DECIZIE
DECIZIA nr. 48 din 18 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (8) şi ale art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală
|
Marian Enache |
- președinte |
|
Mihaela Ciochină |
- judecător |
|
Cristian Deliorga |
- judecător |
|
Dimitrie-Bogdan Licu |
- judecător |
|
Laura-Iuliana Scântei |
- judecător |
|
Gheorghe Stan |
- judecător |
|
Elena-Simina Tănăsescu |
- judecător |
|
Cristina Teodora Pop |
- magistrat-asistent |
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea penală nr. 103/CCPF/2020 din 19 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.456/833/2019/a1, Tribunalul Bihor - Secția penală, Camera preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 190 alin. (8) și ale art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpații Augustin Fechete și Ioan Adi Fechete într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpați în cadrul procedurii de cameră preliminară. 4. Prin Încheierea finală nr. 113/CCPF/2020 din 20 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.504/271/2020/a1, Tribunalul Bihor - Secția penală, Camera preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sebastian Ovidiu Golinschi într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care au fost respinse cererile și excepțiile formulate de autorul excepției în cadrul procedurii de cameră preliminară. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură sunt neconstituționale în măsura în care permit unui organ de constatare, și nu de urmărire penală, să dispună asupra probațiunii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și totodată în afara unui cadru legal, respectiv înainte de începerea urmăririi penale în cauză. Așadar, textul criticat are o dublă valență de neconstituționalitate, atât în ceea ce privește organul care administrează procedeul probatoriu (nu organ de constatare), cât și momentul la care se administrează procedeul probatoriu al recoltării de mostre (înainte de începerea urmăririi penale în cauză). 6. Se arată că, în speță (respectiv Dosarul Curții Constituționale nr. 927D/2020), începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 20 septembrie 2019, în timp ce ordonanța de prelevare a probelor biologice (întrucât s-a constatat depășirea concentrației de alcool în aerul respirat de 0,40 mg/l) a fost emisă de organul de cercetare penală cu o zi înainte, respectiv la data de 19 septembrie 2019. Se menționează că, în fața primei instanțe, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția privind nulitatea ordonanței din 19 septembrie 2019, invocată de inculpat cu privire la această situație, instanța motivând că art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală permite, în maniera în care este reglementat, emiterea unei ordonanțe de prelevare a probelor biologice de sânge anterior începerii urmăririi penale, întrucât din textul menționat rezultă fără putință de tăgadă că recoltarea probelor biologice se face în cel mai scurt termen posibil, indiferent de începerea sau neînceperea urmăririi penale. 7. Autorii excepției amintesc, în susținerea excepției invocate, că orice act de urmărire penală trebuie efectuat în cursul urmăririi penale, așa cum a arătat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, de la această regulă existând o singură excepție, cea prevăzută de art. 110 alin. (10) din Codul de procedură penală, referitoare la declarația părții vătămate dată în condițiile alin. (9) ale aceluiași articol, care nu se aplică în cauză. 8. Prin urmare, susțin că nu există nicio justificare legală pentru ca procedeul probatoriu constând în recoltarea de probe biologice de sânge, la care face referire art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, să fie administrat de către un organ de constatare și într-un moment anterior urmăririi penale în cauză. 9. Consideră că, în ipoteza prevăzută de art. 88 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, când s-a înregistrat depășirea concentrației de 0,40 mg/l de alcool pur în aerul respirat, iar conducătorul auto în cauză refuză prelevarea mostrelor biologice, agentul constatator are doar competența, în temeiul art. 61 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, să întocmească procesul-verbal de sesizare a organului de cercetare penală, acesta din urmă (și nu organul de constatare) dispunând, prin ordonanță, începerea urmării penale în cauză și, ulterior, recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, organul constatator are competență doar cu privire la ridicarea și conservarea mijloacelor materiale de probă, definite conform art. 197 din același cod, nu și cu privire la emiterea unei astfel de ordonanțe privind recoltarea probelor biologice sau administrarea acestora. 10. În ceea ce privește dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală se susține că acestea aduc atingere dreptului la un proces echitabil și principiului legalității efectuării actelor în procesul penal, deoarece nu menționează și ora printre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă ordonanța procurorului, ci doar denumirea parchetului și data emiterii. Or, momentul emiterii ordonanței prin identificarea datei și orei este imperios necesar pentru stabilirea legalității actelor procurorului, iar lipsa orei emiterii poate genera situații de natură să mascheze anumite vicii de legalitate ale actelor de urmărire penală, sancționabile cu nulitate sau excludere pe calea invocării de către suspect sau inculpat a unor excepții specifice. De exemplu, în măsura în care ordonanța este emisă la o oră ce plasează acest moment în afara unui cadru procesual, devine incidentă (ca în cauza de față) Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, prin care Curtea Constituțională a arătat că actele efectuate înainte de începerea urmării penale nu există. 11. Tribunalul Bihor - Secția penală consideră, în Dosarul nr. 927D/2020, că dispozițiile art. 190 alin. (8) și ale art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin normelor constituționale invocate în motivarea excepției. Apreciază că autorii acesteia învederează o falsă premisă dezvoltată în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 72 din 29 ianuarie 2019 și nu fac în mod corect distincția dintre noțiunile de recoltare a probelor biologice și valorificarea acestora. Astfel, administrarea probelor se realizează, în mod exclusiv, în cursul procesului penal, actele întocmite înainte de începerea procesului penal neputând avea calitatea de mijloc de probă. Cât privește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei anterior începerii urmăririi penale, aceasta este permisă expres de lege, prin derogare de la prevederile potrivit cărora probele se administrează doar în cursul procesului penal, art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală vorbind despre recoltarea din dispoziția organelor de constatare, deci anterior sesizării organelor de urmărire penală. De altfel, intenția legiuitorului, potrivit expunerii de motive la noul Cod penal, a fost ca prin modificarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe să fie evitate inconvenientele create prin estimarea retroactivă a alcoolemiei.12. Cât privește lipsa orei emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale se arată că aceasta nu poate fi reclamată ca o deficiență legislativă care să afecteze în mod direct dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, întrucât aceste drepturi nu se află într-o legătură interdependentă. De altfel, inculpații au avut posibilitatea să formuleze critici sub acest aspect în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond. 13. Tribunalul Bihor - Secția penală consideră, în Dosarul nr. 1.057D/2020, că dispozițiile art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece imposibilitatea stabilirii cronologice a emiterii ordonanțelor date în aceeași zi, în decurs de 24 de ore, de organele de urmărire penală este susceptibilă să aducă atingere echității unei urmăriri penale declanșate împotriva unei persoane, valoare protejată de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.15. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 927D/2020, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate vizează, în realitate, modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, aspecte asupra cărora Curtea Constituțională nu are competență. 16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 190 alin. (8) și ale art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: – Art. 190 alin. (8) - Examinarea fizică: „(8) În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale“;– Art. 286 alin. (2) lit. a) - Actele organelor de urmărire penală: „(2) Ordonanța trebuie să cuprindă: a) denumirea parchetului și data emiterii;“.19. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la principiul statului de drept și al legalității, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, este indicat și art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia reclamă faptul că, în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare, și nu a celor de urmărire penală, iar dispunerea realizării recoltării de mostre biologice poate avea loc, datorită lipsei indicării orei în cuprinsul ordonanței de începere a urmării penale, chiar și la un moment anterior emiterii acestei ordonanțe care marchează începerea urmăririi penale, ceea ce plasează dispoziția prin care se dispune realizarea recoltării în afara cadrului procesual legal, întrucât urmărirea penală nu era încă începută. Se susține, de altfel, că orice ordonanță emisă anterior celei de începere a urmăririi penale este nelegală, astfel că indicarea orei pe actul procesual ce declanșează procesul penal este esențială pentru legalitatea actelor întocmite de organele de urmărire penală. 21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea observă că aceste norme permit organelor de constatare să dispună recoltarea probelor biologice în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, faptă ce constituie infracțiune conform art. 336 alin. (1) din Codul penal, dacă se constată o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. 22. Regula consacrată de noul Cod de procedură penală (art. 305 și 306) cu privire la administrarea probelor este că aceasta se realizează în mod exclusiv în cursul procesului penal, deci ulterior începerii urmăririi penale dispuse prin ordonanță de organul de urmărire penală, legiuitorul eliminând, așadar, instituția actelor premergătoare începerii urmăririi penale, care, potrivit Codul de procedură penală anterior, puteau constitui mijloace de probă. Totodată, art. 61 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală stabilește obligația organelor de constatare de a lua măsuri pentru ridicarea sau conservarea mijloacelor de probă când există suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, iar în cazul infracțiunilor flagrante, acestea au dreptul să facă percheziții corporale sau ale vehiculelor, să îl prindă pe făptuitor și să îl prezinte de îndată organelor de urmărire penală. 23. Dispozițiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală vizează tocmai o astfel de situație, de infracțiune flagrantă, constând în conducerea unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Recoltarea de probe biologice are loc, potrivit textului de lege criticat, din dispoziția organului de constatare, în acest caz, poliția rutieră, cu consimțământul celui supus examinării, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile legii speciale. 24. Art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează condițiile și procedura recoltării mostrelor biologice în urma căreia se stabilește concentrația de alcool. La data săvârșirii faptelor pentru care au fost acuzați autorii prezentei excepții (textele fiind în prezent modificate), dispozițiile alin. (3)-(6) ale art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, referindu-se la procedura stabilirii de către organele de poliție rutieră prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic a concentrației de alcool în aerul respirat, prevedeau proceduri diferite, în funcție de depășirea sau nedepășirea pragului concentrației alcoolemiei de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel: până la această valoare, persoana testată putea solicita polițistului să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, deci prezentarea în vederea recoltării probelor biologice reprezenta un drept al persoanei examinate; dacă valoarea concentrației de alcool pur în aerul respirat depășea 0,40 mg/l, persoana testată era obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.25. În aceste circumstanțe, legiuitorul a instituit regula prin care organele de constatare, și nu cele de urmărire penală, așa cum prevede art. 172 din Codul de procedură penală, să dispună recoltarea probelor biologice, întrucât recoltarea trebuie să aibă loc în cel mai scurt timp posibil, pentru a nu se modifica în mod semnificativ parametrii biologici care configurează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, fiind în interesul aflării adevărului ca valoarea alcoolemiei din sânge, depistată în urma recoltării mostrelor biologice, să fie stabilită în mod corect și cât mai aproape de cea de la momentul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice. 26. În continuare, Curtea observă că prin norme infralegale sunt stabilite măsurile tehnico-administrative și procedurile specifice prin care se efectuează prelevarea de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei, la data evenimentelor din dosar fiind relevante dispozițiile art. 192-195 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, și cele cuprinse în Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013, în prezent abrogate. 27. Potrivit acestor norme metodologice, recoltarea probelor biologice se face după completarea de către polițistul rutier a formularului de cerere de analiză toxicologică a probelor biologice; recoltarea probelor biologice se face de către personalul medical, în prezența polițistului rutier, ambii completând și semnând în acest sens un proces-verbal, iar rezultatele obținute în urma determinărilor de laborator efectuate asupra probelor biologice vor fi înscrise în buletinul de analiză toxicologică, acest din urmă document fiind imediat înaintat organului judiciar competent, după efectuarea determinărilor toxicologice. 28. Din succesiunea acestor operațiuni procedurale rezultă că polițistul rutier nu face decât să completeze o cerere de analiză toxicologică a probelor biologice, adresată instituției medico-legale. Totodată, la sesizarea aceluiași organ de constatare, organul de urmărire penală poate, în temeiul art. 305 din Codul de procedură penală, să dispună începerea urmării penale in rem, urmând ca, în funcție de rezultatul înscris în buletinul de analiză toxicologică (dacă este mai mic sau mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge) și de momentul primirii acestor rezultate, să dispună, după caz, continuarea urmăririi penale in rem, începerea urmăririi penale in personam sau clasarea acestor ordonanțe pe motivul inexistenței faptei penale, dacă nu a fost depășit pragul prevăzut de lege pentru săvârșirea faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.29. Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, organul de constatare nu face decât să completeze în mod formal cererea de analiză toxicologică a probelor biologice, acesta nefiind un act de dispoziție autentic, ci un act de natură tehnico-administrativă, intermediar, în scopul de a se determina dacă a avut sau nu loc infracțiunea flagrantă de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Acest act tehnico-administrativ, premergător recoltării de probe biologice, nu trebuie confundat cu administrarea propriu-zisă a probelor, care nu poate avea loc decât ulterior începerii urmăririi penale, în cursul procesului penal, de către organul de urmărire penală.30. De altfel, din motivarea formulată de autorii excepției Curtea observă că aceștia sunt în eroare/confuzie cu privire la cele trei etape în discuție, mai sus precizate, și anume: cererea de analiză toxicologică a probelor biologice (adresată unității medicale de către de către organul de constatare), recoltarea/prelevarea propriu-zisă de probe biologice (de către instituția medicală) și administrarea probatoriului (de către organul de urmărire penală, în acest caz, a rezultatelor înscrise în buletinul de analiză toxicologică). Prin urmare, organul de constatare nu administrează probatoriul rezultat în urma recoltării probelor biologice, așa cum afirmă autorii excepției, ci doar intermediază, prin completarea unei cereri, efectuarea recoltării propriu-zise. 31. Cât privește critica de neconstituționalitate formulată în legătură cu dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea vizează, în realitate, o eventuală omisiune de reglementare, și anume lipsa orei emiterii ordonanței, printre elementele pe care trebuie să le includă ordonanța organului de urmărire penală, în general, și ordonanța de începere a urmării penale, în particular. 32. Or, Curtea Constituțională nu poate analiza, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, decât fondul legislativ pozitiv, nu și ceea ce acesta nu prevede. Omisiunea legislativă are relevanță constituțională doar în măsura în care, prin inacțiunea sa, de a legifera într-un anumit sens, legiuitorul a produs o vătămare concretă asupra drepturilor și libertăților protejate de Constituție. 33. În cazul de față, având în vedere succesiunea logică și cronologică a tuturor actelor procesuale și procedurale care alcătuiesc desfășurarea procesului penal, astfel cum sunt acestea reglementate în Codul de procedură penală și în legile speciale incidente, lipsa menționării orei în cuprinsul ordonanței organului de urmărire penală nu produce, de plano, o astfel de vătămare, care să confere pretinsei omisiuni legislative relevanță constituțională. Neregulile care pot apărea în practică la întocmirea acestor acte pot fi reclamate de persoanele afectate sub forma unor excepții sau apărări formulate în respectivele cauze și analizate de organele judiciare competente, fără ca acestea să fie aduse în fața Curții Constituționale, pe calea invocării excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Augustin Fechete și Ioan Adi Fechete în Dosarul nr. 2.456/833/2019/a1 al Tribunalului Bihor - Secția penală și constată că dispozițiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Augustin Fechete și Ioan Adi Fechete în Dosarul nr. 2.456/833/2019/a1 și de Sebastian Ovidiu Golinschi în Dosarul nr. 3.504/271/2020/a1 ale Tribunalului Bihor - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
------