DECIZIA nr. 137 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Vest Energo - S.A. din București în Dosarul nr. 11.120/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.460D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, sens în care arată că: potrivit dispozițiilor criticate, printre altele, contul de insolvență, deschis în condițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, nu va putea fi, în niciun mod, indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă, dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești; autoarea excepției consideră că acestea sunt neconstituționale, în măsura în care sunt aplicabile și în perioada de reorganizare sau de observație și cu privire la sume ce ar reprezenta venituri rezultate din comiterea unor infracțiuni; critica de neconstituționalitate este formulată din perspectiva interpretării și aplicării acestor norme în cauza dedusă judecății de către organele competente, care ar putea sau nu să dispună măsuri asigurătorii, aspecte care țin de analiza textului, de stabilirea împrejurărilor și care sunt de competența instanței judecătorești, indiferent de gradul de jurisdicție.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 28 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.120/303/2019, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Vest Energo - S.A. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 sunt reglementate de această lege în partea referitoare la falimentul și lichidarea activelor. Prin urmare, sunt neconstituționale, în măsura în care sunt aplicabile și în perioada de observație sau de reorganizare ori cu privire la sumele reprezentând venituri rezultate din săvârșirea de infracțiuni de către debitoare, după data deschiderii procedurii insolvenței, context în care acestea încalcă drepturile și garanțiile constituționale prevăzute la art. 44, art. 53 și la art. 21 alin. (3) din Constituție. Dacă normele criticate ar fi aplicate de plano, astfel cum se solicită de către partea adversă, ar însemna că o creanță sau un prejudiciu stabilit într-un dosar penal nu ar putea fi înscris sau obținut decât după aprobarea lui de către judecătorul-sindic, conform art. 143 din Legea nr. 85/2014, în etapele anterioare falimentului, ceea ce ar însemna că judecătorul-sindic s-ar substitui inclusiv instanței penale, fapt ce este inacceptabil. Ca atare, chiar din interpretarea art. 143 din Legea nr. 85/2014 reiese că toate creanțele curente, toate sumele de plată care se nasc după deschiderea procedurii insolvenței, dacă nu sunt plătite în termen de 60 de zile, pot fi executate silit de către orice creditor, indiferent că este înscris la masa credală sau este un cocontractant în timpul insolvenței. Faptul că o creanță din timpul insolvenței poate fi executată silit dovedește că orice cont, în mod special contul unic de insolvență, poate fi supus unor măsuri asigurătorii, inclusiv poprit, pentru că executarea silită, așa cum prevede Codul de procedură civilă, se realizează inclusiv prin poprire, nu doar prin executarea silită a bunurilor mobile și imobile. În concluzie, îi revine instanței de contencios constituțional sarcina să stabilească dacă art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este aplicabil în orice moment al procedurii insolvenței.6. Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece, astfel cum a fost formulată, vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidența normei criticate a măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, în vederea reparării pagubei din infracțiunea cercetată (sub acest aspect, se învederează că autoarea excepției nu are o creanță certă, existența infracțiunii, a prejudiciului și a cuantumului acestuia nefiind stabilite în momentul invocării excepției de neconstituționalitate, dosarul fiind încă în faza urmăririi penale), iar o atare operație ține strict de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a Curții Constituționale, sens în care sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 878 din 30 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale similare celei criticate în această cauză, și anume art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Distinct de acestea, în subsidiar, opinează că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât: existența contului unic de insolvență se fundamentează pe principiul unicității procedurii de îndestulare și distribuire în cadrul insolvenței și, așa cum există o masă credală unică, compusă din toți creditorii admiși în tabelele de creanță, la fel există un cont unic de insolvență, care cuprinde toate disponibilitățile debitorului, prin care acesta își derulează toată activitatea operațională sau cea de lichidare; contul de insolvență se deschide chiar de la deschiderea procedurii insolvenței față de debitor și numai prin acesta se vor derula toate operațiunile cu fonduri bănești legate de averea debitorului, pe întreg parcursul procedurii: în perioada de observație, în reorganizare sau, eventual, în faliment; încă din perioada de observație, debitorul nu mai poate efectua plăți decât prin contul de insolvență, derularea fondurilor printr-un singur cont fiind menționată și de art. 75 alin. (5) și (6) din Legea nr. 85/2014; scopul pentru care este creat contul de insolvență fiind același pe întreg parcursul procedurii insolvenței, este firesc ca și regimul său juridic să fie același în tot cursul procedurii, iar nu diferit în funcție de etapă; contului de insolvență, prin art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul i-a stabilit un anumit regim juridic: că nu va putea fi indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative ori de instanțele judecătorești, iar interdicția legală este absolută. Față de aceste considerente, având în vedere că limitele și conținutul dreptului de proprietate și creanțele pot fi stabilite prin lege, restrângerea dispusă prin art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se impune pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și se aplică nediscriminatoriu, fără a aduce atingere existenței dreptului antereferit prevăzut de art. 44 din Constituție, nefiind încălcate nici dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece persoana vătămată poate beneficia, în cursul procesului penal, în vederea reparării pagubei, de măsuri asigurătorii asupra unor bunuri mobile sau imobile ale suspectului/inculpatului sau părții responsabile civilmente aflate în insolvență, cu excepția contului de insolvență.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(3) Contul de insolvență deschis în condițiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul II - Procedura insolvenței, secțiunea a 7-a - Falimentul și lichidarea activelor, cu referire la distribuirea sumelor realizate în urma lichidării, și stabilesc faptul că, în această fază a procedurii insolvenței, contul de insolvență deschis în condițiile legii nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești, cont care este prevăzut la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia plățile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.13. Având în vedere acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că normele criticate ar fi neconstituționale, în măsura în care sunt aplicabile și în perioada de observație sau de reorganizare ori cu privire la sumele reprezentând venituri rezultate din săvârșirea de infracțiuni de către debitoare, după data deschiderii procedurii insolvenței, în perioada de observație sau de reorganizare, deși sunt reglementate de Legea nr. 85/2014 în partea referitoare la falimentul și lichidarea activelor.14. Față de această împrejurare, ținând seama de contextul în care a fost formulată, Curtea reține că pretinsa neconstituționalitate a normelor criticate este învederată din perspectiva interpretării și aplicării normelor legale la speța dedusă judecății de către organele abilitate cu dispunerea unor măsuri asigurătorii asupra unui operator economic și care au incidență în materia procedurilor de insolvență. 15. Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte, în speță fiind vorba despre interzicerea sau posibilitatea indisponibilizării contului de insolvență, în funcție de faza procedurii insolvenței în care se află operatorul economic și de care dintre situațiile/etapele cuprinse în Legea nr. 85/2014 îi sunt aplicabile. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 59 și 62). Totodată, instanța de contencios constituțional a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Așadar, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, și, prin urmare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.16. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu asupra modului de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Vest Energo - S.A. din București în Dosarul nr. 11.120/303/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----