DECIZIE
DECIZIA nr. 198 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Ioana Marilena Chiorean |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin sentințele nr. 2209-2211 din 26 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 27.778/299/2020, nr. 27.781/299/2020 și nr. 27.825/299/2020, prin Încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.788/299/2020, prin Sentința nr. 2033 din 19 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.790/299/2020, prin încheierile din 25 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 27.783/299/2020, nr. 27.792/299/2020 și nr. 27.963/299/2020, și prin Încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.786/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române.4. Prin sentințele nr. 2949 din 12 aprilie 2021 și nr. 1995 din 16 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 28.286/299/2020 și nr. 27.791/299/2020, și prin încheierile din 10 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 27.782/299/2020 și nr. 27.787/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004.5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Teodora Ludmila Vlad, de Mugurel Tolea, de Dioleta Crețu, de Călin Angheluță, de Săndel Matei, de Viorica Sasu, de Marilena Piucă, de Ștefan Valentin Manea, de Petru Ion Panaite, de Cătălin Stoiciu și de Ioan Lazăr în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate de aceștia împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancționați contravențional, precum și constatarea abuzului de drept material săvârșit prin prelucrarea și colectarea fără drept a datelor personale.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate au o interpretare largă, lipsită de claritate și predictibilitate, și nu se precizează dacă informațiile de interes operativ se referă la persoanele menționate în primele teze sau sunt separate de acestea. Obiectul criticii îl constituie caracterul general al sintagmei „alte informații de interes operativ“ care, prin lipsa de predictibilitate, încalcă imperativul art. 26 alin. (1) și al art. 21 alin. (3) din Constituție.7. În primul rând, se arată că textul criticat încalcă imperativul supremației legii și al respectării dreptului la un proces echitabil, deoarece nu este clar și previzibil. Jurisprudența recentă a Curții Constituționale este constantă în demarcarea clară a exigenței de claritate și previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ, exigență care a fost cristalizată în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens, se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 430 din 24 octombrie 2013, nr. 447 din 29 octombrie 2013, prin care Curtea ridică previzibilitatea și claritatea la nivel de „condiție esențială a calității și constituționalității normei juridice“. Astfel, nu numai că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, dar claritatea și previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituționalității. Curtea Constituțională a mai statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010 și nr. 743 din 2 iunie 2011). Or, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor legale criticate permite cadrelor Jandarmeriei Române să le interpreteze cu o marjă largă de apreciere asupra deciziei de a colecta date personale.8. Se mai arată că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept vizați de către măsurile de aplicare a acestei soluții. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și principiul statului de drept și cele conexe acestuia, principiul securității juridice, principiul proporționalității și principiul protecției împotriva arbitrarului, protecția împotriva arbitrarului reprezentând cu atât mai mult scopul art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Atunci când se pune în discuție privarea de libertate, este deosebit de important să se respecte principiul general al securității juridice. Prin urmare, Curtea Constituțională tinde să confere o forță cât mai mare acestei exigențe, dând relevanță nu numai calității formulării în sine a normei, ci și corelării acesteia cu alte acte normative și aptitudinii acesteia de a fi aplicată efectiv și eficient.9. În al doilea rând, se susține că dreptul la viața privată, deși nu are un caracter absolut, putând fi exercitat în limitele stabilite de ordinea de drept, conferă persoanei libertatea de a dispune de sine însăși. Or, prevederile criticate, astfel cum sunt formulate, determină restrângerea dreptului la viață privată, drept garantat prin art. 26 din Constituție.10. În final, se arată că posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi a fost reglementată la nivel constituțional tocmai pentru a putea permite autorităților publice, în cazuri excepționale, să intervină în salvgardarea sau menținerea ordinii publice, a unui interes general sau din alte considerente expres prevăzute în cuprinsul Legii fundamentale. Drepturile fundamentale nu sunt absolute, rațiune pentru care acestea pot fi restrânse. Într-o societate democratică, fiecărui individ îi revin drepturi și libertăți de care poate să dispună liber, cu condiția să nu aducă atingere drepturilor și libertăților altora. Un echilibru trebuie asigurat, de asemenea, astfel încât manifestarea drepturilor unei instituții să nu aducă atingere libertăților fundamentale.11. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 1.277D-1.279/2021, nr. 1.345D/2021, nr. 2.262D/2021 și nr. 2.621D-2.623D/2021, și Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, redactarea normei este clară și previzibilă, în sensul că baza de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice de către Jandarmeria Română, privește persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor. Instanțele de judecată apreciază că legea se încadrează în standardul de flexibilitate necesar pentru ca aceasta să poată fi caracterizată, totodată, previzibilă. Cu atât mai mult este necesar ca legea să fie flexibilă, cu cât în discuție sunt atribuțiile Jandarmeriei Române cu privire la apărarea ordinii și liniștii publice, care presupun o varietate însemnată de operațiuni materiale a căror întindere este imposibil să fie prevăzută în termeni rigizi în cadrul unui act normativ. Cu alte cuvinte, însuși legiuitorul se află în imposibilitatea prevederii și stabilirii cu exactitate de dinainte a tuturor informațiilor de interes operativ pe care Jandarmeria Română este necesar să le posede pentru a-și putea îndeplini rolul atribuit de lege. Tocmai pentru a fi în acord cu realități sociale variabile în materia asigurării ordinii publice cu ocazia desfășurării unor activități care au loc în spațiul public și care implică aglomerări de persoane - mitinguri, marșuri, demonstrații, procesiuni etc., Jandarmeria trebuie să aibă posibilitatea de a-și asigura toate mijloacele pentru a preveni ori sancționa actele de indisciplină socială, un astfel de mijloc fiind chiar baza de date prevăzută de textul legal invocat. De altfel, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește modul de organizare și funcționare a Jandarmeriei Române. Cu privire la încălcarea art. 26 alin. (1) din Constituție, instanțele de judecată apreciază că aceasta trebuie analizată din perspectiva art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume dacă există o ingerință în viața privată, dacă această ingerință este prevăzută de lege și dacă această ingerință este necesară într-o societate democratică. În ceea ce privește supravegherea și colectarea de date private de către agenți ai statului, astfel de informații, atunci când sunt colectate și stocate în mod sistematic într-un dosar deținut de aceștia, intră în sfera de aplicare a noțiunii de „viață privată“ în sensul art. 8 alin. 1 din Convenție. Prin urmare, constituirea bazei de date de interes operativ cu informații legate de anumite persoane constituie o ingerință în dreptul la viață privată al persoanei. Ingerința este prevăzută de Legea nr. 550/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, lege care îndeplinește cerințele de previzibilitate și accesibilitate, astfel cum s-a analizat mai sus. De asemenea, ingerința este necesară într-o societate democratică întrucât urmărește un scop legitim, respectiv asigură apărarea ordinii și siguranței publice, și este, totodată, proporțională cu scopul urmărit, fiind circumscrisă doar situațiilor expres prevăzute în textul legal criticat, respectiv cu privire la persoane cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine. Soluția aleasă este proporțională cu scopul urmărit întrucât în registru se înscriu date din antecedente contravenționale sau penale și registrul nu este public. În plus, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că existența unui registru în care sunt ținute date personale cu privire la o persoană nu contravine dispozițiilor art. 8 din Convenție, dacă sunt îndeplinite cerințele sus-menționate (a se vedea Hotărârea din 26 martie 1987, pronunțată în Cauza Leander împotriva Suediei).12. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.772D/2021, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14. Guvernul, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.188D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 550/2004, Jandarmeria Română are atribuții cu privire la apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor, a proprietății publice și private, la prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum și la protecția instituțiilor fundamentale ale statului și combaterea actelor de terorism și contribuie, prin rolul său, la garantarea suveranității, independenței, autorității, unității și securității statului, democrației constituționale pe întregul teritoriu național, atât în timp de pace, cât și în situații de criză. Așadar, rațiunea înființării Jandarmeriei Române, ca instituție specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligațiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea și respectarea valorilor și principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituție. Atribuțiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii și liniștii publice, fără ca prin aceasta să se înțeleagă oprimarea exercitării drepturilor și libertăților individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societății: ordinea publică, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, proprietatea publică și privată, statul de drept și democratic, în general. Astfel, atribuțiile Jandarmeriei Române detaliate în cuprinsul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 sunt pe deplin justificate prin raportare la rolul acestei instituții în domeniul apărării ordinii și liniștii publice. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în componenta sa privind claritatea, precizia și previzibilitatea legii, Guvernul apreciază că prevederile legale criticate îndeplinesc cerințele impuse de normele de tehnică legislativă și de jurisprudența constantă a Curții Constituționale, acestea fiind îndeajuns de clare pentru a permite destinatarilor să își conformeze conduita. Astfel, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze inclusiv situațiilor pe care legiuitorul nu le-a putut prevedea la momentul reglementării. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Guvernul apreciază că acestea nu pot fi primite, având în vedere că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție. Legea nr. 550/2004 reglementează, desigur, limitele și mijloacele prin care această structură specializată (Jandarmeria Română), cu statut militar, își exercită atribuțiile. Eventualele abuzuri, pe care autorii excepției le acuză în cuprinsul motivării, nu pot reprezenta un aspect ce vizează constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie aspecte de fapt, ce aparțin competenței altor organe sau autorități ale statului, revenindu-i, în final, justiției sarcina de a stabili adevărul și de a aplica sancțiunile corespunzătoare. Raportat la pretinsa încălcare a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul arată că dreptul la viață intimă, familială și privată nu este un drept absolut, acesta putând fi supus anumitor limitări, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică și să fie proporționale cu scopul urmărit. În situația de față, ingerința constă în constituirea unei baze de date de interes operativ, necesară executării unor misiuni specifice, este prevăzută de Legea nr. 550/2004, urmărește un scop legitim (asigurarea apărării ordinii și siguranței publice) și este proporțională cu scopul urmărit (fiind circumscrisă doar situațiilor expres prevăzute în textul legal criticat, respectiv cu privire la persoane cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice și cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic).15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.16. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat de la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române informații referitoare la categoriile de informații de interes operativ cuprinse în baza/bazele de date de interes operativ a/ale Jandarmeriei Române, la durata de păstrare a acestor date și la temeiul normativ pentru păstrarea lor. Cu Adresa nr. 135.575 din 13 ianuarie 2025, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 366 din 15 ianuarie 2025, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a comunicat, în esență, că baza de date de interes operativ cuprinde următoarele: evidența electronică a proceselor-verbale de sancționare a contravențiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravențională; evidența faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidența măsurilor preventive și a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare și instanțele judecătorești; evidența persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competițiile sportive. Totodată, s-a comunicat că stocarea datelor cu caracter personal se realizează pe o perioadă de 7 ani și jumătate [5 ani (60 de luni) în evidență activă și 2 ani și jumătate (30 de luni) în evidența pasivă] și că ștergerea datelor cu caracter personal se va efectua în mod automat, la împlinirea acestui termen, cu excepția datelor cu caracter personal ce vizează măsurile preventive dispuse de organele judiciare și instanțele judecătorești care se șterg automat, la 30 de zile de la împlinirea termenului pentru care au fost dispuse. De asemenea, s-a precizat că temeiul legal pentru prelucrarea acestor categorii de date este reprezentat de art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004, respectiv de art. 55 alin. (1) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate prezent la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1175 din 13 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „(1) Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuții: [...] s) desfășoară activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor“.19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa referitoare la dispozițiile criticate, prin Decizia nr. 267 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013, a constatat că rațiunea înființării Jandarmeriei Române, ca instituție specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligațiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea și respectarea valorilor și principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituție: statul de drept, democratic și social, demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor. Atribuțiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii și liniștii publice, fără ca prin aceasta să se înțeleagă oprimarea exercitării drepturilor și libertăților individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societății: ordinea publică, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, proprietatea publică și privată, statul de drept și democratic, în general. Totodată, Curtea a stabilit că Legea nr. 550/2004 reglementează, desigur, limitele și mijloacele prin care această structură specializată, cu statut militar, își exercită atribuțiile.21. În cauză, autorii excepției de neconstituționalitate critică existența bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic și cu „alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor.“22. Referitor la critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, prin pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a sintagmei „alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor“, cuprinsă în art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională s-a referit la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militam Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre.23. Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea constată că textul de lege criticat este suficient de clar pentru a putea fi aplicat, stabilind că una dintre atribuțiile Jandarmeriei Române este aceea de a desfășura activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor. Legiuitorul nu ar fi putut să prevadă concret informațiile de interes operativ necesare executării misiunilor, ci această apreciere aparține Jandarmeriei Române în exercitarea atribuției de a desfășura activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ. Așa cum este precizat în răspunsul pe care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române l-a adresat Curții Constituționale la solicitarea acesteia, baza de date de interes operativ cuprinde: evidența electronică a proceselor–verbale de sancționare a contravențiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravențională; evidența faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidența măsurilor preventive și a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare și instanțele de judecătorești; evidența persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competițiile sportive. Prin urmare, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.24. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea observă că, așa cum a reținut în jurisprudența sa, cu privire la conceptul de proces echitabil consacrat și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acesta presupune judecarea cauzei în fața unei instanțe independente și imparțiale, singura în măsură să decidă cu privire la necesitatea tuturor aspectelor menite să slujească actului de înfăptuire a justiției prin aflarea adevărului. Aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește domeniul dreptului substanțial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, și Decizia nr. 1.168 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 15 noiembrie 2011).25. Curtea mai reține că eventualele abuzuri pe care Jandarmeria Română le-ar săvârși în exercitarea atribuției prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 nu reprezintă aspecte ce vizează constituționalitatea textului de lege criticat, ci constituie aspecte de fapt, ce aparțin competenței altor organe sau autorități ale statului, revenindu-i, în final, justiției sarcina să stabilească adevărul și să aplice sancțiunile corespunzătoare. De altfel, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor contravenționale formulate de autorii excepției de neconstituționalitate împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancționați contravențional, precum și constatarea abuzului de drept material săvârșit prin prelucrarea și colectarea fără drept a datelor personale.26. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (1) privind dreptul la viață privată și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, din perspectiva unei marje largi de apreciere asupra deciziei de a colecta date personale de către cadrele Jandarmeriei Române, Curtea reține că textul de lege criticat - care instituie atribuția Jandarmeriei Române de a desfășura activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor - reprezintă o intervenție legislativă în sfera drepturilor fundamentale privind viața intimă, familială și privată, consacrat de art. 26 din Constituție.27. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea va analiza, prin prisma unui test de proporționalitate, dacă o astfel de ingerință este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim și dacă limitarea este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și nu tinde la transformarea acestui drept într-unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporționalității, astfel cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. De altfel, prin Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit că este imperios necesară asigurarea unor mijloace legale adecvate și eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare și tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel încât fenomenul infracțional să poată fi controlat și contracarat. Tocmai de aceea drepturile individuale nu pot fi exercitate in absurdum, ci pot constitui obiectul unor restrângeri care sunt justificate în funcție de scopul urmărit. Limitarea exercițiului unor drepturi personale, în considerarea unor drepturi colective și interese publice, ce vizează siguranța națională, ordinea publică sau prevenția penală, a constituit în permanență o operațiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menținerea unui just echilibru între interesele și drepturile individuale, pe de o parte, și cele ale societății, pe de altă parte.28. În ceea ce privește stocarea și utilizarea datelor cu caracter personal, în contextul sistemului de justiție penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că protecția datelor cu caracter personal are un rol fundamental în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, consacrat în art. 8 al Convenției.29. Astfel, prin Hotărârea din 4 decembrie 2008, pronunțată în Cauza S. și Marper împotriva Regatului Unit, paragraful 103 - care privea păstrarea pe o perioadă nelimitată a unei baze de date cu amprentele digitale, mostre de celule și profilurile ADN ale reclamanților, după ce acțiunea penală împotriva lor s-a finalizat prin achitare, într-o cauză, și prin clasare, în cealaltă cauză - s-a statuat că legislația națională trebuie să ofere garanții adecvate pentru a preveni orice utilizare a datelor cu caracter personal, care ar fi incompatibilă cu garanțiile prevăzute în art. 8 din Convenție. Necesitatea garanțiilor de acest fel este și mai evidentă atunci când vine vorba despre protecția datelor cu caracter personal care constituie obiectul prelucrării automate, în special atunci când aceste date sunt folosite în scopuri polițienești. Legislația națională ar trebui să se asigure că aceste date sunt pertinente și nu sunt excesive în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate, și că ele sunt păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate o perioadă nu mai lungă decât este necesar pentru scopurile pentru care acestea sunt înregistrate [a se vedea articolul 5 din Convenția cu privire la protecția datelor și preambulul la aceasta și principiul 7 din Recomandarea R(87)15 a Comitetului de Miniștri privind reglementarea datelor cu caracter personal în sectorul polițienesc]. Prin aceeași hotărâre s-a mai reținut că dreptul intern trebuie să ofere, de asemenea, garanții adecvate că datele cu caracter personal care au fost înregistrate au fost protejate în mod eficient împotriva utilizării necorespunzătoare și abuzului (a se vedea în special articolul 7 al Convenției cu privire la protecția datelor). Considerentele de mai sus se aplică mai ales atunci când implică protecția unor categorii specifice de date sensibile (articolul 6 din Convenția cu privire la protecția datelor), mai ales datele ADN care, în măsura în care conțin patrimoniul genetic al persoanei, au o importanță deosebită atât pentru această persoană, cât și pentru familia sa [Recomandarea R (92) 1 a Comitetului de Miniștri privind utilizarea analizelor ADN în cadrul sistemului justiției penale].30. De asemenea, prin Hotărârea din 21 iunie 2011, pronunțată în Cauza Shimovolos împotriva Rusiei - care viza înregistrarea unui activist pentru drepturile omului într-o așa-numită „bază de date“, care cuprindea informații despre deplasările sale, cu trenul sau pe calea aerului, în Rusia, precum și despre arestarea sa - Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenție. Curtea a observat în special că instituirea și mentenanța bazei de date și procedura pentru funcționarea sa erau reglementate printr-un ordin ministerial care nu fusese niciodată publicat sau pus altfel la dispoziția publicului. În consecință, Curtea a constatat că dreptul intern nu indica suficient de clar întinderea și modalitățile puterii discreționare conferite autorităților interne pentru a colecta și stoca în baza de date informații cu privire la viața privată a indivizilor; în special, nu stabilea într-o formă accesibilă publicului vreun indiciu despre minimele garanții împotriva abuzurilor.31. Prin Hotărârea din 18 octombrie 2011, pronunțată în Cauza Khelili împotriva Elveției, Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenție, constatând că păstrarea de către poliție de date posibil false privind viața privată i-a încălcat reclamantei dreptul la respectarea vieții sale private. Reclamanta din această cauză s-a plâns că, în cursul unui control efectuat de polițiști la Geneva în 1993, polițiștii i-au înscris numele în evidențe ca fiind prostituată, activitate în care a negat în mod sistematic că este implicată. Reclamanta a afirmat că stocarea de date despre care pretindea că ar fi false în ceea ce privește viața sa privată i-a încălcat dreptul la respectarea vieții private. Curtea a stabilit că menținerea termenului „prostituată“ în decursul anilor nu fusese nici justificată, nici necesară într-o societate democratică. Instanța europeană a observat, în special, că termenul în discuție putea să afecteze reputația reclamantei și să-i facă dificilă viața cotidiană, având în vedere că datele conținute în dosarele poliției puteau fi transferate autorităților. Acest fapt era cu atât mai important cu cât datele cu caracter personal făceau obiectul prelucrării automate, facilitând astfel, în mod considerabil, accesul și distribuirea unor astfel de date. Prin urmare, reclamanta avea un interes considerabil ca acest termen să fie eliminat din dosarele poliției.32. Prin Hotărârea din 18 septembrie 2014, pronunțată în Cauza Brunet împotriva Franței, Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 din Convenție. În această cauză, reclamantul s-a plâns că includerea sa în baza de date STIC a poliției (sistem de prelucrare a infracțiunilor constatate) - care conține informații provenite din procese-verbale de cercetare, o listă a persoanelor implicate și a victimelor - ulterior clasării acțiunii penale îndreptate împotriva sa, a constituit o ingerință în dreptul său la viață privată. Curtea a constatat că statul francez și-a depășit marja de apreciere în materie. Astfel, păstrarea datelor a fost considerată o restrângere disproporționată a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, care nu era necesară într-o societate democratică. Curtea a considerat că reclamantul nu a avut o posibilitate reală de a solicita eliminarea din baza de date a informațiilor care îl priveau și că durata păstrării datelor respective, de 20 ani, ar putea fi considerată, dacă nu o păstrare nelimitată, cel puțin o regulă, și nu o limită maximă.33. Prin Hotărârea din 24 ianuarie 2019, pronunțată în Cauza Catt împotriva Regatului Unit, paragraful 112, s-a reținut că autoritățile polițienești colectaseră informații privind participarea reclamantului la diferite demonstrații organizate de o serie de sindicate, în special numele, prezența, data nașterii și adresa acestuia. Curtea a subliniat că participarea la un protest pașnic beneficia de o protecție specială în baza art. 11 din Convenție, care proteja, de asemenea, sindicatele la ale căror evenimente a participat reclamantul (paragraful 123). În speță, deși colectarea de către poliție a datelor cu caracter personal referitoare la reclamant putea fi considerată o măsură justificată, păstrarea datelor sale nu răspundea, în opinia sa, unei nevoi imperioase, în lipsa unei norme care să stabilească termenul de păstrare a unor astfel de date (paragrafele 117-119).34. Având în vedere această jurisprudență, Curtea Constituțională reține că art. 8 din Convenție, care asigură, în primul rând, protecția datelor cu caracter personal, impune, în esență, statelor semnatare obligația de a se abține de la orice ingerință arbitrară în exercitarea dreptului la respectarea „vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței“ unei persoane, indiferent dacă este vorba despre activitatea autorităților publice sau a organizațiilor private cărora statul le-a delegat în prealabil responsabilitățile sale. Această cerință, mai degrabă negativă, poate fi completată de obligații pozitive inerente respectării efective a drepturilor garantate de Convenție (așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 5 septembrie 2017, pronunțată în Cauza Bărbulescu împotriva României, paragraful 108).35. Astfel, prin prisma unui test de proporționalitate, Curtea Constituțională va analiza dacă o astfel de ingerință - crearea bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor - este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim și dacă limitarea este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și nu tinde la transformarea acestui drept într-unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporționalității, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.36. Aplicând aceste criterii la cauza de față, Curtea reține că o astfel de ingerință în dreptul la viața privată este prevăzută de lege, respectiv prin textul criticat și că urmărește un scop legitim, și anume executarea unor misiuni specifice ale Jandarmeriei Române ce țin de activitatea de prevenire și combatere a faptelor antisociale.37. Totodată, Curtea constată că măsura creării de către Jandarmeria Română a unei baze de date de interes operativ este adecvată, fiind evident că este capabilă să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost luată, și anume îndeplinirea eficientă a activității de prevenire și combatere a faptelor antisociale.38. De asemenea, crearea bazei de date a Jandarmeriei Române constituie o măsură necesară, fiind indispensabilă pentru îndeplinirea eficientă a atribuțiilor ce îi revin acesteia în ceea ce privește prevenirea și combaterea faptelor antisociale.39. Cât privește condiția ca măsura reglementată prin textul criticat să fie proporțională cu scopul urmărit, mai exact să existe un just echilibru între interesele concurente vizate, Curtea reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, orice măsură care aduce atingere protecției datelor cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al art. 8 din Convenție trebuie să răspundă unei „nevoi sociale imperioase“ și să nu fie disproporționată în raport cu scopurile legitime urmărite (a se vedea Hotărârea pronunțată în Cauza Khelili împotriva Elveției, precitată, paragraful 62). În acest scop, Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinează dacă măsura respectă una dintre cerințele enumerate la art. 5 - Legitimitatea prelucrării datelor și calitatea datelor din Convenția nr. 108 din 28 ianuarie 1981 a Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ratificată de România prin Legea nr. 682/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 decembrie 2001), și anume: cerința reducerii la minimum a datelor stocate; exactitatea, caracterul adecvat și relevanța acestora în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate; limitarea duratei de păstrare; utilizarea în scopul pentru care au fost colectate; transparența procesului de prelucrare.40. Cât privește tipurile de date stocate, Curtea reține că, așa cum este precizat în răspunsul pe care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române l-a adresat Curții Constituționale la solicitarea acesteia, baza de date de interes operativ cuprinde: evidența electronică a proceselor-verbale de sancționare a contravențiilor în registrul electronic al faptelor de natură contravențională; evidența faptelor de natură penală constatate de personalul Jandarmeriei Române pe timpul executării misiunilor specifice; evidența măsurilor preventive și a altor măsuri procesuale dispuse de organele judiciare și instanțele judecătorești; evidența persoanelor cărora li s-a interzis accesul la competițiile sportive. Având în vedere aceste tipuri de date stocate și ținând cont de varietatea de date personale care ar fi putut fi stocate, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele privind reducerea la minimum a datelor stocate, exactitatea, caracterul adecvat și relevanța acestora în raport cu scopurile pentru care sunt înregistrate.41. Cât privește durata de păstrare a acestor date, Curtea reține că, potrivit adresei trimise Curții Constituționale de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, stocarea datelor cu caracter personal se realizează pe o perioadă de 7 ani și jumătate (90 de luni), după cum urmează: 5 ani (60 de luni) în evidență activă și 2 ani și jumătate (30 de luni) în evidența pasivă. La stabilirea perioadei concrete de stocare s-a avut în vedere termenul de 5 ani de păstrare al proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întrucât aceste procese-verbale rămase definitive devin titluri executorii pentru sumele ce urmează a fi recuperate. Aceste sume provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, prin urmare au regimul juridic al creanțelor bugetare al căror termen de prescripție este de 5 ani de la data rămânerii definitive. Cel de-al doilea termen de 2 ani și jumătate (30 luni) care se adaugă celui de 5 ani este stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 7 ianuarie 2019. Această lege transpune în legislația națională Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119/89 din 4 mai 2016. Legea nr. 363/2018 reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul realizării activităților de prevenire, descoperire, cercetare, urmărire penală și combatere a infracțiunilor, de executare a pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și de menținere și asigurare a ordinii și siguranței publice de către autoritățile competente, în limitele competențelor stabilite prin lege. Astfel, potrivit art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 363/2018, la împlinirea termenelor de stocare, datele cu caracter personal pot fi stocate în evidența pasivă pentru o durată care nu poate depăși jumătate din termenul inițial de stocare.42. Referitor la cerința utilizării datelor cu caracter personal în scopul pentru care au fost colectate și la transparența procesului de prelucrare a acestor date, Curtea reține că și aceste condiții sunt îndeplinite, având în vedere că, potrivit adresei trimise de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în perioada de evidență activă (5 ani), datele pot fi vizualizate de către personalul cu rol de administrare, consultare și operare de date cu caracter personal, iar în perioada de evidență pasivă (de 2 ani și jumătate), datele pot fi vizualizate de către personalul cu rol de administrare de date cu caracter personal. Totodată, în situația procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contestat și anulat de către instanța de judecată, după comunicarea hotărârii judecătorești, la nivelul fiecărei unități de jandarmi este instituită, din oficiu, regula conform căreia, în baza de date de interes operativ se iau măsuri în vederea pseudonimizării înregistrărilor respective privind datele personale aferente procesului-verbal contestat și anulat. Totodată, ștergerea datelor cu caracter personal se va efectua în mod automat, la împlinirea termenului de 7 ani și jumătate (90 de luni), cu excepția datelor cu caracter personal ce vizează măsurile preventive dispuse de organele judiciare și instanțele judecătorești, care se șterg automat, la 30 de zile de la împlinirea termenului pentru care au fost dispuse.43. În concluzie, având în vedere toate acestea, Curtea constată că măsura creării de către Jandarmeria Română a unei baze de date de interes operativ intră în marja de apreciere a statului, iar dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 nu reprezintă o atingere disproporționată a dreptului la respectarea vieții private și nici nu constituie o măsură legislativă care nu este necesară într-o societate democratică.44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodora Ludmila Vlad în Dosarul nr. 27.778/299/2020, de Mugurel Tolea în dosarele nr. 27.781/299/2020 și nr. 27.825/299/2020, de Dioleta Crețu în Dosarul nr. 27.788/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, de Călin Angheluță în Dosarul nr. 28.286/299/2020, de Săndel Matei în Dosarul nr. 27.791/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, de Viorica Sasu în Dosarul nr. 27.790/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 27.787/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, de Marilena Piucă în Dosarul nr. 27.782/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, de Ștefan Valentin Manea în Dosarul nr. 27.783/299/2020, de Petru Ion Panaite în Dosarul nr. 27.792/299/2020, de Cătălin Stoiciu în Dosarul nr. 27.963/299/2020 și de Ioan Lazăr în Dosarul nr. 27.786/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean
------