DECIZIA nr. 69 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea BNB Prest Serv - S.R.L. din satul Ciurea, comuna Ciurea, județul Iași (în calitate de lider al asocierii Societății BNB Prest Serv - S.R.L., Societății Nomis 2003 - S.R.L. și Societății GEO Mike - S.R.L.) în Dosarul nr. 147/45/2020 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 684D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că este atribuția legiuitorului să stabilească reguli de procedură clare în care să fie stipulate cu precizie condițiile și termenele în care se pot exercita căile de atac, persoanele interesate având posibilitatea, fără discriminare, să formuleze contestație în termenul prevăzut de lege, fără a li se încălca accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 322 din 27 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 147/45/2020, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea BNB Prest Serv - S.R.L. din satul Ciurea, comuna Ciurea, județul Iași (în calitate de lider al asocierii Societății BNB Prest Serv - S.R.L., Societății Nomis 2003 - S.R.L. și Societății GEO Mike - S.R.L.) într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate, prin instituirea sancțiunii de respingere a contestației ca tardivă, în cazul în care aceasta nu a fost înaintată și autorității contractante în termenul prevăzut de lege, ci numai Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, încalcă drepturi și principii prevăzute de Legea fundamentală. În această ipoteză, operatorul economic sau partea interesată să formuleze contestație depinde, practic, de aprecierea subiectivă a autorității contractante, care, într-o manieră abuzivă și de sabotaj, poate să nu confirme primirea unui astfel de înscris, ajungându-se la o sancțiune disproporționată în situația în care nu se primește din partea destinatarului comunicării vreo confirmare de primire. Aplicarea sancțiunii prevăzute de textul criticat depășește cu mult spiritul legii, raportat la scopul comunicării actelor în litigii, astfel cum este stabilit prin normele de procedură civilă și care prevăd posibilitatea aplicării instituției repunerii în termen a unei cauze atunci când se încalcă un anumit termen și există o dovadă obiectivă. Astfel, în contextul normelor cuprinse în Legea nr. 101/2016 se creează un dezechilibru între părțile aflate în discuție în ceea ce privește (i) accesul la justiție, care trebuie să fie neîngrădit, cu anumite excepții, așa cum sunt ele definite de către legiuitor, (ii) asigurarea principiului contradictorialității și (iii) asigurarea dreptului la apărare în mod egal și unitar pentru părțile unui litigiu dedus judecății fie unei autorități administrativ-jurisdicționale, cum este Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, fie unei instanțe de judecată reglementate ca atare de lege. De asemenea, textul criticat nu prevede o procedură de confirmare de primire a contestației din partea autorității contractante, astfel cum este și situația din speța dedusă controlului de constituționalitate, în care, intenționat și cu rea-credință, autoritatea contractantă nu a confirmat primirea contestației. Prin urmare, acest text nu ar trebui să aibă un caracter sancționator, ci unul care să conducă la celeritatea procedurii, în vederea depunerii unui punct de vedere cât mai curând din partea autorității contractante de la data formulării contestației de către cei îndrituiți, cu atât mai mult cu cât situația legislativă anterioară, ce viza o procedură prealabilă, a fost eliminată având în vedere tocmai aceste considerente. 6. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât (i) impunerea unui termen de contestare a raportului procedurii nu afectează dreptul oricărei persoane implicate în procedura achiziției de a ataca actul de atribuire, iar dreptul de contestare nu trebuie privit absolut și neîngrădit, existența unui termen de formulare a contestației având ca scop evitarea tergiversării unei astfel de proceduri, care trebuie să se desfășoare cu celeritate în vederea protejării interesului public; (ii) cerința privind comunicarea contestației și autorității contractante se justifică prin perspectiva faptului că, după expirarea termenului de contestare, aceasta are obligația de a finaliza de urgență procedura și de a încheia contractul de achiziție publică; (iii) orice contestație are drept consecință în acea fază suspendarea procedurii de atribuire a contractului, aspect de care autoritatea contractantă trebuie să fie informată în mod nemijlocit; (iv) persoanele interesate au în mod nediscriminatoriu dreptul de a formula contestație în termenul și condițiile prevăzute de lege, accesul liber la justiție și dreptul la apărare nefiind îngrădite.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins: „(1) Sub sancțiunea respingerii contestației ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât și autorității contractante, nu mai târziu de expirarea termenului legal de contestare.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 8 decembrie 2020, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Cu acel prilej, în paragraful 18 și următoarele ale deciziei precitate, Curtea a observat că Legea nr. 101/2016 reglementează remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii. Potrivit art. 2 din Legea nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege.13. În ceea ce privește accesul liber la justiție consacrat de Legea fundamentală, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a învederat că acesta implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se stipuleze cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părțile a garanțiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil, inclusiv cu privire la posibilitatea de a fi contestate deciziile adoptate în procedura administrativ-jurisdicțională, astfel cum a reținut Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acestor proceduri administrativ-jurisdicționale, condiționată de posibilitatea de a fi supuse controlului judecătoresc.14. Prin urmare, din această perspectivă, Curtea a constatat că în materia achizițiilor publice nu este îngrădit dreptul de acces liber la justiție. Dimpotrivă, sunt prevăzute căi/posibilități alternative de contestare a întregii proceduri atât pe cale judiciară, direct în fața instanței de judecată, cât și pe cale administrativ-jurisdicțională. Or, prevederile art. 16 din Legea nr. 101/2016 reglementează o condiție de admisibilitate a unei acțiuni formulate pe cale administrativ-jurisdicțională, respectiv stabilesc faptul că, sub sancțiunea respingerii contestației ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cât și autorității contractante, dar nu mai târziu de expirarea termenului legal de contestare. În acest context, Curtea a observat că se preconstituie chiar accesul la instanțele de judecată, respectiv calea de atac împotriva actului administrativ-jurisdicțional - decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.15. Reiterând faptul că accesul la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, instanța de contencios constituțional a arătat că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aceste condiționări nu pot fi însă acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005), legiuitorul fiind ținut să aducă anumite limitări orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004; Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004).16. Or, aplicând considerentele de principiu în privința stabilirii anumitor condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea a învederat că nu se poate reține că legiuitorul a afectat dreptul de acces liber la justiție prin faptul că a instituit cerința comunicării contestației și autorității contractante, care trebuie realizată până la expirarea termenului legal de contestare, atunci când persoana interesată să promoveze o acțiune urmează calea contestației în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai ales că este vorba despre o procedură administrativ-jurisdicțională facultativă, opțională și alternativă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 8 decembrie 2020, paragrafele 22-25).17. Mai mult, în această etapă, prin aceste cerințe și condiționări, autoritatea contractantă are tot interesul să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor, pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanția respectării legii și să cunoască, în concret, căile de atac utilizate de autoritatea contractantă, respectiv dacă a ales contestarea pe cale judiciară sau s-a adresat Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, pentru a se evita folosirea concomitentă a acestora, întrucât legea permite numai folosirea alternativă (pentru identitate de rațiune, a se vedea în acest sens și Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 28). De asemenea, interesul public cere ca aceste proceduri să se desfășoare cu celeritate și să respecte exigențele care decurg din prevederile constituționale. De altfel, măsurile instituite prin Legea nr. 101/2016 sunt justificate prin chiar scopul întregului ansamblu legislativ în materia achizițiilor publice, respectiv asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016], precum și asigurarea la nivel național a unor mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016], avându-se în vedere că finalitatea acestor proceduri de achiziție este strâns legată și de anualitatea și execuția bugetară, de alocarea unor fonduri atât din bugetul național, cât și din fondurile Uniunii Europene, mai ales că eventualele încălcări ale termenelor stabilite prin contractele de finanțare produc consecințe ce pot fi asimilate neregulilor și pot fi sancționate de autoritățile competente prin rezilierea contractelor de finanțare, aplicarea unor corecții financiare sau chiar suspendarea sau respingerea parțială sau totală la plată a cererilor pentru asemenea fonduri, indiferent că este vorba despre operațiuni anuale sau despre operațiuni multianuale. Prin urmare, trebuie avut în vedere și interesul național, nu numai cel particular.18. Astfel, legea creează și o interconexiune a procedurilor referitoare la căile alternative de atac, pentru a nu exista o suprapunere sau sincope, astfel că, în virtutea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, autoritatea contractantă care a luat cunoștință despre depunerea de către persoane diferite a unor contestații împotriva aceluiași act al autorității contractante, atât în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, cât și în fața instanței, are obligația să informeze Consiliul și instanța în acest sens, transmițând, totodată, copii de pe contestațiile formulate, iar în virtutea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în termen de o zi lucrătoare de la primirea contestației, autoritatea contractantă are obligația să o publice în sistemul electronic de achiziții publice (în cazul procedurilor a căror inițiere nu se realizează prin publicare în sistemul electronic de achiziții publice, se comunică, în termen de o zi lucrătoare de la adoptare, atât persoanei care a notificat autoritatea contractantă, cât și celorlalți operatori economici implicați în procedura de atribuire, comunicări ce se realizează prin orice mijloc de comunicare prevăzut de legislația privind achizițiile publice, legislația privind achizițiile sectoriale sau legislația privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, după caz).19. Or, toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparență a procedurilor, desfășurarea cu celeritate a proceselor în materia achizițiilor publice, în scopul evitării tergiversării și pentru realizarea scopului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv, totodată, avându-se în vedere antrenarea și responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziție publică, mai ales a participanților la procedură - autoritate contractantă, operatorii economici interesați să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanți la procedura de atribuire. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție din perspectiva antereferită.20. În ceea ce privește dreptul la apărare și egalitatea părților, pretins încălcate, ca și componente ale dreptului la un proces echitabil, prin Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 16, Curtea a reținut că acesta presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Or, din ansamblul legislativ ce reglementează în materia achizițiilor publice rezultă că toate aceste principii sunt respectate prin crearea unui cadru procesual adecvat. Astfel, la art. 15 din Legea nr. 101/2016 se prevede în mod expres faptul că procedura de soluționare a contestațiilor se desfășoară cu respectarea principiilor legalității, celerității, contradictorialității, asigurării dreptului la apărare, imparțialității și independenței activității administrativ-jurisdicționale (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 533 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 26). Prin urmare, normele criticate nu încalcă principiul egalității și dreptul la apărare.21. În ceea ce privește celelalte chestiuni învederate de către autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la faptul că autoritatea contractantă nu ar confirma primirea contestației până la expirarea termenului legal de contestare, Curtea observă, pe de o parte, că aceste afirmații se fundamentează pe o prezumție de rea-credință și, pe de altă parte, reprezintă chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea în concret a legii, neintrând în sfera contenciosului constituțional.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea BNB Prest Serv - S.R.L. din satul Ciurea, comuna Ciurea, județul Iași (în calitate de lider al asocierii Societății BNB Prest Serv - S.R.L., Societății Nomis 2003 - S.R.L. și Societății GEO Mike - S.R.L.) în Dosarul nr. 147/45/2020 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
------