DECIZIA nr. 101 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Elvira Bobârsc și Ana Sugariu în Dosarul nr. 1.559/107/2020 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 357D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.4. După strigarea cauzei se prezintă autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna Elena Bobârsc, care cere permisiunea de a-și susține cauza. Președintele acordă cuvântul autoarei excepției, care învederează că raportul întocmit în cauză nu se referă la excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o. Arată că, în modificarea cererii de chemare în judecată, a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 pensionarilor. Modificarea acțiunii a fost determinată de răspunsul Tribunalului Timiș cu privire la eșalonare. Consideră că eșalonarea nu se aplică pensionarilor. Potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, o lege trebuie să fie clară și la obiect. Or, titlul ordonanței se referă la personalul angajat în instituțiile justiției. Autoarea excepției arată însă că este pensionară, și nu angajată. Prin aplicarea acestei ordonanțe de urgență unui pensionar, acestuia i se aduc 5 pagube materiale iremediabile. În primul rând, este vorba despre nevalorificarea integrală a părților salariale integrale la momentul la care titlul executoriu a devenit definitiv. Această nevalorificare contrazice faptul că, la momentul pensionării, instituția angajatoare trebuia să îi achite toate drepturile salariale. A doua pagubă constă în nemajorarea punctelor de pensie, care are ca efect neplata integrală a drepturilor salariale. Această nemajorare a părții contributive i-a produs un prejudiciu, în sensul că atunci când s-a aplicat impozitarea progresivă a fost obligată să plătească mai mult decât dacă pensia contributivă ar fi fost stabilită în mod corect. A treia daună este nemajorarea pensiei contributive. A patra daună constă în nemajorarea pensiei de serviciu, care decurge din faptul că nu se acordau adeverințe la momentul la care titlul executoriu a devenit definitiv. Consideră că dacă s-ar aplica și recunoaște că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 este constituțională, s-ar asigura statului român un drept pe care nu-l are, respectiv dreptul la o moștenire vacantă, pentru că pensionarul nu va trăi 5 ani pentru a primi sumele eșalonate. De asemenea, arată că în hotărârea pronunțată în Cauza Mureșan împotriva României, paragraful 25, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că autoritățile române nu pot să amâne plata, atât timp cât există dispoziții legale în vigoare. De asemenea, susține că este încălcat dreptul de proprietate și se face o discriminare față de alți colegi din justiție cărora nu li s-a aplicat eșalonarea sau față de personalul care a primit integral plata. De asemenea, există discriminare față de personalul din administrație. Solicită ca, în decizia pe care o va pronunța, Curtea să țină cont de calitatea sa de pensionară. În final, solicită admiterea cererii sale de neaplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 pensionarilor.5. Reprezentantul Ministerului Public arată că aspectele invocate de autoarea excepției reprezintă probleme de aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea nr. 2.204/2020 din 10 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.559/107/2020, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Elvira Bobârsc și Ana Sugariu într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiție.7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 53, ale art. 44, ale art. 20 alin. (2) și ale art. 115 alin. (2).8. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate creează discriminări între persoane care aparțin aceleiași categorii profesionale și care se află în situații identice și conduc la reducerea drepturilor salariale ale personalului auxiliar din justiție.9. De asemenea, arată că se aduce atingere principiului importanței sociale a muncii personalului auxiliar din justiție, așa cum acesta reiese din dispozițiile art. 2, 59 și 77 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.10. Cu privire la criticile vizând caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, autoarele excepției invocă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 23 alin. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, Carta socială europeană revizuită. De asemenea, arătând că dreptul la muncă este un drept complex, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015.11. Autoarele excepției susțin că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituție, întrucât dispozițiile de lege criticate instituie măsuri care nu sunt proporționale și rezonabile și nici nu vizează protejarea unor drepturi.12. Totodată, arată că se încalcă dreptul de proprietate prin măsura de eșalonare a plății creanțelor de natură salarială, astfel cum acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. Amintesc că art. 44 din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar așa cum s-a statuat în paragraful 26 din Hotărârea din 26 mai 2009, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mureșan împotriva României, veniturile din salarii ale angajaților din domeniul public constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Subliniază că, spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, și Decizia de inadmisibilitate pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României din 17 octombrie 2012, sumele solicitate nu reprezintă sporuri, ci fac parte din salariul de bază lunar cuvenit.13. Totodată, consideră că, în ceea ce privește dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019, nu se identifică o situație de criză economică, în măsură să justifice adoptarea acestora. Alocarea unui buget Ministerului Justiției insuficient pentru achitarea sumelor restante nu poate fi justificată în condiții de creștere economică sustenabilă.14. De asemenea, autoarele excepției susțin că mecanismul eșalonării stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 este defectuos, în condițiile în care există personal din justiție care a primit sumele de bani sau căruia nu i s-a aplicat măsura eșalonării, așa cum este personalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cel al Consiliului Superior al Magistraturii, al Institutului Național al Magistraturii sau cel al Școlii Naționale de Grefieri. Nu se poate identifica nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru care personalul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost exceptat de la măsura eșalonării.15. Totodată, arată că este încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât Guvernul nu are competența constituțională să modifice prevederile unei hotărâri judecătorești sau să dispună eșalonarea unor drepturi salariale stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.16. Autoarele excepției consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și cerințele privind previzibilitatea normei juridice, întrucât efectele acestora nu au putut fi prevăzute.17. În sfârșit, susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (2) din Constituție, deoarece Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice până la data de 31 ianuarie 2019.18. Tribunalul Alba - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarele excepției. În acest sens, invocând cele reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că în anumite situații extreme, precum cea de față, implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești se pot constitui într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român. O atare finalitate economică implică, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară și energică. În consecință, adoptarea măsurii criticate reclamă, în mod indubitabil, urgență.19. Considerentele Curții Constituționale referitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza de față.20. Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a drepturilor salariale restante, dar are în vedere proporția deosebit de semnificativă a creanțelor acumulate împotriva statului, precum și stabilitatea economică a statului, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență invocate de autorii excepției.21. Nu se poate reține nici existența unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește plata drepturilor salariale restante.22. În cauza de față, măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - plata eșalonată a drepturilor de natură salarială restante. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.23. Toate acestea duc la concluzia că ordonanța de urgență criticată este conformă art. 16 din Constituția României.24. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, respectiv principiul supremației Constituției și al obligativității legii, tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi reținută din moment ce Guvernul nu refuză plata drepturilor de natură salarială restante, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar plata drepturilor de natură salarială restante și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.25. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.26. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.28. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 12 februarie 2019, dispoziții care au următoarea redactare:Articolul 1(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:a) în anul 2019 se plătește 5% din totalul sumei cuvenite;b) în anul 2020 se plătește 10% din totalul sumei cuvenite;c) în anul 2021 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;d) în anul 2022 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;e) în anul 2023 se plătește 35% din totalul sumei cuvenite.(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.(3) La sumele actualizate în condițiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale.(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății sumelor restante, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).Articolul 2Prezenta ordonanță de urgență se aplică personalului din sistemul justiției ale cărui indemnizații de încadrare/salarii de bază se stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referință sectorială din cadrul: curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituții pentru care ministrul justiției este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al parchetelor de pe lângă curțile de apel, de pe lângă tribunale și de pe lângă judecătorii.Articolul 3Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică personalului care a obținut, până la data intrării ei în vigoare, plata sumelor care fac obiectul acesteia.29. Autoarele excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 115 alin. (2) privind delegarea legislativă. De asemenea, invocă art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, art. 1 din Primul Protocol adițional la convenția mai sus amintită referitor la proprietate și art. 23 alin. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care prevede dreptul la salariu egal pentru muncă egală.30. Analizând, cu prioritate, aspectele invocate de doamna Elvira Bobârsc în cadrul ședinței de judecată, Curtea reține că aceasta a făcut o confuzie între excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 1.559/107/2020 al Tribunalului Alba - Secția I civilă prin înscrisul depus la data de 24 septembrie 2020, excepție cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea nr. 2.204 din 10 decembrie 2020, și excepția de nelegalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 invocată prin modificarea cererii de chemare în judecată depusă, în mod distinct, la data de 23 septembrie 2020, în același dosar al Tribunalului Alba - Secția I civilă și în care se pun în discuție aspecte de aplicare a legii, ce revin competenței de control a instanței de judecată. Raportul întocmit de judecătorul-raportor a vizat aspectele invocate în excepția de neconstituționalitate, reținute și în încheierea cu care Curtea Constituțională a fost sesizată și asupra cărora instanța de contencios constituțional urmează să se pronunțe.31. Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarele excepției critică dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 invocând atât aspecte de neconstituționalitate extrinsecă, ce privesc condițiile de adoptare a actului normativ, cât și aspecte de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la conținutul reglementării.32. Curtea observă că, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 11 iulie 2023, și Decizia nr. 297 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 25 august 2023, analizând critici similare celor invocate în prezenta cauză, a respins excepțiile de neconstituționalitate ca neîntemeiate.33. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, precitată, paragrafele 33-38, Curtea, analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă vizând inexistența unei situații extraordinare și urgente care să justifice emiterea legiferării pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019, a examinat nota de fundamentare și a constatat că, în emiterea acestui act normativ, Guvernul invocă consecințele grave pe care plata neeșalonată a drepturilor prevăzute prin actele administrative ale ordonatorilor de credite le-ar avea asupra asigurării resurselor necesare funcționării Ministerului Justiției și plății drepturilor salariale pentru toate categoriile de personal din sistem, în condițiile inexistenței unor fonduri suficiente pentru plata imediată a acestor sume. Mai mult, imposibilitatea plății imediate a tuturor drepturilor acordate prin actele administrative ale ordonatorilor de credite ar genera noi procese care privesc punerea în executare a ordinului și inițierea executărilor silite, elemente care sunt de natură să genereze costuri semnificative atât cu resursele materiale, cât și cu resursele umane.34. Curtea a apreciat că motivele invocate de Guvern constituie o situație obiectivă, ieșită din comun, care justifică intervenția legislativă urgentă pentru a preveni efecte de natură să afecteze interesele publice care privesc, pe de o parte, angajarea imediată a unor cheltuieli bugetare într-un cuantum semnificativ și, pe de altă parte, buna funcționare a Ministerului Justiției și plata drepturilor salariale personalului. Curtea a observat, de asemenea, că emiterea actelor administrative ale ordonatorilor de credite pentru egalizarea drepturilor salariale ale personalului din justiție nu a reprezentat un eveniment ce putea fi anticipat, ci a intervenit, așa cum s-a reținut și în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019, ca urmare a unei succesiuni de acte normative, a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum și a existenței unor hotărâri judecătorești care au prevăzut pentru o parte din personalul din justiție drepturi salariale superioare celor pe care le primeau persoane aflate în situații profesionale identice, dar care nu dețineau astfel de hotărâri judecătorești.35. Prin urmare, Curtea a apreciat că măsurile adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 se circumscriu unei situații urgente și extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, criticile de neconstituționalitate privind încălcarea acestor prevederi constituționale fiind neîntemeiate.36. Prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 40, Curtea a reținut și faptul că Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiectivelor stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea a constatat că eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu este o măsură prin care se interzice, nici măcar temporar, executarea unei hotărâri judecătorești și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.37. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea, în Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 42 și următoarele, analizând susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 instituie diferențe de tratament juridic între diferitele categorii de personal din justiție, a reținut că, în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019, situația extraordinară care impune adoptarea de urgență a măsurii eșalonării plății drepturilor restante o reprezintă insuficiența fondurilor în bugetul Ministerului Justiției și al Ministerului Public și consecințele pe care acordarea imediată a acestor drepturi le-ar fi avut asupra acestui buget. Legiuitorul delegat nu a avut în vedere și nu invocă eventuala insuficiență a fondurilor necesare funcționării Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se finanțează, în mod distinct, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind președintele acestei instanțe [art. 18 alin. (3) și (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, abrogată, în prezent, prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.104 din 16 noiembrie 2022]. De asemenea, nu s-a referit nici la insuficiența fondurilor necesare funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, care se finanțează, de asemenea, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind președintele Consiliului Superior al Magistraturii [art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, abrogată, în prezent, prin Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.105 din 16 noiembrie 2022].38. Prin urmare, Curtea a apreciat că situația personalului Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celui al Consiliului Superior al Magistraturii este, în mod obiectiv, diferită de cea a personalului ale cărui drepturi salariale sunt plătite din bugetul Ministerului Justiției, astfel că tratamentul juridic diferit este justificat.39. Distinct de cele reținute în jurisprudența sa în materie anterioară, Curtea apreciază că, pentru aceleași considerente vizând diferența dintre situațiile în care se află categoriile de persoane comparate de autoarele excepției de neconstituționalitate, sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate ce se referă la instituirea unui tratament discriminator între categorii profesionale diferite, respectiv personalul din justiție și cel din administrație. În acest sens, Curtea amintește că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).40. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 41 din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 46, a reținut că, deși prevederile constituționale invocate consacră dreptul la muncă, acestea nu conferă o protecție specială, diferențiată pentru anumite categorii de personal, în virtutea muncii pe care o desfășoară. Curtea a apreciat, totodată, că plata eșalonată a unor drepturi salariale nu contravine dreptului la muncă, în componenta sa referitoare la dreptul la remunerarea muncii, întrucât dispozițiile de lege criticate prevăd plata drepturilor stabilite prin actele administrative ale ordonatorilor de credite, precum și actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică și plata dobânzii legale remuneratorii calculate de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale. Curtea Constituțională reține și că prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, instanța supremă a decis că, în interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, raportat la art. 1531 și 1535 din Codul civil, art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, și art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 21 martie 2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii.41. Curtea a apreciat că argumente similare se impun și în ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea reglementării criticate, nu neagă existența și întinderea drepturilor salariale restante acordate prin ordinul ordonatorului de credite. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată.42. Cât privește invocarea celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României din 17 octombrie 2012, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragrafele 48 și 49, a reținut că sunt valabile cele reținute mai sus cu privire la conformitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 cu prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), în sensul existenței unei situații urgente și extraordinare care a justificat emiterea acestui act normativ.43. În sfârșit, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea niciunui drept consacrat de Legea fundamentală, Curtea a apreciat că sunt lipsite de temei criticile privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție.44. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprundenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția Deciziei nr. 61 din 28 februarie 2023 și ale Deciziei nr. 297 din 25 mai 2023 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.45. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elvira Bobârsc și Ana Sugariu în Dosarul nr. 1.559/107/2020 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
------