DECIZIA nr. 152 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cosmin-Marian Văduva	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce privește modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat, excepție ridicată de Adela Popescu în Dosarul nr. 9.199/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.580D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, având în vedere că autoarea pune în discuție interpretarea prevederilor invocate, considerând că acestea au fost aplicate greșit în ceea ce o privește.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 24 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.199/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce privește modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat. Excepția a fost ridicată de Adela Popescu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale și formează obiectul Dosarului nr. 2.580D/2021.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile criticate stabilesc acordarea drepturilor salariale pentru personalul nou-încadrat în raport cu drepturile salariale aflate în plată, indiferent dacă acestea sunt stabilite în mod legal sau nu. Angajatorul este obligat să ia în calcul un salariu deja stabilit, în loc să aibă drepturile salariale în mod independent, raportat la situația juridică a fiecărui angajat, pentru a se asigura respectarea principiului egalității pentru funcționarii publici care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și același tip de instituții (respectiv de nivel central/teritorial). Există situații când salariul aflat în plată este stabilit greșit, salariatul nu îl contestă, astfel încât noul salariat nu are posibilitatea să beneficieze de drepturi salariale corect stabilite, instituția angajatoare fiind ținută, la calcularea salariului, de prevederile legale contestate în a calcula salariul, fiind obligată să preia un cuantum care poate fi stabilit eronat.6. Autoarea mai arată că legiuitorul a limitat dreptul angajatorului în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale la instituția proprie și la cele pe care le are în subordine. Însă există situații, cum este și cea a autoarei, când nici la angajator și nici în cadrul instituțiilor subordonate nu există funcție de același fel, în înțelesul Legii-cadru nr. 153/2017, și nu se poate aplica nici alin. (2) al art. 39 din aceasta, întrucât o funcție cu aceeași denumire există, dar nu cu aceleași atribuții. Consecința este că angajatorul stabilește, în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, un salariu eronat, când ar putea, așa cum prevedea legislația aplicabilă anterioară Legii-cadru nr. 153/2017, de exemplu, Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sau Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, să se raporteze la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcția similară. În sprijinul acestei susțineri autoarea invocă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilește tipurile de funcții, centrale/teritoriale, care gestionează (sau nu) fonduri europene, ierarhizate pe verticală și orizontală.7. În final, autoarea arată că, deși tratamentul juridic aplicabil personalului bugetar din familia ocupațională Administrație care are același grad, aceeași gradație, vechime în funcție sau specialitate în aceleași studii este identic, în sensul că membrii acestuia au aceleași funcții, conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, tratamentul juridic aplicabil salariului de bază nu este similar, deoarece există diferențe mari ale valorii salariului de bază/indemnizației de încadrare. Sintagma nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare folosită la alin. (1) al art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 este echivalentă cu același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale - și de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. În susținerea acestor concluzii autoarea se referă și la jurisprudența Curții Constituționale din materia interzicerii discriminării, de exemplu, Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.
(...)(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate“. 12. Autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 41 referitor la muncă și la protecția socială a muncii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că este neîntemeiată, deoarece, în esență, autoarea acesteia se rezumă să pună în discuție marja de apreciere a statului în ceea ce privește politica salarială a angajaților bugetari. Curtea Constituțională, în repetate rânduri, analizând politica și principiile structurale care l-au orientat pe legiuitor în adoptarea unei noi legi a salarizării începând cu 1 august 2017, a conchis că aceste principii respectă cadrul constituțional. În una dintre deciziile sale în care a analizat și a validat din punct de vedere constituțional filozofia și principiile structurale ale Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv Decizia nr. 760 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragrafele 13-18, Curtea a statuat că aceasta are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prevederi aplicabile în mod nediferențiat în cadrul acestei categorii.14. În privința modului de stabilire a salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor analizate și anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.15. În continuare, Curtea a arătat că, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării sale în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii, iar dispozițiile art. 39 din legea-cadru instituie reguli privind aplicarea sa tranzitorie. În acest context, Curtea a reținut că soluția legislativă se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește stabilirea regulilor de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.16. De asemenea, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În fine, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.17. Curtea a mai statuat, în jurisprudența sa, că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).18. Cu referire specifică la conținutul normativ al prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 185 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 iulie 2023, paragraful 20, Curtea a reținut că acestea au reglementat situația cuantumului salariilor de bază în intervalul 1 iulie 2017-31 decembrie 2021 ale (i) personalului nou-încadrat, (ii) personalului numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel și (iii) personalului promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale. Legiuitorul a prevăzut, în ceea ce privește cuantumul salariilor de bază ale celor 3 categorii de personal, în intervalul 1 iulie 2017-31 decembrie 2021, o soluție care stabilea, pe de o parte, că salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat și, pe de altă parte, că salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.19. Niciuna dintre criticile formulate de către autoarea excepției nu indică un conflict veritabil între conținutul prevederilor criticate, care, așa cum a statuat deja Curtea, se înscriu în marja de apreciere a statului, și cel al prevederilor constituționale invocate, astfel încât instanța de contencios constituțional va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adela Popescu în Dosarul nr. 9.199/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
-----