DECIZIA nr. 59 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 7.357/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.240D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 88D/2021 și nr. 1.695D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, respectiv a dispozițiilor art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004, ridicată de același autor în dosarele nr. 1.641/2/2020 și nr. 1.671/2/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 88D/2021 și nr. 1.695D/2021 la Dosarul nr. 2.240D/2020, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul acesteia nu indică textele constituționale pretins încălcate și nici legătura dintre acestea și cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Sentința civilă nr. 688 din 3 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.357/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 8. Prin Sentința civilă nr. 938 din 5 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.641/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 45^1 din Legea nr. 317/2004.9. Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.671/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004.10. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Gheorghe Bădiță în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a rezoluțiilor de clasare și a rezoluțiilor de respingere a plângerilor, emise de Inspecția Judiciară.11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că înființarea Inspecției Judiciare ar fi trebuit să fie făcută prin lege organică și că, oricum, această instituție nu este prevăzută de Constituție. Dispozițiile criticate stabilesc modul de soluționare a plângerilor adresate Consiliului Superior al Magistraturii, instituind competența de soluționare a acestora de către Inspecția Judiciară, eludând dispozițiile constituționale.12. Astfel, având în vedere importanța de rang constituțional a domeniului reglementat - exercitarea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii -, se impune o reglementare clară, indubitabilă, atât a condițiilor, cât și a procedurii aplicate în soluționarea litigiilor dintre justițiabili și magistrați, cu respectarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat.13. Se mai susține că legiuitorul trebuie să reglementeze condițiile și procedura de urmat, cu respectarea cadrului constituțional care configurează atribuțiile Parlamentului și ale Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a principiilor de separație, echilibru și cooperare loială între autoritățile publice. Procedura astfel contestată, a litigiilor dintre justițiabili și magistrați, deschide posibilitatea unor interpretări diametral opuse, creând insecuritate juridică.14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt în concordanță cu dispozițiile invocate din Constituție.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care stabilesc procedura de soluționare a plângerilor/sesizărilor formulate în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, instituind competența de soluționare a acestora de către Inspecția Judiciară și prevăzând rolul Consiliului Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor.19. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 317/2004 a fost abrogată integral de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022. Chiar dacă textele criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepții îl reprezintă art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea, art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea numai prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, art. 133 privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii și în art. 134 privind atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate stabilesc procedura de soluționare a plângerilor/sesizărilor formulate în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, instituind competența de soluționare a acestora de către Inspecția Judiciară și prevăzând rolul Consiliului Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 (în vigoare la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate), în deplină concordanță cu dispozițiile art. 133 și 134 din Constituție referitoare la rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii.22. Curtea reține că, potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este reglementat în secțiunea a 3-a (art. 133 și 134) din capitolul VI - Autoritatea judecătorească al titlului III - Autoritățile publice. Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, acesta „este garantul independenței justiției“, iar, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, „îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare“ a judecătorilor și a procurorilor. La nivel infralegal, atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii erau prevăzute în mod clar de dispozițiile capitolului IV (art. 30-53^1) din Legea nr. 317/2004, lege în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate.23. Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, în esență, de faptul că înființarea Inspecției Judiciare ar fi trebuit să fie făcută prin lege organică și că această instituție nu este prevăzută de Constituție. Cu privire la această critică, instanța de contencios constituțional reține că, prin Decizia nr. 599 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 21 ianuarie 2020, paragraful 21, Curtea a observat că prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, s-a prevăzut înființarea Inspecției Judiciare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 (lege în vigoare la momentul invocării excepției de neconstituționalitate), Inspecția Judiciară acționează potrivit principiului independenței operaționale în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea și în relația cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.24. Curtea a mai constatat, la paragraful 22 al Deciziei nr. 599 din 10 octombrie 2019, că, în materie disciplinară a judecătorilor și procurorilor, Inspecția Judiciară nu are aceleași atribuții cu cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, deși aceasta este organizată ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, inspectorii judiciari dispun și efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători și procurori, iar Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul constituțional de instanță de judecată în materie disciplinară. Prin urmare, rolul și competențele celor două instituții sunt clar delimitate de prevederile legale și de dispozițiile Constituției referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât susținerile autorului excepției cu privire la necesitatea reglementării clare a atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Inspecției Judiciare sunt neîntemeiate.25. De asemenea, prin Decizia nr. 558 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 9 decembrie 2019, paragraful 26, Curtea a reținut că reglementarea verificării prealabile nu încalcă rolul sau atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, reglementate prin art. 134 alin. (2) din Constituție, Inspecția Judiciară fiind parte a acestei autorități [structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], cu competențe în cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de judecători/procurori.26. Ținând cont de această jurisprudență, precum și de faptul că Legea nr. 24/2012 - care a prevăzut expres înființarea Inspecției Judiciare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - a fost adoptată, așa cum rezultă din mențiunea finală a legii, cu majoritatea cerută de Constituție pentru adoptarea unei legi organice, potrivit art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, și anume cu majoritatea membrilor fiecărei Camere, critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea numai prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii este neîntemeiată.27. Referitor la critica ce vizează lipsa unei reglementări clare, indubitabile, atât a condițiilor, cât și a procedurii aplicate în soluționarea litigiilor dintre justițiabili și magistrați, cu respectarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Astfel cum a observat Curtea în jurisprudența sa (prin Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 9 decembrie 2020, paragrafele 19-22, sau Decizia nr. 815 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 martie 2022, paragrafele 13-17), stabilirea răspunderii disciplinare a magistraților presupune o procedură ce implică mai multe etape. Astfel, pentru soluționarea sesizărilor referitoare la posibila săvârșire a unor abateri disciplinare de către magistrați, Inspecția Judiciară procedează, mai întâi, la efectuarea unor verificări prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizare, a căror finalitate este aceea de a determina dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. La finalul acestor verificări sunt posibile trei ipoteze, după cum urmează: dacă se constată că sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează; dacă se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează; dacă se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare, această a treia ipoteză marcând debutul următoarei faze a procedurii disciplinare, și anume faza cercetării disciplinare, în cadrul căreia se stabilesc faptele și urmările lor, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției magistratului cu privire la care se desfășoară procedura disciplinară. Soluțiile la care se poate ajunge în urma cercetării disciplinare sunt fie admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, fie respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. Așadar, clasarea sesizării nu este nicidecum rezultatul unei aprecieri subiective și arbitrare a inspectorului judiciar. Dimpotrivă, la concluzia inexistenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare se ajunge în urma unei analize complexe și serioase, iar, prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii s-a reglementat în mod expres, în art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, posibilitatea de atacare de către persoana care a formulat sesizarea a rezoluției de clasare a sesizării, în ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Prin urmare, deși nu ajunge să fie analizată de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, rezoluția de clasare pentru lipsa indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare poate fi totuși supusă controlului unei instanțe judecătorești, eliminându-se astfel orice suspiciune cu privire la corectitudinea soluției de clasare dispuse de inspectorul judiciar.28. În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia procedura de soluționare a litigiilor dintre justițiabili și magistrați deschide posibilitatea unor interpretări diametral opuse, creând insecuritate juridică, instanța de contencios constituțional constată că aceasta nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci, cel mult, vizează aspecte care țin de aplicarea legii în cazul dedus judecății instanței judecătorești și care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.29. În final, în ceea ce privește raportarea la dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea observă că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și de a-și asuma obligațiile prevăzute de acestea. Textul constituțional menționat instituie un principiu de largă aplicabilitate și, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidențierea unor eventuale vicii de neconstituționalitate (a se vedea în același sens Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, paragraful 19).30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 7.357/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în dosarele nr. 1.641/2/2020 și nr. 1.671/2/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 44-45^1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------