DECIZIA nr. 265 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Marian Enache	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Daniela Ramona Marițiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Ioana Gina Schiel în Dosarul nr. 81/197/2019 al Judecătoriei Brașov. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.620D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci aduce critici referitoare la aspecte ce țin de fondul cauzei.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 28 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 81/197/2019, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Ioana Gina Schiel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece impun în sarcina persoanelor fizice care nu realizează venituri și care optează pentru asigurarea în sistemul de sănătate obligația de a aduce la cunoștința organului fiscal competent faptul că au încheiat un contract individual de muncă, prin depunerea declarației fiscale prevăzute de art. 174 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în vederea recalculării obligației de plată reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate. Apreciază că aceasta este o obligație suplimentară în sarcina „cetățenilor care devin asigurați prin efectul angajării lor după ce au fost asigurați benevol, separat de cei care nu au fost asigurați benevol sau nu au fost asigurați anterior intervenirii angajării lor“. Dispozițiile criticate impun cetățenilor o sarcină împovărătoare ce presupune deplasarea în altă localitate în scopul depunerii unei declarații fiscale. Arată că organele fiscale „dau dovadă de rea-credință“ și consideră că acestea ar trebui să suporte cheltuielile ocazionate de angajarea unui avocat.6. Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu următorul conținut:(1) Prin excepție de la prevederile art. 173 și 176, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.(2) Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.(3) Prevederile art. 173-180 și art. 182 sunt aplicabile în mod corespunzător.(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează majorări de întârziere. Nivelul și modul de calcul al majorării de întârziere sunt cele prevăzute la alin. (2).11. Autoarea excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia invocă neconstituționalitatea art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală motivat de faptul că impune persoanelor fizice obligația de a aduce la cunoștința organului fiscal competent faptul că au încheiat un contract individual de muncă, prin depunerea declarației fiscale prevăzute de art. 174 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în vederea recalculării obligației de plată reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate. Or, dispozițiile de lege criticate reglementează materia majorărilor de întârziere în cazul obligațiilor fiscale datorate bugetelor locale, dispunând în ceea ce privește, spre exemplu, cazurile când se calculează aceste majorări, nivelul și modul de calcul al acestor majorări. 13. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autoarea criticilor de neconstituționalitate este, în realitate, nemulțumită de alte dispoziții decât cele care fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea reține că problema de constituționalitate ridicată de autoarea excepției nu ține de modul de reglementare a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ci de modul de reglementare a altor dispoziții, care însă nu au fost precizate sau criticate în prezenta cauză. 14. Astfel, o eventuală pronunțare asupra constituționalității dispozițiilor procesual fiscale criticate ar avea semnificația unei sesizări din oficiu a Curții, care însă nu este posibilă, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, iar, potrivit art. 29 alin. (1) din același act normativ, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“ (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018, paragrafele 35-37, sau Decizia nr. 461 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 29 octombrie 2018).15. Totodată, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată prin enumerarea principiilor constituționale pretins încălcate și a textelor de referință. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textele constituționale invocate nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, dată fiind generalitatea lor. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate, motivată într-o asemenea manieră eliptică, instanța constituțională s-ar substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Ioana Gina Schiel în Dosarul nr. 81/197/2019 al Judecătoriei Brașov.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
-----