DECIZIA nr. 185 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Claudia Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent-șef delegat

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 5.419/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.288D/2022.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care, mai întâi, solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, în sensul că o hotărâre pronunțată în urma soluționării unei contestații formulate împotriva unui act al Inspecției Judiciare să poată fi atacată în primul rând cu apel, și nu cu recurs, așa cum prevăd textele de lege atacate, după care prezintă, pe scurt, istoricul litigiului în care a ridicat excepția de neconstituționalitate.4. Având cuvântul pentru a pune concluzii, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, solicitând menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 562 din 31 octombrie 2024.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 29 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.419/2/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Popescu într-un recurs declarat de autorul excepției împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea acestuia de anulare a unor rezoluții a Inspecției Judiciare.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu conțin o prevedere care să permită exercitarea unei căi de atac ordinare - apelul - împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, fie la instanța supremă, fie la o altă instanță. Textele de lege criticate permit doar formularea recursului, însă, conform noului Cod de procedură civilă, acesta este o cale extraordinară de atac și are o serie de limitări în ceea ce privește motivele contestării.7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu exclud existența unui control judecătoresc deplin asupra actelor adoptate de Inspecția Judiciară, întrucât acestea pot fi contestate în primă instanță în fața curții de apel. Totodată, accesul liber la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar legiuitorul are competența exclusivă de a reglementa, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instituirea unei anumite căi de atac sau a unei anumite reguli de competență nu are semnificația încălcării accesului liber la justiție, care nu obligă legiuitorul să asigure dublul grad de jurisdicție decât în materie penală, ceea ce nu este cazul de față, aspect statuat constant în jurisprudența în materie a Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, paragraful 21, sau Decizia nr. 170 din 24 martie 2022, paragraful 17).10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și ale art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următoarea redactare:– Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „(1) Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.“;– Art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004: „(6) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.“13. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 126 alin. (6) referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.14. Cu titlu prealabil examinării pe fond a excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 21 și 24 din Legea nr. 304/2004, raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești. Dispozițiile art. 21, în redactarea examinată prin decizia antemenționată, au fost incluse în art. 21 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004 prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în prezent abrogată), act normativ care a suplimentat cuprinsul art. 21, inițial fără alineate în structura sa normativă, cu încă 2 alineate, art. 21 totalizând astfel, în noua sa configurație, 3 alineate. Deși prin acest mecanism tehnico-legislativ art. 21 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 304/2004, criticat în prezenta cauză, a menținut, în general, redactarea fostului art. 21 din aceeași lege, astfel cum a fost examinat de Curte prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, esențial de reținut este că această decizie de admitere nu este aplicabilă în prezenta cauză, deoarece speța nu vizează atacarea unei încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci privește soluția Curții de Apel București de respingere a plângerii formulate împotriva soluției de clasare date de Inspecția Judiciară cu privire la o plângere disciplinară formulată împotriva unui judecător.15. Autorul excepției este nemulțumit de faptul că dispozițiile legale criticate nu prevăd, în materia cercetării disciplinare a judecătorilor, și posibilitatea formulării apelului, ci menționează doar recursul, o cale extraordinară de atac care limitează însă accesul liber la justiție sub aspectul restrângerii motivelor ce pot fi invocate de recurent.16. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, sunt incluse în secțiunea a 2-a „Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție“ și reprezintă norma generală de competență de soluționare a recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceste prevederi stabilesc secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție care sunt competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.17. Pe de altă parte, Curtea observă că dispozițiile art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 stabilesc că poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București dată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de clasare adoptate de Inspecția Judiciară cu privire la o plângere referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către un judecător. Unul dintre cazurile prevăzute de lege, care intră sub incidența art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, este cel reglementat la art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, text încadrat în secțiunea a 4-a „Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților“. Dispozițiile art. 45^1 stabilesc procedura de contestare a rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), respectiv acea rezoluție prin care inspectorul de la Inspecția Judiciară clasează o sesizare disciplinară formulată de o persoană întrucât se constată, în urma efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.18. Prima etapă a procedurii contestării acestei rezoluții de clasare constă în formularea unei plângeri adresate inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare, plângere ce urmează să fie soluționată în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară [art. 45^1 alin. (1)]. Împotriva rezoluției inspectorului-șef prin care plângerea a fost respinsă și a rezoluției de clasare, autorul sesizării poate formula contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, instanța judecătorească soluționând cauza de urgență și cu precădere [art. 45^1 alin. (3)] prin pronunțarea unei hotărâri ce poate fi atacată cu recurs în condițiile art. 45^1 alin. (6), textul de lege criticat în prezenta cauză.19. Din cele anterior menționate, Curtea reține, în esență, că stabilirea răspunderii disciplinare a magistraților este o materie căreia legiuitorul i-a rezervat o procedură de contestare specială, care implică mai multe etape, dar care, prin însăși natura obiectului său, se caracterizează în același timp prin necesitatea de soluționare cu celeritate și în mod definitiv a sesizării privind săvârșirea unei abateri disciplinare de către un judecător sau procuror. Astfel, este reglementat atât un control intern ierarhic, în sensul că rezoluția de clasare este supusă în mod obligatoriu confirmării inspectorului-șef, cât și, ulterior, controlului judecătoresc exercitat în două grade de jurisdicție: în fața Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, competentă exclusiv în privința fondului, care va analiza cauza sub toate aspectele sale, respectiv în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, care va examina cererea de recurs în limitele specifice acestei căi extraordinare de atac, prevăzute de Codul de procedură civilă.20. Prin urmare, nu se poate susține în mod temeinic faptul că, prin lipsa reglementării apelului în această procedură contencioasă, textele de lege criticate nu asigură accesul liber la justiție persoanei care sesizează Inspecția Judiciară în legătură cu săvârșirea unei abateri disciplinare de către magistrați și nici exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative emise de această entitate publică.21. Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Constituția prevede, la art. 129, dreptul la exercitarea căilor de atac în condițiile legii, ceea ce înseamnă că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, permițându-i acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești. Or, procedura stabilirii răspunderii disciplinare a magistraților reprezintă, prin specificul său, o situație specială, care justifică reglementarea unei proceduri speciale, așa cum este cea prevăzută de textele de lege criticate.22. Pe de altă parte, referitor la posibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că nici Constituția și nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu consacră nici expres și nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept ce este recunoscut doar în materie penală (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 martie 2017, paragrafele 18, 20 și 21).23. De altfel, este de remarcat că soluția legislativă actuală cuprinsă la art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, potrivit căreia rezoluția de clasare este supusă controlului judecătoresc, a fost introdusă în corpul Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, lege adoptată pentru punerea de acord cu Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 era neconstituțională, fiind contrară art. 21 din Constituție referitor la accesul liber la justiție.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂîn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 5.419/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 45^1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent-șef delegat,Claudia Margareta Krupenschi
-----