DECIZIA nr. 197 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, 9 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Dumitru Daniel Mocanu în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 472D/2020.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea din acea dată. Având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 8 aprilie 2025, când a pronunțat prezenta decizie.


CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea nr. 3.056 din 10 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Dumitru Daniel Mocanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de atribuire în proprietate a suprafeței de teren aferente locuinței, în considerarea dispozițiilor art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, potrivit cărora, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței în baza Legii nr. 112/1995, prin cumpărare, fostul chiriaș dobândește dreptul de proprietate și asupra terenului aferent construcției. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă există un drept de creanță al dobânditorului construcției cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 la perfectarea unui act de vânzare-cumpărare prin care să dobândească și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției și care este temeiul legal al unui asemenea drept. Cu toate acestea, prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat și cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) și (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, depășindu-și astfel competența, întrucât nu fusese învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 18/1991. 5. De asemenea, autorul excepției susține, în esență, că, în considerentele deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție face o serie de confuzii între situațiile juridice reglementate de textele de lege supuse analizei, astfel că prevederile art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, contravin dispozițiilor art. 16 și 44 din Constituție. Aceasta deoarece, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție textelor de lege criticate, se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuințele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995 și chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, în condițiile în care, în această din urmă situație, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii. În același timp, autorul excepției susține că Înalta Curte de Casație și Justiție afirmă în mod eronat prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 că situația chiriașilor care au cumpărat locuințele în baza Legii nr. 112/1995 nu ar fi aceeași cu cea avută în vedere de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu referire la convertirea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor în drept de proprietate (în favoarea proprietarilor construcțiilor). În opinia autorului excepției, prin acest mod de interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele foști chiriași ai imobilelor construite din fondurile statului, pe de o parte, și persoanele foști chiriași ai imobilelor trecute în proprietatea statului cu titlu sau în mod abuziv, unele dintre acestea chiar construite inițial din fondurile statului și preluate apoi din nou de stat în baza legislației anterioare anului 1989.6. Autorul excepției conchide că prevederile art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, sunt constituționale numai în măsura în care prevederile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea nr. 18/1991 sunt aplicabile și dobânditorului construcției cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la terenul aferent acestor locuințe, în sensul că acesta poate fi dobândit cu titlu gratuit, prin ordinul prefectului.7. Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, arată că cele două categorii de chiriași (respectiv aceia care pot dobândi dreptul de proprietare în temeiul Legii nr. 112/1995 și aceia care pot dobândi acest drept în temeiul Legii nr. 85/1992) nu se află în situații identice, întrucât obțin această calitate în contexte create de acte normative diferite. Detaliază, în acest sens, evoluția legislativă care, în opinia sa, relevă intenția clară a delimitării domeniului de reglementare al Legii nr. 85/1992 de cel al Legii nr. 112/1995. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 44 din Constituție privind garantarea proprietății private, întrucât aceste norme se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, or, reclamantul din cauză nu are încă un drept de proprietate asupra terenului, ci a solicitat constituirea unui drept pe cale judiciară. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.


CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017. Textele de lege criticate din Legea nr. 112/1995 au următorul conținut normativ: – Art. 3Prin apartament, în sensul prezentei legi, se înțelege locuința compusă din una sau mai multe camere, cu dependințele, garajele și anexele gospodărești aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivnițe, magazii și altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la același nivel sau la niveluri diferite și care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, așa cum a fost determinată prin construcție.
Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1, rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii în proprietatea statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori a fost luat în evidență ca reprezentând două sau mai multe apartamente.
Pentru adăugările, supraetajările, dotările, utilitățile și orice alte construcții, care exced apartamentul trecut în proprietatea statului, cât și pentru pierderile de valoare, imputabile, se aplică prevederile art. 13.;– Art. 9Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupă spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit.
În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din prețul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor eșalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate din dobânda de referință stabilită anual de Banca Națională a României.
Tinerii căsătoriți, în vârstă de până la 30 de ani, precum și persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eșalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităților specializate care evaluează și vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
Fac excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, soție, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Chiriașii care nu dispun de posibilități materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.;– Art. 26 alin. 3Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.;– Art. 37 din normele metodologice stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996:În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.12. Prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit după cum urmează: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 9, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, stabilește că proprietarul construcției are dreptul să dobândească proprietatea și asupra terenului aferent acesteia și să solicite, în caz de refuz, pe calea acțiunii în justiție, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.“13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 26 privind egalitatea din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o primă critică vizează faptul că, deși Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru a dezlega problema referitoare la existența sau inexistența unui drept de creanță al dobânditorului construcției cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, constând în dreptul la perfectarea unui act de vânzare-cumpărare prin care să dobândească și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în realitate instanța supremă s-ar fi pronunțat, prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, și cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) și (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, depășindu-și astfel competența, întrucât nu fusese învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 18/1991. 15. Sub acest aspect, Curtea reține că prevederile din Legea nr. 18/1991 la care se face referire au în vedere terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, care trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, pe de o parte, și, pe de altă parte, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, care, de asemenea, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.16. Curtea constată că susțineri similare au mai fost analizate de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 361 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023, prin care autorii excepției analizate cu acel prilej au contestat veridicitatea și legalitatea anumitor considerente cuprinse în aceeași decizie pronunțată de instanța supremă în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea Constituțională apreciind că un asemenea demers imprimă excepției de neconstituționalitate motivate într-o astfel de manieră caracterul unei veritabile căi de atac formulate împotriva respectivei decizii a instanței supreme. În consecință, Curtea Constituțională a apreciat că o atare modalitate de contestare nu este prevăzută de legislație și nici nu poate reprezenta obiect al controlului de constituționalitate.17. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a observat (paragraful 19) că faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispozițiile art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raționament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare și aplicare a art. 3, 9 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul și efectul juridic al deciziei pronunțate de instanța supremă și pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea și chiar neconstituționalitatea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalității în care instanțele de judecată aplică și interpretează dispozițiile art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, și nu pe cele ale art. 36 alin. (2) și (6) din Legea nr. 18/1991, așa cum se susține.18. De asemenea, Curtea observă că autorul excepției pune în discuție în cauza de față însăși judiciozitatea/corectitudinea raționamentului dezvoltat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, iar nu constituționalitatea textelor în interpretarea dată, fiind nemulțumit de soluția prin care instanța supremă a decis cu privire la situația reglementată în art. 9 din Legea nr. 112/1995, referitoare la cazul chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor care nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor. Potrivit textului legal menționat, acești chiriași pot opta pentru cumpărarea apartamentelor, după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, în care puteau depune cereri de restituire persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri (foștii proprietari de imobile cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, sau moștenitorii acestora). Potrivit art. 2 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari/moștenitorii acestora beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri. 19. Prin decizia criticată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că fostul chiriaș care a dobândit prin cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra construcției are dreptul să dobândească proprietatea și asupra terenului aferent acesteia (tot prin cumpărare) și să solicite, în caz de refuz, pe calea acțiunii în justiție, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Or, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumit de această soluție, care este diferită de cea pe care o consideră dezirabilă pentru situația sa, respectiv atribuirea gratuită a terenului aferent, prin ordin al prefectului, în mod similar mecanismului prevăzut de art. 36 din Legea nr. 18/1991. Sub acest aspect, Înalta Curte a arătat (paragraful 31 din decizia criticată) că nu este permisă interpretarea prin „extensiune“ propusă de autorul sesizării, în sensul că noțiunea de „apartament“ ar trebui să cuprindă și terenul aferent, dată fiind unitatea de „ansamblu locativ“ a imobilului compus din teren și construcție, în integralitatea și funcționalitatea sa. Ca atare, instanța supremă a apreciat că este eronat să se considere că dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 ar putea fi constituit, în mod gratuit, prin efectul prevederilor legilor fondului funciar (paragraful 35 din Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017).20. Or, în aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, excedând competenței Curții Constituționale posibilitatea de a cenzura soluțiile pronunțate de instanța supremă, așa cum, în realitate, se solicită în cauza de față. În sprijinul acestei propuneri de soluție Curtea menționează că, în jurisprudența sa, de exemplu Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 august 2020, paragraful 18, Curtea Constituțională a reținut că, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl realizează asupra dispozițiilor unei legi sau ordonanțe, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de instanța supremă în temeiul art. 514-518, respectiv al art. 519-521 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii și sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, Curtea Constituțională trebuie să se circumscrie aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea constituțională a dispozițiilor de lege, așa cum au fost interpretate de instanța supremă, cât și modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a respectat prevederile constituționale în exercitarea atribuțiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020). Însă controlul exercitat de Curtea Constituțională nu se poate extinde, fără a încălca prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, și asupra modului în care Înalta Curte de Casație și Justiție înțelege să aplice unele reguli sau principii de drept.21. Or, în acest cadru jurisprudențial, aspectele invocate de autorul prezentei excepții vizează modul de aplicare și interpretare a legii, aceste verificări fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești. Curtea observă, de asemenea, că autorul excepției critică, în realitate, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fără să evidențieze reale vicii de neconstituționalitate. Este adevărat că în motivarea excepției se invocă o pretinsă inegalitate generatoare de inechități sociale între chiriașii beneficiari ai unor măsuri de protecție în temeiul a două legi diferite, respectiv Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 85/1992. Dar această susținere nu reprezintă altceva decât o critică a argumentației dezvoltate de instanța supremă în considerentele deciziei în discuție și nu poate fi considerată o susținere în sensul încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi, de vreme ce autorul excepției încearcă să facă o comparație între categorii sociale total diferite, respectiv foștii chiriași ai imobilelor preluate de stat cu titlu și nerevendicate de foștii proprietari, deveniți proprietari prin cumpărare, pe de o parte, și, pe de altă parte, chiriașii locuințelor construite din fondurile statului, dobânditori prin cumpărare în temeiul Legii nr. 85/1992, precum și proprietarii construcțiilor dobândite înainte de anul 1989, dar care rămăseseră, în contextul scoaterii terenurilor în afara circuitului civil, titulari doar ai unui drept de folosință asupra terenului aferent, acesta fiind convertit, prin efectul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și pe baza ordinului prefectului, în drept de proprietate. 22. Așadar, întreaga motivare a excepției tinde spre contestarea soluției propriu-zise pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, care nu poate exercita un control jurisdicțional asupra hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești, atribuțiile sale fiind strict circumscrise dispozițiilor art. 146 și ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,


CURTEA CONSTITUÈšIONALÄ‚
ÃŽn numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu cele ale art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ridicată de Dumitru Daniel Mocanu în Dosarul nr. 11.123/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează


Elena-Simina Tănăsescu
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
----