DECIZIA nr. 306 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 23.926/3/2019 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.377D/2020.2. La apelul nominal lipsește autoarea excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.565D/2020 și nr. 1.790D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Giovani Florea în dosarele nr. 22.421/299/2020 și nr. 27.797/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.4. La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.565D/2020 și nr. 1.790D/2020 la Dosarul nr. 1.377D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât motivele de neconstituționalitate privesc modul în care organele judiciare au soluționat cauza, iar, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 23 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23.926/3/2019, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioana Sfîrâială într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care supraveghează urmărirea penală.8. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 22.421/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionuț Giovani Florea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului de caz.9. Prin Încheierea din 2 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 27.797/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionuț Giovani Florea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care supraveghează urmărirea penală.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că normele procesual penale criticate limitează dreptul părților interesate de a supune cenzurii instanței de judecată soluția de respingere dată de procurorul ierarhic superior cu privire la cererea de recuzare a procurorului de caz, formulată în faza de urmărire penală.11. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât cererea de recuzare a fost soluționată de procurorul ierarhic superior, iar soluția acestuia nu este supusă vreunei căi de atac, în mod similar fiind și dispozițiile privitoare la recuzarea judecătorilor, soluționarea cererilor de recuzare a acestora nefiind susceptibilă de vreo cale de atac la instanța ierarhic superioară.12. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că, dat fiind specificul fazei de urmărire penală, faptul că ordonanța prim-procurorului prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului formulată în cursul urmăririi penale nu este supusă niciunei căi de atac nu reprezintă o restrângere a accesului liber la justiție, deoarece cauza penală, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, va putea fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care vor fi verificate actele și măsurile procesuale dispuse de procuror în cursul urmăririi penale. Prin stabilirea caracterului definitiv al ordonanței procurorului ierarhic superior s-au urmărit instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție, precum și evitarea posibilității de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, realizând astfel un spor de celeritate în soluționarea cauzelor. Totodată, invocă unele considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 670 din 30 octombrie 2018.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.14. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 1.377D/2020 și nr. 1.565D/2020, apreciind că excepția de neconstituționalitate este, pe de o parte, inadmisibilă, având în vedere că soluția legislativă cuprinsă în art. 70 din Codul de procedură penală a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, iar, pe de altă parte, neîntemeiată, întrucât, ulterior rezolvării cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală. Având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate de autori, Curtea reține că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(4) Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.“18. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, art. 70 din Codul de procedură penală a fost modificat de art. I pct. 7 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Însă, având în vedere cele statuate de instanța constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală în redactarea în vigoare de la data sesizării instanței de contencios constituțional.19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin atât dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 relativ la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești, ale art. 129 privind căile de atac, ale art. 131 relativ la rolul Ministerului Public și ale art. 132 referitor la statutul procurorilor, cât și dispozițiilor art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală și ale art. 6 privind respectarea de către statele semnatare a prevederilor Protocolului din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulate în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior, este neconstituțională. Așa cum rezultă însă din dispozitivul deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținut de considerentele aceleiași decizii, ipoteza art. 70 din Codul de procedură penală sancționată de Curte, care vizează procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului de ședință, formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți, este diferită de cea criticată în prezenta cauză, care vizează procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului în faza de urmărire penală.21. Ca urmare, considerentele și soluția Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016, precitată, își păstrează valabilitatea cât privește ipoteza normativă acolo analizată și nu determină inadmisibilitatea prezentei excepții de neconstituționalitate. În acest sens, Curtea a statuat și prin Decizia nr. 127 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 mai 2021, unde, realizând aceeași distincție, s-a învestit și a examinat pe fond, între altele, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală.22. Referitor la faza urmăririi penale, reglementată prin art. 285-341 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut, în Decizia nr. 127 din 2 martie 2021, precitată, și Decizia nr. 565 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 27 ianuarie 2023, că aceasta este cea dintâi fază a procesului penal, este premergătoare judecății, se desfășoară conform unei proceduri nepublice și are ca obiect, conform art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Conform art. 55 alin. (3) din Codul de procedură penală, atribuțiile procurorului în cursul procesului penal vizează: supravegherea sau efectuarea urmăririi penale; sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți și a instanței de judecată; exercitarea acțiunii penale; exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege; încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii; formularea și exercitarea contestațiilor și căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești; îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute de lege. Totodată, competența procurorului în cadrul procesului penal este reglementată la art. 56 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, conform căruia aceasta constă în conducerea și controlul nemijlocit al activității de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, și în supravegherea ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, precum și în efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce și le supraveghează.23. Curtea a constatat că, soluționând prin ordonanță cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, procurorul ierarhic superior nu exercită atribuții ce țin de competența exclusivă a instanței de judecată, respectiv nu cenzurează activitatea judecătorului. Soluționarea de către procurorul ierarhic superior a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, constituie o formă concretă prin care Ministerul Public își îndeplinește rolul de reprezentant al interesului social, general și public. Acest incident procedural, ce apare în faza urmăririi penale - recuzarea, privește activitatea judiciară a procurorului ca subiect procesual oficial, iar soluționarea sa de către procurorul ierarhic superior corespunde mecanismului de realizare a controlului ierarhic intern din cadrul Ministerului Public.24. Cât privește susținerile potrivit cărora normele procesual penale criticate exclud de la controlul instanței de judecată soluția dată de procurorul ierarhic superior unei cereri de recuzare formulate în faza de urmărire penală, Curtea a constatat că procedura soluționării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar (în același sens, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24). Faptul că cercetarea și soluționarea cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este o procedură incidentală, distinctă de obiectul procesului penal la care se referă, nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, precum și nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a urmăririi penale justifică caracterul definitiv al ordonanței procurorului ierarhic superior (paragraful 34 din Decizia nr. 127 din 2 martie 2021).25. De altfel, Curtea a constatat că, și în ipoteza în care cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este respinsă de procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă (paragraful 35 din Decizia nr. 127 din 2 martie 2021).26. În ceea ce privește dreptul de acces la justiție, Curtea a constatat că acesta nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar, în acord cu jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa încât Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, deoarece nu prevăd o cale de atac cu privire la ordonanța prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este neîntemeiată (paragraful 36 din Decizia nr. 127 din 2 martie 2021).27. Soluția adoptată de Curte și considerentele care o fundamentează, reiterate în deciziile nr. 127 din 2 martie 2021 și nr. 565 din 22 noiembrie 2022, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit motive de natură să determine un reviriment jurisprudențial.28. Cât privește dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Garantarea existenței unui dublu grad de jurisdicție în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei „acuzații penale“ formulate împotriva unei persoane a fost examinată la nivelul unui prim grad de jurisdicție. Or, în ceea ce privește recuzarea, nefiind vorba despre o acuzație în materie penală, nu se impune reglementarea unui dublu grad de jurisdicție cu privire la ordonanța prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului care supraveghează urmărirea penală.29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 23.926/3/2019 al Tribunalului București - Secția I penală, precum și de Ionuț Giovani Florea în dosarele nr. 22.421/299/2020 și nr. 27.797/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEpentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

Elena-Simina TănăsescuMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu
----