DECIZIE
DECIZIA nr. 298 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi ale art. 258 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Livia Doina Stanciu |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Varga Attila |
- judecător |
|
Ioana Marilena Chiorean |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.524/100/2017, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și ale art. 258 alin. (1) și (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Heuberger într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de invalidare a rezultatelor obținute de autorul excepției de neconstituționalitate la concursul pentru ocuparea funcției vacante de director al unui colegiu național, de anulare a deciziei emise de inspectoratul școlar județean privind numirea acestuia în funcția de director general al colegiului național și de obligare a inspectoratului școlar județean să valideze rezultatul obținut de reclamant și să îl numească în funcția de director al colegiului național.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea educației naționale nr. 1/2011, învățământul este serviciu de interes public. Or, având în vedere că profesorii preuniversitari servesc învățământului, aceștia sunt considerați funcționari publici, statutului acestora fiindu-le, prin urmare, aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează numai prin lege organică.5. În acest sens se arată că jurisprudența Curții Constituționale statuează că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. Or, posturile de conducere se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu, implicând o modificare a acestor raporturi. Aspectele privind ocuparea posturilor de conducere din învățământ țin, în mod evident, de cariera cadrului didactic și presupun o modificare atât a atribuțiilor (a felului muncii), cât și a salarizării.6. Referitor la statutul profesorului preuniversitar, se arată că acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale și, de aceea, aspecte esențiale ce vizează elemente ale raportului de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul profesorului, statut care trebuie reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv prin Legea nr. 1/2011, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.7. Or, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura ocupării posturilor de conducere ale cadrelor didactice preuniversitare, ci, mai mult, deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine prin care poate stabili metodologia de organizare și desfășurare a concursurilor/ examenelor în vederea ocupării posturilor vacante, precum și pentru ocuparea funcțiilor de conducere, respectiv director și director adjunct. Întrucât, însă, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și ținând cont de faptul că aspectele esențiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de serviciu, aceste aspecte esențiale, cum sunt, spre exemplu, condițiile generale de participare la examen/concurs, condițiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condițiile în care candidații sunt declarați „admiși“ și posibilitatea de contestare, trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcțiilor de conducere să fie, mai apoi, explicate și detaliate prin ordin al ministrului de resort. În consecință, prevederile de lege criticate care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative contravin dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.8. Trimiterea făcută de dispozițiile criticate la o normă cu forță juridică inferioară în raport cu o lege organică, în condițiile în care respectiva metodologie ar trebui să aibă doar un rol tehnic, organizatoric și de punere în aplicare a legii, nu face decât să adauge la lege, mai cu seamă în condițiile în care conținutul concret al normelor cuprinse în metodologie - invocate de către reclamant în motivarea în drept a cererii deduse judecății - nu se regăsesc reglementate astfel în cuprinsul Legii nr. 1/2011.9. Așadar, soluția legislativă prevăzută de textele criticate contravine normelor de tehnică legislativă de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, trebuind astfel să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3.969/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar.10. Dispozițiile de lege criticate au condus la situația în care aspecte esențiale care vizează organizarea și desfășurarea concursurilor privind ocuparea funcțiilor de conducere din unitățile de învățământ să fie reglementate prin diferite ordine de ministru și astfel, normele cuprinse în metodologie, aprobate prin ordin al ministrului, nu au fost previzibile, accesibile și nici opozabile, delegarea de atribuții pentru a stabili aceste norme unui membru al Guvernului prin emiterea unor acte administrative cu caracter infralegal determinând o stare de incertitudine juridică. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea în fapt a unei competențe ce aparține în exclusivitate puterii legislative către un membru al Guvernului), precum și celor ale art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la previzibilitatea legii.11. În final, se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 803 din 24 noiembrie 2015 și nr. 172 din 24 martie 2016.12. Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 257 alin. (2) și ale art. 258 alin. (1) și (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:– Art. 257 alin. (2): „Ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct se realizează prin concurs național, coordonat de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, organizat prin inspectoratele școlare, conform unei metodologii elaborate de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și adoptate prin ordin al ministrului.“– Art. 258 alin. (1) și (2):(1) Inspectoratul școlar numește comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director, respectiv de director adjunct al unității de învățământ preuniversitar, unității conexe a învățământului preuniversitar, unității de învățământ pentru activități extrașcolare. Comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director/director adjunct se stabilește conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice. La concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct participă de drept reprezentanți ai organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar și un reprezentant al părinților, cu statut de observatori.(2) Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și de director adjunct se stabilește prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.17. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate din Legea nr. 1/2011 (care fac parte din capitolul I - Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar al titlului IV) au fost abrogate prin Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023. Având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor de lege indicate de autorul excepției, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcționarilor publici.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate fac parte din secțiunea a 5-a: Funcțiile de conducere, de îndrumare și de control din capitolul I - Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar al titlului IV: Statutul personalului didactic al Legii nr. 1/2011 și prevăd că ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct se realizează prin concurs național, iar metodologia de organizare și desfășurare a concursului se stabilește prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.20. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aspecte esențiale care vizează organizarea și desfășurarea concursurilor privind ocuparea funcțiilor de conducere din unitățile de învățământ trebuie să fie reglementate prin lege, iar nu prin diferite ordine de ministru, având în vedere că profesorii preuniversitari servesc învățământului, fiind considerați funcționari publici, iar, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează numai prin lege organică.21. Referitor la susținerea potrivit căreia profesorii preuniversitari sunt considerați funcționari publici, statutului acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, este adevărat că, potrivit Deciziei nr. 8 din 15 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, profesorul din învățământul preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, potrivit căruia: „Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: (...) b) exercită (...) o funcție publică de orice natură;“. Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că legiuitorul a urmărit, prin modul de reglementare a ipotezei prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, folosirea sintagmei „funcție publică de orice natură“ cu scopul eliminării oricărei suprapuneri cu noțiunea de „funcție publică“ în accepțiunea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilind sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în sensul legii penale și rolul de a nu restrânge categoria funcționarilor publici prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal la categoria funcționarilor publici prevăzută în Legea nr. 188/1999.22. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, a interpretat sintagma „funcție publică de orice natură“ în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal ca definind „o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de «funcționar public» este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare“, invocând și Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal.23. Așadar, faptul că profesorul din învățământul preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal nu conduce la concluzia că acesta este funcționar public în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019 (care a abrogat și a înlocuit Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici). În același sens sunt dispozițiile art. 382 lit. d) - cu denumirea marginală „Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici“ - din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, potrivit cărora prevederile titlului II din aceasta (Statutul funcționarilor publici) „nu se aplică cadrelor didactice și altor categorii de personal din unitățile și instituțiile de învățământ“.24. Prin urmare, profesorii preuniversitari nu au statut de funcționar public în accepțiunea Codului administrativ (reglementarea-cadru privind statutul funcționarilor publici).25. Cât privește jurisprudența Curții Constituționale invocată de autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, și Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, se reține că prin aceste decizii Curtea a constatat că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. Prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, Curtea a statuat că aspectele esențiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esențiale, cum sunt, spre exemplu, condițiile generale de participare la examen/concurs, condițiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condițiile în care candidații sunt declarați „admiși“ și posibilitatea de contestare, trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcțiilor de conducere să fie explicate și detaliate prin ordin al ministrului de resort. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative contravin dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, precum și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului) și celor ale art. 1 alin. (5), în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii.26. Or, aceste considerente nu se pot aplica mutatis mutandis în cauza de față, referitoare la normele privind ocuparea posturilor de conducere de către personalul didactic, deoarece această categorie de personal nu are statut de funcționar public, astfel că dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție nu sunt aplicabile și, în consecință, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Heuberger în Dosarul nr. 3.524/100/2017 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 257 alin. (2) și ale art. 258 alin. (1) și (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean
-----