DECIZIA nr. 60 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea farmaciei nr. 266/2008, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 243/2020 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/2018 pentru modificarea şi completarea Legii farmaciei nr. 266/2008

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea farmaciei nr. 266/2008, excepție ridicată de Farmacia Precizia S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 29.094/197/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.281D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece din lecturarea tuturor dispozițiilor care vizează noțiunile angro și en détail se poate stabili în ce situații se pot aplica sancțiuni contravenționale pentru desfășurarea activităților de distribuție angro, respectiv prin eliminarea celorlalte situații prevăzute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008, astfel că textul criticat este clar și previzibil, fiind aplicat în manieră unitară tuturor persoanelor care se află în aceeași situație.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 29.094/197/2018, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea farmaciei nr. 266/2008. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Farmacia Precizia S.R.L. din Brașov într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Brașov prin care s-a respins cererea de anulare a procesului-verbal de contravenție întocmit de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că Legea nr. 266/2008, care constituie temeiul sancționării sale, nu cuprinde o definiție (cu caracter de reglementare) a noțiunilor „en détail“ și „angro“. Or, pentru a putea constitui temei al sancționării, legea contravențională incriminatorie trebuie în mod obligatoriu să fie precisă sau cel puțin previzibilă, aspect neîntrunit în cauză. Astfel, definirea de către legiuitor a celor două noțiuni în cuprinsul Legii nr. 266/2008 era una imperativă, atât prin prisma reglementării persoanelor care efectuează operațiunile juridice de vânzare și eliberare a medicamentelor, cât, mai ales, prin prisma reglementării pragului cantitativ care delimitează vânzarea angro de cea en détail. Este de neconceput ca, în lipsa unor astfel de elemente, instanțele care analizează conținutul constitutiv al contravenției reglementate de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008 să se raporteze la sintagme vădit subiective și lipsite de concretețe juridică, precum cantități „mai ridicate“.6. Se mai susține că Legea nr. 266/2008 nu interzice distribuția en détail către persoane juridice, ci doar o exclude pe cea angro de către farmaciile care nu au circuit închis. Or, nici textul de lege criticat și nici Legea nr. 266/2008, în ansamblul său, nu prevăd un prag cantitativ în funcție de care să fie calificată o operațiune realizată de un profesionist ca fiind angro sau en détail. Or, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Este inadmisibil ca actul normativ care incriminează contravenția reținută în procesul-verbal de sancționare, respectiv Legea nr. 266/2008, să nu ofere o definiție a acestor noțiuni, cel puțin prin instituirea unui prag cantitativ. Pentru a califica o operațiune comercială ca fiind angro sau en détail este necesar să se aibă în vedere nu numai persoanele implicate în operațiunea juridică, ci și cantitatea vândută și prețul de vânzare al produselor. Or, aceste elemente esențiale nu sunt oferite de niciun text de lege, fiind total ignorate de legiuitor în cuprinsul actului normativ incriminator.7. Potrivit principiului latin de drept nulla poena sine lege (nicio pedeapsă fără lege), atât timp cât legea este neclară, aplicarea unei sancțiuni, precum amenda de 50.000 lei și retragerea autorizației de funcționare, este lipsită de orice fundament. În mod evident, îi revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea prag cantitativă pentru a delimita noțiunile „angro“ și „en détail“ și gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei contravenționale. Astfel, dispozițiile de lege criticate sunt în mod evident neprevizibile și nepredictibile, conducând la incidența lor cu privire la unele situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea lor, cu consecința directă a aplicării unor sancțiuni abuzive, pe criterii neobiective și arbitrarii.8. Procedura contravențională este asimilată de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu procedura penală, astfel încât celei dintâi îi sunt aplicabile inclusiv prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție și ale art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acestea consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) și principiul potrivit căruia legea (penală și, implicit, contravențională) nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Legea trebuie să definească în mod clar conținutul constitutiv al contravențiilor, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa și care este sancțiunea pe care o poate primi.9. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului de lege. Textele de lege criticate nu respectă standardul de claritate și predictibilitate cerut de Constituția României și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.10. Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Astfel, în elaborarea actelor normative, legiuitorul trebuie să se asigure că folosirea termenilor se realizează într-un mod riguros, prin definirea clară a acestora.11. Curtea Constituțională a statuat că o noțiune legală poate avea un conținut și înțeles autonome diferite de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească, în caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înțelesul acelei noțiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă și, în consecință, discreționară (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 390 din 2 iulie 2014, paragraful 31).12. Așadar, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. Marja de apreciere a legiuitorului în incriminarea unor fapte de natură contravențională nu este absolută, fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale.13. În final, se arată că, potrivit art. 1 alin. (5), respectarea Constituției este obligatorie, de unde rezultă că Parlamentul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte contravenționale decât cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 15 ianuarie 2014).14. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015, dispoziții modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 4/2018 pentru modificarea și completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 24 august 2018, care aveau următorul conținut:– Art. 2 alin. (7): „Vânzarea și eliberarea medicamentelor se fac numai en détail, cu excepția medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor care, potrivit reglementărilor legale, sunt destinate truselor de urgență, precum și a medicamentelor destinate unei unități medicale autorizate care nu deține în structură o farmacie cu circuit închis. Excepție fac farmaciile și oficinele locale de distribuție din sistemul penitenciar unde, conform reglementărilor interne, se realizează eliberarea medicamentelor, produselor parafarmaceutice, consumabilelor și a altor produse destinate asigurării asistenței medicale pentru deținuți, conform legislației execuțional penale.“;– Art. 38^1: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei și anularea autorizației de funcționare desfășurarea de către unitatea farmaceutică a activităților de distribuție angro, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (7)“.19. Dispozițiile criticate au fost modificate prin Legea nr. 243/2020 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 4/2018 pentru modificarea și completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 6 noiembrie 2020. Însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepții îl reprezintă dispozițiile art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea nr. 266/2008, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 243/2020, întrucât acestea au fost aplicate în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.20. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor,art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 124 alin. (3) privind independența justiției. De asemenea, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 7 privind legalitatea pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008 instituie regula potrivit căreia vânzarea și eliberarea medicamentelor se fac numai en détail, prevăzând expres și limitativ anumite excepții de la această regulă. Dispozițiile art. 38^1 din același act normativ reglementează contravenția pentru nerespectarea regulii instituite de art. 2 alin. (7) și sancțiunea acesteia.22. Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră, în esență, că textele criticate sunt neconstituționale, deoarece nu definesc noțiunea „en détail“ și nu prevăd cu un prag cantitativ și valoric de medicamente vândute sau eliberate care să delimiteze această noțiune de cea de „angro“.23. Cu privire la aceste critici, Curtea reține că aspectele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.24. Astfel, interpretarea normelor juridice este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, iar instanța de judecată este ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa (Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68), în conformitate cu principiile enunțate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziții normative, care țin de aceeași instituție juridică sau de aceeași ramură de drept. Rațiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcțională.25. În concluzie, dispozițiile criticate nu pot fi analizate în mod individual, izolat, ci se vor interpreta în mod sistematic, prin coroborare și cu celelalte acte normative aplicabile domeniului din care fac parte, și anume distribuția de medicamente (cum este Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015).26. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (7) raportat la art. 38^1 din Legea farmaciei nr. 266/2008, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 243/2020 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 4/2018 pentru modificarea și completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, excepție ridicată de Farmacia Precizia S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 29.094/197/2018 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------