificările legislative vor determina creșterea sarcinilor administrative și a costurilor în întreaga industrie, inclusiv pentru IMM-uri; costurile ar rezulta din necesitatea de a îndeplini cerințele tehnice și operaționale, la care se adaugă costurile suplimentare pentru controalele administrative și asigurarea respectării legislației; conform evaluărilor Comisiei Europene, costurile de producție ale operatorilor de sateliți ar putea crește cu 3% până la 10%; furnizorii de servicii de lansare vor suporta cheltuieli suplimentare, furnizorii de mari dimensiuni putând plăti până la 1,5 milioane euro pentru lansatoare grele, iar IMM-urile până la 200.000 euro; costurile de gestionare a riscurilor pentru întreprinderi sunt estimate la 10% din bugetele pentru IT ale acestora, iar autorizarea pentru fiecare linie de produse va costa aproximativ 100.000 euro; punerea în aplicare a normelor privind categoria de amprentă de mediu a produselor (PEFCR) va costa între 4.000 și 8.000 euro;2. subliniază:1) în convergență cu Ministerul Afacerilor Externe, că:a) printre avantajele pe care le-ar aduce simplificarea normativă se numără: comercializarea unui produs unic în 27 de state membre, fapt care simplifică accesul și reduce obstacolele administrative, oferind posibilitatea unei perioade mai scurte pentru introducerea pe piață; trecerea de la autorizarea individuală a sateliților la autorizarea constelației satelitare, ceea ce va permite operatorilor de sateliți să economisească 68 milioane euro în următorul deceniu; prelungirea duratei de viață a sateliților pe orbita terestră joasă de la 5 la 6 ani, care se estimează că va avea un impact economic anual de 1,3 miliarde euro; întreprinderile vor obține un avantaj competitiv la nivel mondial, beneficiind de standarde ridicate de securitate cibernetică ce reduc riscurile cibernetice, iar producătorii vor putea economisi 320 milioane euro pe an;b) impactul negativ ar putea fi atenuat prin măsuri de sprijin și proporționalitatea integrată în norme (de exemplu, să se ia în considerare dimensiunea întreprinderilor, importanța misiunii sau orbita);2) pe aceeași linie cu Ministerul Apărării Naționale, că inițiativa Comisiei Europene contribuie la armonizarea și modernizarea cadrului normativ european în domeniul activităților spațiale, cu beneficii pentru siguranța, reziliența și sustenabilitatea acestui sector, precum și pentru competitivitatea și securitatea energetică a UE;3. reiterează, în convergență cu Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senatul României și Agenția Spațială Română, că propunerea de regulament ridică o serie de preocupări strategice, juridice și practice, după cum urmează:
Cu privire la activitățile spațiale legate de apărare:a) propunerea de regulament oferă puțină claritate cu privire la activitățile spațiale legate de apărarea națională;b) sunt necesare respectarea cu strictețe a prevederilor art. 4 alin. (2) din Tratatul Uniunii Europene referitoare la securitatea națională ca responsabilitate exclusivă a fiecărui stat, precum și alinierea la obligațiile care decurg din tratatele ONU privind spațiul, precum Tratatul privind spațiul cosmic, Convenția privind înregistrarea, Convenția privind răspunderea;c) este necesară includerea unei clauze clare care să păstreze competența națională în materie de securitate și care să afirme că statele membre își pot excepta sau certifica sateliții militari sub autoritatea națională. Aceștia ar trebui gestionați separat sub autoritatea națională, alături de standarde minime comune de siguranță;d) având în vedere că sateliții militari și de informații reprezintă o parte semnificativă a activelor spațiale europene, este necesară o protecție clară și flexibilă a activelor de securitate și apărare naționale în cadrul propunerii de regulament.
Cu privire la procesul de autorizare:a) prezenta propunere ar suprapune un nou regim de autorizare al UE peste legile naționale existente, normele Agenției Spațiale Europene (ESA) și obligațiile internaționale.
Spre exemplu, înființarea unui registru al obiectelor spațiale al Uniunii (URSO), a noilor „certificate electronice“ și a evaluărilor de conformitate tehnică ar putea duplica registrele naționale de obiecte spațiale sau procesele de licențiere existente, mutând procesul decizional la Bruxelles;b) proiectul ar putea depăși ceea ce este necesar pentru a asigura condiții echitabile de concurență: dovezile privind barierele juridice transfrontaliere reale în sectorul spațial european sunt limitate, însă toți operatorii, inclusiv sateliții universitari mici sau misiunile experimentale, s-ar putea confrunta cu proceduri complexe ale UE;c) fără o îndrumare atentă, armonizarea prevăzută la art. 114 din TFUE ar putea duce la o centralizare excesivă și la o supraîncărcare birocratică;d) sunt necesare simplificarea și flexibilizarea procesului de autorizare, în special pentru constelații și misiuni mici.
Regulamentul ar trebui să permită o singură licență pentru a acoperi o întreagă constelație sau flotă de sateliți, mai degrabă decât aprobări separate pentru fiecare satelit;e) este necesară stabilirea de termene clare pentru deciziile de licențiere de maximum 3-4 luni pentru cazurile standard, pentru a oferi operatorilor predictibilitate; ar trebui să fie posibile autorizații de grup sau licențe de clasă, cum ar fi un lot de CubeSats identice pentru o misiune științifică;f) sunt necesare proceduri simplificate pentru activitățile cu risc scăzut: lansările educaționale, demonstrațiile pe orbită și misiunile similare ar trebui să aibă un proces rapid și ușor.
Licențierea „unică“ în întreaga UE ar trebui să reducă cheltuielile administrative. Toate formularele de cerere, taxele și cerințele de raportare ar trebui revizuite pentru a elimina orice duplicare cu procesele naționale. În cazul în care operatorii dețin deja o licență națională care îndeplinește criterii comune, UE ar trebui să o recunoască și să evite reluarea procesului.
Alte aspecte:a) sunt necesare o serie de clarificări cu privire la responsabilități distincte la nivelul Uniunii și al statelor membre.
Spre exemplu, regulamentul ar face Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial (EUSPA) responsabilă de supravegherea anumitor furnizori de servicii de date din întreaga UE, chiar dacă agențiile naționale supraveghează în mod tradițional comunicațiile, observarea Pământului și datele legate de apărarea națională.
Propunerea nu menționează rolul ESA și al structurilor planificate ale Comandamentului Spațial al UE/SSA, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la suprapuneri sau la o guvernanță inconsistentă;b) propunerea de regulament ar trebui să includă standarde internaționale cheie în domeniul siguranței, securității și sustenabilității spațiale, pentru a preveni normele tehnice duplicate sau contradictorii.
Spre exemplu, în domeniul securității cibernetice, standarde precum ISO 27001 sau cele mai bune practici din industrie ar putea fi luate în considerare ca modalități de a îndeplini cerințele legii;c) sunt necesare clarificări cu privire la modul în care se vor coordona EUSPA, ESA, agențiile spațiale naționale și autoritățile de securitate.
Legea spațială a UE ar trebui să definească în mod explicit mecanisme de coordonare, spre exemplu, ar trebui încheiate acorduri formale între EUSPA și ESA și să se aibă în vedere inițiative mai ample, cum ar fi Parteneriatul UE pentru supraveghere și urmărire spațială (EUSST) și Consiliul Spațial sau cadrul de partajare a informațiilor preconizat de strategia spațială;d) sunt necesare clarificări explicite cu privire la relația dintre Legea spațială a UE și NIS2;e) este necesară simplificarea procedurii de raportare a incidentelor: spre exemplu, acestea ar trebui raportate către un portal unic care să informeze atât EUSPA, cât și CSIRT național relevant. Această abordare ar consolida securitatea cibernetică în întregul sector spațial, fără duplicare sau confuzie;f) regulamentul ar trebui să impună un acord formal de cooperare între Comisia Europeană/EUSPA și ESA, având în vedere expertiza tehnică valoroasă a ESA în proiectarea navelor spațiale, standardele de siguranță și operațiunile misiunilor. UE ar trebui să valorifice acest lucru, mai degrabă decât să îl dubleze.
ESA ar putea fi invitată să dezvolte standarde tehnice sau să efectueze evaluări independente ca parte a procesului de autorizare al UE (cu măsuri adecvate);g) regulamentul ar trebui să încurajeze statele membre să mențină și să dezvolte capacități naționale de supraveghere spațială care să contribuie la Parteneriatul UE pentru supraveghere și urmărire spațială;h) în ceea ce privește securitatea cibernetică, propunerea de regulament ar trebui să susțină înființarea unui ISAC spațial al UE care să conecteze operatorii spațiali, EUSPA și centrele cibernetice naționale - CERT-RO din România;i) este necesară menționarea clară în prezentul document sau în documentele însoțitoare a faptului că cerințele privind dubla utilizare și spațiul militar sunt abordate prin alte inițiative, precum Strategia spațială a UE pentru securitate și apărare, programul de conectivitate securizată (IRIS2) sau acorduri dedicate ale Consiliului.
Documentul ar trebui să menționeze faptul că vine în completarea acestor eforturi prin stabilirea unor norme de bază pentru partea civilă, fără a aduce atingere programelor clasificate sau naționale. Proiectele-pilot privind conștientizarea domeniului spațial, exercițiile comune și îmbunătățirea accesului securizat la spațiu ar trebui să se desfășoare în paralel.
Prin menținerea unei delimitări clare, legislația spațială ar putea spori securitatea generală, fără a încălca suveranitatea în materie de apărare;j) textul final al propunerii de regulament ar trebui să completeze Directiva NIS2 și Directiva CER.
Drept urmare, este necesară introducerea unei declarații explicite în regulament conform căreia, dacă un operator spațial este deja clasificat drept entitate esențială sau importantă în temeiul NIS2/CER (de exemplu, un furnizor major de comunicații prin satelit sau o stație terestră critică), atunci respectarea acestor regimuri este considerată a îndeplini obligațiile de securitate cibernetică prevăzute în legislația spațială;k) regulamentul ar trebui să se abțină de la impunerea oricăror taxe noi excesive, mandate de asigurare sau garanții financiare dincolo de ceea ce este absolut necesar;l) este necesară evitarea duplicării cerințelor de asigurare, având în vedere faptul că multe state membre impun deja asigurări de lansare și pe orbită pentru operatori, în temeiul legislației naționale, în conformitate cu cadrul de răspundere al Tratatului privind spațiul cosmic.
Un mandat suplimentar de asigurare la nivelul UE ar putea exclude prețurile întreprinderilor mai mici. Dacă este necesară o garanție financiară comună, aceasta ar trebui să fie proporțională cu riscul misiunii și, eventual, să fie anulată pentru sateliții mici cu risc scăzut.
Cu privire la activitățile spațiale legate de apărare:a) propunerea de regulament oferă puțină claritate cu privire la activitățile spațiale legate de apărarea națională;b) sunt necesare respectarea cu strictețe a prevederilor art. 4 alin. (2) din Tratatul Uniunii Europene referitoare la securitatea națională ca responsabilitate exclusivă a fiecărui stat, precum și alinierea la obligațiile care decurg din tratatele ONU privind spațiul, precum Tratatul privind spațiul cosmic, Convenția privind înregistrarea, Convenția privind răspunderea;c) este necesară includerea unei clauze clare care să păstreze competența națională în materie de securitate și care să afirme că statele membre își pot excepta sau certifica sateliții militari sub autoritatea națională. Aceștia ar trebui gestionați separat sub autoritatea națională, alături de standarde minime comune de siguranță;d) având în vedere că sateliții militari și de informații reprezintă o parte semnificativă a activelor spațiale europene, este necesară o protecție clară și flexibilă a activelor de securitate și apărare naționale în cadrul propunerii de regulament.
Cu privire la procesul de autorizare:a) prezenta propunere ar suprapune un nou regim de autorizare al UE peste legile naționale existente, normele Agenției Spațiale Europene (ESA) și obligațiile internaționale.
Spre exemplu, înființarea unui registru al obiectelor spațiale al Uniunii (URSO), a noilor „certificate electronice“ și a evaluărilor de conformitate tehnică ar putea duplica registrele naționale de obiecte spațiale sau procesele de licențiere existente, mutând procesul decizional la Bruxelles;b) proiectul ar putea depăși ceea ce este necesar pentru a asigura condiții echitabile de concurență: dovezile privind barierele juridice transfrontaliere reale în sectorul spațial european sunt limitate, însă toți operatorii, inclusiv sateliții universitari mici sau misiunile experimentale, s-ar putea confrunta cu proceduri complexe ale UE;c) fără o îndrumare atentă, armonizarea prevăzută la art. 114 din TFUE ar putea duce la o centralizare excesivă și la o supraîncărcare birocratică;d) sunt necesare simplificarea și flexibilizarea procesului de autorizare, în special pentru constelații și misiuni mici.
Regulamentul ar trebui să permită o singură licență pentru a acoperi o întreagă constelație sau flotă de sateliți, mai degrabă decât aprobări separate pentru fiecare satelit;e) este necesară stabilirea de termene clare pentru deciziile de licențiere de maximum 3-4 luni pentru cazurile standard, pentru a oferi operatorilor predictibilitate; ar trebui să fie posibile autorizații de grup sau licențe de clasă, cum ar fi un lot de CubeSats identice pentru o misiune științifică;f) sunt necesare proceduri simplificate pentru activitățile cu risc scăzut: lansările educaționale, demonstrațiile pe orbită și misiunile similare ar trebui să aibă un proces rapid și ușor.
Licențierea „unică“ în întreaga UE ar trebui să reducă cheltuielile administrative. Toate formularele de cerere, taxele și cerințele de raportare ar trebui revizuite pentru a elimina orice duplicare cu procesele naționale. În cazul în care operatorii dețin deja o licență națională care îndeplinește criterii comune, UE ar trebui să o recunoască și să evite reluarea procesului.
Alte aspecte:a) sunt necesare o serie de clarificări cu privire la responsabilități distincte la nivelul Uniunii și al statelor membre.
Spre exemplu, regulamentul ar face Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial (EUSPA) responsabilă de supravegherea anumitor furnizori de servicii de date din întreaga UE, chiar dacă agențiile naționale supraveghează în mod tradițional comunicațiile, observarea Pământului și datele legate de apărarea națională.
Propunerea nu menționează rolul ESA și al structurilor planificate ale Comandamentului Spațial al UE/SSA, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la suprapuneri sau la o guvernanță inconsistentă;b) propunerea de regulament ar trebui să includă standarde internaționale cheie în domeniul siguranței, securității și sustenabilității spațiale, pentru a preveni normele tehnice duplicate sau contradictorii.
Spre exemplu, în domeniul securității cibernetice, standarde precum ISO 27001 sau cele mai bune practici din industrie ar putea fi luate în considerare ca modalități de a îndeplini cerințele legii;c) sunt necesare clarificări cu privire la modul în care se vor coordona EUSPA, ESA, agențiile spațiale naționale și autoritățile de securitate.
Legea spațială a UE ar trebui să definească în mod explicit mecanisme de coordonare, spre exemplu, ar trebui încheiate acorduri formale între EUSPA și ESA și să se aibă în vedere inițiative mai ample, cum ar fi Parteneriatul UE pentru supraveghere și urmărire spațială (EUSST) și Consiliul Spațial sau cadrul de partajare a informațiilor preconizat de strategia spațială;d) sunt necesare clarificări explicite cu privire la relația dintre Legea spațială a UE și NIS2;e) este necesară simplificarea procedurii de raportare a incidentelor: spre exemplu, acestea ar trebui raportate către un portal unic care să informeze atât EUSPA, cât și CSIRT național relevant. Această abordare ar consolida securitatea cibernetică în întregul sector spațial, fără duplicare sau confuzie;f) regulamentul ar trebui să impună un acord formal de cooperare între Comisia Europeană/EUSPA și ESA, având în vedere expertiza tehnică valoroasă a ESA în proiectarea navelor spațiale, standardele de siguranță și operațiunile misiunilor. UE ar trebui să valorifice acest lucru, mai degrabă decât să îl dubleze.
ESA ar putea fi invitată să dezvolte standarde tehnice sau să efectueze evaluări independente ca parte a procesului de autorizare al UE (cu măsuri adecvate);g) regulamentul ar trebui să încurajeze statele membre să mențină și să dezvolte capacități naționale de supraveghere spațială care să contribuie la Parteneriatul UE pentru supraveghere și urmărire spațială;h) în ceea ce privește securitatea cibernetică, propunerea de regulament ar trebui să susțină înființarea unui ISAC spațial al UE care să conecteze operatorii spațiali, EUSPA și centrele cibernetice naționale - CERT-RO din România;i) este necesară menționarea clară în prezentul document sau în documentele însoțitoare a faptului că cerințele privind dubla utilizare și spațiul militar sunt abordate prin alte inițiative, precum Strategia spațială a UE pentru securitate și apărare, programul de conectivitate securizată (IRIS2) sau acorduri dedicate ale Consiliului.
Documentul ar trebui să menționeze faptul că vine în completarea acestor eforturi prin stabilirea unor norme de bază pentru partea civilă, fără a aduce atingere programelor clasificate sau naționale. Proiectele-pilot privind conștientizarea domeniului spațial, exercițiile comune și îmbunătățirea accesului securizat la spațiu ar trebui să se desfășoare în paralel.
Prin menținerea unei delimitări clare, legislația spațială ar putea spori securitatea generală, fără a încălca suveranitatea în materie de apărare;j) textul final al propunerii de regulament ar trebui să completeze Directiva NIS2 și Directiva CER.
Drept urmare, este necesară introducerea unei declarații explicite în regulament conform căreia, dacă un operator spațial este deja clasificat drept entitate esențială sau importantă în temeiul NIS2/CER (de exemplu, un furnizor major de comunicații prin satelit sau o stație terestră critică), atunci respectarea acestor regimuri este considerată a îndeplini obligațiile de securitate cibernetică prevăzute în legislația spațială;k) regulamentul ar trebui să se abțină de la impunerea oricăror taxe noi excesive, mandate de asigurare sau garanții financiare dincolo de ceea ce este absolut necesar;l) este necesară evitarea duplicării cerințelor de asigurare, având în vedere faptul că multe state membre impun deja asigurări de lansare și pe orbită pentru operatori, în temeiul legislației naționale, în conformitate cu cadrul de răspundere al Tratatului privind spațiul cosmic.
Un mandat suplimentar de asigurare la nivelul UE ar putea exclude prețurile întreprinderilor mai mici. Dacă este necesară o garanție financiară comună, aceasta ar trebui să fie proporțională cu riscul misiunii și, eventual, să fie anulată pentru sateliții mici cu risc scăzut.
Articolul 3Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite instituțiilor europene.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în ședința din 27 octombrie 2025, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE SENATULUIMIRCEA ABRUDEAN
București, 27 octombrie 2025.
Nr. 120.
------
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în ședința din 27 octombrie 2025, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE SENATULUIMIRCEA ABRUDEAN
București, 27 octombrie 2025.
Nr. 120.
------