DECIZIA nr. 166 din 8 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Peștera Wind Farm - S.A. din București (Societatea EDPR România - S.R.L. din București - ca urmare a fuziunii prin absorbție a celor două societăți) în Dosarul nr. 31.029/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.039D/2020.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocat Vlad Grosu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus documente din care reiese că Societatea Peștera Wind Farm - S.A. din București în prezent are denumirea de Societatea EDPR România - S.R.L. din București - ca urmare a fuziunii prin absorbție a celor două societăți. De asemenea, a depus un set de înscrisuri în susținerea excepției de neconstituționalitate. Curtea ia act de schimbarea denumirii autoarei excepției de neconstituționalitate și de celelalte înscrisuri depuse.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate este reprezentat de dispozițiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, prin care s-a introdus în definiția clădirii sintagma „inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene“, și că toate criticile de neconstituționalitate formulate sunt subsumate prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (2). Principiul așezării juste a sarcinilor fiscale este complex și conține mai multe componente - legalitatea sarcinii fiscale, egalitatea în fața sarcinii fiscale, proporționalitatea acesteia și nediscriminarea aplicării acesteia etc. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate concrete, se învederează, în esență, că dispozițiile criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: (i) ale art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii, deoarece sunt lipsite de previzibilitate și claritate, conținutul definiției fiind contradictoriu și, prin urmare, nu ar putea fi respectat în practică, mai ales din perspectiva evoluției legislative a sintagmei criticate, a impozitului aplicat asupra turnurilor de susținere a turbinelor eoliene, precum și din perspectiva jurisprudenței instanțelor judecătorești, astfel cum reiese și din documentele depuse la dosarul cauzei; obiectul impozabil nu respectă condițiile și cerințele cuprinse în prima parte a definiției clădirii, nefiind nici măcar precizat că aceste construcții reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene sunt asimilate clădirilor, astfel că, din punct de vedere gramatical, nu se poate ajunge la concluzia că acestea sunt clădiri; (ii) ale art. 53 prin raportare la art. 56, deoarece prin includerea sintagmei în discuție în definiția clădirii se instituie discriminări față de toți subiecții de impozitare care au orice alt fel de turnuri de susținere - antene de telecomunicații, turnuri de susținere în cadrul structurilor hidrotehnice - acestea reprezentând construcții ce nu sunt supuse impozitului pe clădiri, deși au aceleași elemente ca oricare turn de susținere; ale art. 20, art. 44, art. 45, art. 135 și art. 136, întrucât afectează dreptul de proprietate privată asupra sumelor plătite către stat cu titlu de impozit pe clădiri, iar în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului sumele respective reprezintă un bun, și îngrădesc libertatea economică a contribuabililor care au în proprietate turnuri de susținere a turbinelor eoliene. În final, pentru argumentele expuse, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece: dispozițiile criticate sunt norme clare și previzibile și exprimă opțiunea legiuitorului în sensul includerii în definiția noțiunii de clădiri și a construcțiilor ce reprezintă turnuri de susținere a turbinelor eoliene și fundațiile acestora, norma fiind clară și previzibilă; nu este încălcat regimul just al sarcinilor fiscale, o astfel de taxă era stabilită și anterior anului 2014 sub denumirea de taxe pe construcții speciale, așa-numita taxă pe stâlp; susținerile cu privire la discriminare nu pot fi convertite în critici de neconstituționalitate, deoarece acestea vizează mai degrabă interpretarea normelor în discuție.6. Având cuvântul, în replică, apărătorul ales al autoarei excepției de neconstituționalitate arată că taxa stabilită și anterior anului 2014 - așa-numita „taxă pe stâlp“ - nu era aplicată numai asupra turnurilor de susținere a turbinelor eoliene.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 2 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 31.029/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Peștera Wind Farm - S.A. din București (Societatea EDPR România - S.R.L. din București - ca urmare a fuziunii prin absorbție a celor două societăți) într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 227/2015.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 definesc noțiunea de clădire în sensul Codului fiscal, iar prin Legea nr. 285/2018 definiția clădirii a fost extinsă, fiind precizat că intră în sfera clădirilor inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene. Or, acest aspect este neconstituțional, întrucât: includerea construcțiilor reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene în definiția noțiunii de „clădire“, astfel cum aceasta este reglementată de Codul fiscal, nu respectă exigențele minime de previzibilitate, claritate și calitate a legii impuse de normele de tehnică legislativă, rezultând o definiție vădit contradictorie în ceea ce privește elementele clădirii din definiția originară (construcție care să aibă una sau mai multe încăperi, elemente structurale de bază - pereți și acoperiș), raportată la structura construcțiilor reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene și care nu întrunește elementele constitutive ale unei clădiri, fiind dificil de aplicat de către contribuabili; extinderea definiției noțiunii de „clădire“ din Codul fiscal, în sensul includerii turnurilor de susținere a turbinelor eoliene, conduce la perceperea unui impozit pe clădiri pentru aceste construcții, măsură care afectează în mod grav dreptul de proprietate privată și îngrădește libertatea economică a contribuabililor care dețin în proprietate turbine eoliene și a producătorilor de energie eoliană; normele criticate restrâng drepturile și libertățile menționate, fără a fi respectate criteriile constituționale în care poate opera o asemenea restrângere; noua reglementare nesocotește principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, deoarece generează o discriminare vădită sub aspectul perceperii de impozite în mod diferențiat de la contribuabili aflați în situații similare, pe de o parte, de la proprietarii de turbine eoliene care vor plăti impozit pe clădiri și, pe de altă parte, de la proprietarii altor construcții având turnuri de susținere care nu plătesc acest impozit. În contextul criticilor de neconstituționalitate sunt prezentate: dinamica legislativă a noțiunii de clădire și impozitarea aferentă; regimul fiscal aplicabil turnurilor de susținere a turbinelor eoliene în decursul timpului; opiniile de specialitate în materie (interpretarea conferită de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcția sa de specialitate - Direcția legislație, impozite directe), normele infralegale adoptate în interpretarea și aplicarea texului în discuție cu referire la turnurile de susținere a turbinelor eoliene (Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1210/2014 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 5/2014 - cu referire la înțelesul sintagmei „turnului de susținere al turbinelor eoliene“) și jurisprudența instanțelor naționale cu referire la această definiție aflată în vigoare în diferite momente temporale; aspecte tehnice, structura și componența turbinei eoliene și mecanismul de funcționare și faptul că fiecare componentă ar fi scoasă din ansamblul tehnologic, funcțional, nu ar mai avea nicio altă utilitate; construcțiile aferente turbinelor eoliene nu au elementele constitutive ale unei clădiri potrivit definiției clădirilor cuprinse în art. 453 lit. b) din Codul fiscal. De asemenea, sunt menționate jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene de Drepturilor Omului în materia principiilor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, precum și art. 7 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.9. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal precizează că legiuitorul este cel care a stabilit sistemul de impozitare și a definit noțiunea de clădire pe care a modificat-o în timp, urmând ca instanța de contencios constituțional să aprecieze dacă și în ce măsură modificarea legislativă intervenită asupra dispozițiilor criticate afectează drepturi și libertăți fundamentale. 10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 3 decembrie 2018, care au următorul cuprins:În înțelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificații: […]b) clădire - orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene;
Ulterior încheierii de sesizare, în dinamica legislativă, dispozițiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 191 din Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020, fiind completată soluția legislativă criticată în sensul următor: „inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene și fundațiile acestora“. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate în redactarea în care au produs efecte în cauză.14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) cu privire la economia de piață, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. De asemenea, sunt menționate art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 cu privire la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, stabilesc înțelesul noțiunii de clădire, care este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene. Față de acest cadru legislativ și având în vedere dinamica legislativă cu privire la definiția în discuție, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că aceasta este, în primul rând, contrară principiului legalității, în componenta privind calitatea legii.16. Cu privire la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, precizia se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Prin urmare, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Având în vedere principiul generalității legilor, Curtea reține că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015, paragrafele 16-18, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reține, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29). De asemenea, Curtea a avut în vedere Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.17. Or, având în vedere considerentele de principiu enunțate de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa cu privire la principiul legalității, coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea observă că dispozițiile art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018, respectă criteriile de calitate a legii, fiind o aplicare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.18. Prin urmare, textele criticate se circumscriu criteriilor de calitate a legii, întrucât (i) au un scop bine determinat - reglementează în mod expres, din punct de vedere fiscal, situația turnurilor de susținere a turbinelor eoliene; (ii) au un conținut clar și previzibil - definesc noțiunea de clădire în care sunt incluse, în mod concret, construcțiile reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene; (iii) sunt aduse la cunoștința subiecților ce cad sub incidența acestora prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I. 19. În ceea ce privește celelalte chestiuni legate de conținutul construcțiilor reprezentând turnurile de susținere a turbinelor eoliene, de elementele componente ale acestora - reprezentând fundațiile acestora (care, în dinamica legislativă, au și fost menționate în definiție), utilajele și echipamentele aferente etc., Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce țin, pe de o parte, de structura acestor construcții și, pe de altă parte, de interpretarea și aplicarea legislației aferente acestora, iar nu de constituționalitatea textului.20. Referitor la celelalte prevederi constituționale, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 nu reglementează cu privire la dreptul de proprietate privată, la libertatea economică, la economia de piață sau la așezarea justă a sarcinilor fiscale, ci definește noțiunea de clădire, care, într-adevăr, are înrâurire cu alte norme legale cuprinse în Codul fiscal sau în Codul de procedură fiscală, dar care nu sunt menționate de către autoarea excepției de neconstituționalitate. 21. Cu toate acestea, Curtea învederează că, în jurisprudența sa, a reținut că (i) în ceea ce privește art. 45 din Legea fundamentală, coroborat cu art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), în virtutea acestor prevederi constituționale, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, să protejeze interese generale, să asigure libertatea comerțului și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și să asigure respectarea drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011); (ii) referitor la art. 44 alin. (1) din Constituție, acesta stabilește cu privire la conținutul și limitele dreptului de proprietate, care sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condițiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. De asemenea, în virtutea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, în condițiile prevăzute de lege și în concordanță cu principiile generale ale dreptului internațional. Însă aceste statuări nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții. Prin urmare, instituirea unor taxe și impozite nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, legiuitorul fiind îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure protejarea intereselor financiare ale statului, de natură să dea eficiență concretă altor dispoziții din Constituție (Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024); (iii) referitor la art. 56 din Constituție, prin acest articol se consacră obligația fundamentală a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, iar prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50), astfel că, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, precum și cuantumul acestora, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni, cerințe pe care prevederile criticate le îndeplinesc, în contextul incidenței acestora în coroborare cu cele care statuează aplicarea cotelor de impozitare (Decizia nr. 569 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 16 februarie 2024, paragraful 17).22. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale dezvoltate în dinamica controlului de constituționalitate, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Peștera Wind Farm - S.A. din București (Societatea EDPR România - S.R.L. din București - ca urmare a fuziunii prin absorbție a celor două societăți) în Dosarul nr. 31.029/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 453 lit. b) teza finală din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
------