DECIZIA nr. 151 din 27 martie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cosmin-Marian Văduva	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, precum și a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. I pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau al parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 623/102/2021/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.561D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 539D/2022, nr. 1.446D/2022, nr. 1.911D/2022, nr. 523D/2023, nr. 1.201D/2023, nr. 1.289D/2023, nr. 1.873D/2023, nr. 2.845D/2023, nr. 2.906D/2023, nr. 2.986D/2023-nr. 2.988D/2023, nr. 3.006D/2023, nr. 3.007D/2023, nr. 3.450D/2023, nr. 16D/2024, nr. 338D/2024, nr. 530D/2024, nr. 531D/2024, nr. 585D/2024, nr. 1.529D/2024 și nr. 2.176D/2024, excepții ridicate de Ministerul Justiției și, în acele cauze în care s-a subrogat în drepturile acestuia, de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv dosarele nr. 1.201D/2023 și nr. 1.529D/2024, în cauze având ca obiect drepturi salariale.4. Excepțiile au ca obiect prevederi normative similare și au fost ridicate în dosarele nr. 1.911/122/2019 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 2.349/86/2021 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă, nr. 4.145/107/2020, nr. 4.802/107/2021, nr. 1.107/107/2021 și nr. 3.186/107/2023 ale Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 25.007/3/2022 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 4.198/90/2021 și nr. 3.777/90/2021 ale Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, nr. 256/87/2023 al Tribunalului Teleorman - Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 842/117/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, nr. 1.192/109/2023 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 6.904/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, nr. 1.133/107/2022 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, nr. 681/86/2022 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, nr. 2.524/121/2022 al Tribunalului Galați - Secția I civilă, nr. 2.997/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 612/99/2022 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, nr. 3.678/120/2022 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 2.933/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 7.211/118/2022 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și nr. 2.927/111/2022 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă.5. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 539D/2022, nr. 1.446D/2022, nr. 1.911D/2022, nr. 523D/2023, nr. 1.201D/2023, nr. 1.289D/2023, nr. 1.873D/2023, nr. 2.845D/2023, nr. 2.906D/2023, nr. 2.986D/2023-nr. 2.988D/2023, nr. 3.006D/2023, nr. 3.007D/2023, nr. 3.450D/2023, nr. 16D/2024, nr. 338D/2024, nr. 530D/2024, nr. 531D/2024, nr. 585D/2024, nr. 1.529D/2024 și nr. 2.176D/2024 la Dosarul nr. 2.561D/2021 care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției, deoarece se solicită cenzurarea de către Curtea Constituțională a interpretării date de instanțele judecătorești textelor normative criticate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea civilă din 13 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 623/102/2021/a1, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, precum și a dispozițiilor art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. I pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau al parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.561D/2021.9. Prin Încheierea din 8 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.911/122/2019, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, în forma inițială, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 539D/2022.10. Prin Încheierea civilă din 30 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.349/86/2021, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost introdus prin pct. 1 al art. I din Legea nr. 71/2015, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost introdus prin pct. 1 al art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.446D/2022.11. Prin încheierile din 10 noiembrie 2021, 12 septembrie 2023, 5 decembrie 2023 și 27 februarie 2024, pronunțate în dosarele nr. 4.145/107/2020, nr. 4.802/107/2021, nr. 1.107/107/2021 și nr. 3.186/107/2023, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și a dispozițiilor relevante cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.911D/2022, nr. 2.986D/2023, nr. 530D/2024 și nr. 1.529D/2024.12. Prin Încheierea din 6 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 25.007/3/2022, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția formează obiectul dosarului Curții Constituționale nr. 523D/2023.13. Prin încheierile din 26 aprilie 2023 și 17 octombrie 2023, pronunțate în dosarele nr. 4.198/90/2021 și nr. 3.777/90/2021, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.201D/2023 și nr. 3.007D/2023.14. Prin Sentința nr. 279 din 27 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 256/87/2023, Tribunalul Teleorman - Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.289D/2023.15. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 842/117/2022, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.873D/2023.16. Prin Sentința civilă nr. 3.377 din 13 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.192/109/2023, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.845D/2023.17. Prin Încheierea din 18 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 6.904/109/2019, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.906D/2023.18. Prin Încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.133/107/2022, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.987D/2023.19. Prin Încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 681/86/2022, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.988D/2023.20. Prin Încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.524/121/2022, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.006D/2023.21. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.997/107/2022, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.450D/2023.22. Prin Sentința civilă nr. 2.387 din 5 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 612/99/2022, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 16D/2024.23. Prin Sentința nr. 270 din 28 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.678/120/2022, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, precum și a dispozițiilor relevante din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 338D/2024.24. Prin Încheierea din 7 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.933/107/2022, Tribunalul Alba - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații sau de gradul profesional pe care aceștia l-au dobândit. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 531D/2024.25. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 7.211/118/2022, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20 din 2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 585D/2024.26. Prin Încheierea din 17 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.927/111/2022, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.176D/2024.27. Excepțiile au fost ridicate de Ministerul Justiției și, în acele cauze în care s-a subrogat în drepturile acestuia, de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv în dosarele nr. 1.201D/2023, nr. 3.007D/2023 și nr. 1.529D/2024, în cauze având ca obiect drepturi salariale.28. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați la fel cum sunt salarizați procurorii încadrați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Parchetul General). Coeficienții de multiplicare în funcție de care se calculează indemnizația procurorilor de la Parchetul General cresc de la 19 (procuror) până la 23 (procuror adjunct al procurorului general). Reclamanții din cauzele în care a fost ridicată prezenta excepție fac parte din categorii profesionale de asemenea salarizate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, dar ale căror indemnizații sunt calculate în funcție de coeficienți de multiplicare mai mici decât cei în funcție de care se calculează indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT. Aceștia au solicitat prin acțiunile care constituie obiectul dosarelor în care a fost ridicată prezenta excepție stabilirea propriilor indemnizații prin raportare la aceiași coeficienți de multiplicare luați în calcul la stabilirea indemnizațiilor procurorilor DNA și DIICOT.29. În esență, Ministerul Justiției, pârât în acțiunile judecătorești în care a invocat prezenta excepție, susține că salarizarea categoriilor profesionale din care fac parte și reclamanții din aceste acțiuni trebuie să se realizeze potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. Cu alte cuvinte, trebuie ca salarizarea categoriilor profesionale din care fac parte reclamanții din acțiunile în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate să țină seama de nivelul instanțelor/parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea, și nu de coeficienții de multiplicare în funcție de care se stabilește indemnizația pentru categorii profesionale care își desfășoară activitatea la instanțe/parchete superioare, inclusiv a procurilor DNA și DIICOT. Dacă interpretarea criticată de autorul excepției ar fi acceptată, atunci ar surveni două consecințe. În primul rând, s-ar ajunge, în mod paradoxal, la nesocotirea efectului obligatoriu al unor decizii ale Curții Constituționale care au validat soluția ca salarizarea magistraților să se realizeze în raport cu gradul instanțelor sau al parchetelor în care activează, indiferent că sunt procurori, judecători sau magistrați-asistenți. În al doilea rând, salarizarea prin nerespectarea nivelului instanței/parchetului unde activează magistrații constituie o încălcare a separației puterilor în stat de către puterea judecătorească prin crearea unui nou sistem de salarizare, care reprezintă o atribuție a legiuitorului.30. În argumentarea interpretării dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 în sensul că acestea nu ar trebui să permită salarizarea reclamanților din acțiunile în care a fost ridicată prezenta excepție în funcție de coeficientul de multiplicare al indemnizațiilor procurorilor DNA și DIICOT, autorul excepției invocă Decizia Curții Constituționale nr. 861 din 16 iunie 2009. Prin această decizie, Curtea a validat constituționalitatea dispozițiilor art. 3 și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 care prevede salarizarea procurorilor DNA și DIICOT la nivelul procurorilor care funcționează în cadrul Parchetului General. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, în definirea cadrului juridic analizat, esențială este stabilirea gradului instanțelor sau parchetelor pe lângă care magistrații, fie ei procurori, judecători sau magistrați-asistenți, funcționează. Astfel, atât DNA, cât și DIICOT funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe când instanțele care soluționează cauzele instrumentate de aceste structuri nu sunt întotdeauna la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, competența de judecată în cazul infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene aparține judecătoriilor, iar cea de urmărire penală aparține DNA).31. În decizia menționată, Curtea a statuat că deținerea acestei poziții superioare în ierarhia parchetelor a celor două structuri, DNA și DIICOT, legitimează din punct de vedere constituțional salarizarea diferită a procurorilor care le compun în raport cu alți magistrați de la parchete sau instanțe superioare, chiar dacă, în fapt, aceștia au aceeași vechime în funcția de judecător sau de procuror. Rezultă că aceste categorii de magistrați nu se află în aceeași situație juridică, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestora din punctul de vedere al salarizării nu poate fi decât diferit. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că o atare diferențiere este una justificată în mod obiectiv și rațional și că discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu ar fi ținut cont de poziția superioară a parchetului sau a instanței de judecată, după caz.32. De asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate se argumentează că nu poate fi adusă în sprijinul interpretării dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 pe care o consideră neconstituțională Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016. Astfel, apreciază autorii excepției, Curtea nu a avut în vedere orice drept de natură salarială stabilit prin hotărâri judecătorești - și de care, în temeiul art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ar trebui să beneficieze și personalul care nu era îndreptățit ca efect direct al unei hotărâri judecătorești cu titlu executoriu -, ci doar anumite drepturi care, odată recunoscute prin hotărâre judecătorească, au incidență nemijlocită asupra nivelului (maxim) de salarizare corespunzător fiecărei funcții, fiecărui grad, fiecărei trepte, gradații, fiecărei vechimi în muncă și în specialitate. În cauza soluționată prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, în discuție erau indexări (majorări) ale indemnizației de încadrare aplicabile tuturor magistraților.33. Situația reclamanților din cauzele în care au fost ridicate excepțiile este diferită de ipotezele avute în vedere de dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, de deciziile nr. 23 din 26 septembrie 2016 și nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016.34. Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că excepția este întemeiată, deoarece în interpretarea criticată de către Ministerul Justiției se înlătură ierarhia normală a instanțelor și a parchetelor, singura ierarhie fiind stabilită în raport cu vechimea magistratului în funcție sau în profesie.35. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată.36. Tribunalul Suceava - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.37. Tribunalul Alba - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.38. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată.39. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.40. Tribunalul Teleorman - Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată.41. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este întemeiată, raportat la jurisprudența Curții Constituționale, astfel cum a fost aceasta invocată prin excepție, care este obligatorie.42. Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată.43. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.44. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.45. Tribunalul Galați - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.46. Tribunalul Iași - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.47. Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția este neîntemeiată.48. Tribunalul Constanța - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.49. Tribunalul Bihor - Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată.50. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.51. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:52. Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.53. Cu referire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia au invocat, pe lângă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, introdus prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, și excepția de neconstituționalitate a „dispozițiilor relevante cuprinse în ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 83/2014, nr. 57/2015, nr. 20/2016 și nr. 43/2016“, fără a preciza, însă, în mod concret care sunt aceste prevederi. Ca atare, prezenta excepție de neconstituționalitate nu vizează și dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, câtă vreme autorii excepției nu indică obiectul concret al sesizării, nefiind suficientă indicarea, vagă și generică, „dispoziții relevante“, pentru o legală sesizare a jurisdicției constituționale.54. În dosarele nr. 539D/2022 și nr. 1.446D/2022, deși instanțele au sesizat Curtea și cu neconstituționalitatea prevederilor art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma ulterioară modificării aduse acestora prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, având în vedere motivarea autorului excepției, Curtea reține ca obiect doar dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.55. Prevederile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile legale criticate sunt incidente în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;– Art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“56. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la trăsăturile statului român, ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curții Constituționale și ale art. 147 alin. (4) referitoare la deciziile Curții Constituționale.57. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în prezenta cauză, sunt invocate argumente identice cu cele ridicate în cauza soluționată prin Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 22 august 2024, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.58. Astfel, Curtea a reținut că, în esență, criticile vizau modul în care instanțele judecătorești au interpretat eronat dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și pe cele ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Curtea a reținut că excepția astfel formulată are natura unei critici aduse manierei în care instanțele judecătorești au interpretat dispozițiile legale invocate. Or, împrejurarea în care unele instanțe judecătorești ar interpreta în mod greșit dispozițiile legale aplicabile situației de fapt nu reprezintă un temei suficient pentru a permite Curții Constituționale să soluționeze pe fond o excepție invocată în aceste condiții, întrucât ar încălca atribuțiile sale prevăzute de art. 146 din Constituție. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 371 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 16 octombrie 2019, paragraful 18). Din acest motiv, Curtea Constituțională, în numeroase ocazii, a respins, ca inadmisibile, excepții de neconstituționalitate prin care se critica modalitatea de interpretare a normelor legale pretins neconstituționale.59. În sfârșit, Curtea a observat că dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu fac nicio referire expresă la categoriile de personal bugetar din care fac parte și reclamanții din acțiunile în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și nici la categoriile de personal de ale căror indemnizații vor reclamanții să beneficieze. Legătura dintre textele formal criticate, respectiv art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, și criticile efectiv formulate, adică soluția concretă pe care reclamanții o doresc de la instanțele judecătorești, este greu de decelat. Între norma de drept primar, pe de o parte, și interpretarea acesteia, pe de altă parte, trebuie să existe o legătură indisolubilă. Interpretarea, pentru a nu deveni un simplu procedeu retoric prin care, în fapt, se dorește impunerea, cu ocolirea puterii legiuitoare, unor noi norme juridice, trebuie să vizeze în mod strict norme juridice în vigoare. Or, în prezenta cauză, autorii excepției nu aduc în discuție un aspect ce vizează interpretarea, ca operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare, ci o chestiune de greșită înțelegere a textului criticat de către unele instanțe judecătorești care, prin utilizarea unui raționament fals interpretativ, denaturează însuși conținutul actului normativ. Remediul îl constituie controlul judiciar, și nu controlul de constituționalitate. Curtea Constituțională nu are competența să excludă din ordinea de drept posibile interpretări ale unor norme legale care sunt străine de conținutul normativ al acestora.60. De altfel, a reținut Curtea, art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au un caracter general, putând fi aplicate într-o multiplicitate indefinită de situații de către autoritățile învestite de către ordinea juridică în acest sens. Într-adevăr, Curtea a statuat că legea poate conține reglementări generale, revenind administrației și instanțelor judecătorești rolul de a le interpreta și corela cu ansamblul legislației (Decizia nr. 340 din 21 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 29 iunie 2023, paragraful 173). Or, întrucât susținerile autorilor prezentei excepții, în mod similar cu cele ale autorilor sesizării din cauza soluționată prin Decizia nr. 340 din 21 iunie 2023, precitată, reflectă o modalitate proprie de interpretare a acestora, se impune respingerea, ca inadmisibilă, și în prezenta cauză a excepției de neconstituționalitate.61. Totodată, a mai arătat Curtea, în cauza soluționată prin Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023 s-a criticat și modalitatea în care aceleași instanțe au interpretat o decizie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016. O asemenea critică nu vizează conformitatea conținutului unor dispoziții legale, respectiv art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cu standardele constituționale invocate în mod formal de către autorul excepției, ci chiar modalitatea de interpretare de către instanțele judecătorești a unei decizii a Curții Constituționale. Această împrejurare este similară celei reținute în Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, paragraful 55, în care Curtea Constituțională a reținut că și criticile prin care este pusă în discuție modalitatea în care instanțele judecătorești interpretează decizii ale Curții Constituționale sunt, prin analogie, calificate drept critici prin care se pune în discuție modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțe. Astfel, Curtea a reamintit bogata sa jurisprudență potrivit căreia nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, întrucât aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat că a răspunde unor astfel de critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.62. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ministerul Justiției și, respectiv, de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. 623/102/2021/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă, nr. 1.911/122/2019 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 2.349/86/2021 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă, nr. 4.145/107/2020, nr. 4.802/107/2021, nr. 1.107/107/2021 și nr. 3.186/107/2023 ale Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 25.007/3/2022 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 4.198/90/2021 și nr. 3.777/90/2021 ale Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, nr. 256/87/2023 al Tribunalului Teleorman - Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 842/117/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii
de muncă și asigurări sociale, nr. 1.192/109/2023 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 6.904/109/2019 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, nr. 1.133/107/2022 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, nr. 681/86/2022 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, nr. 2.524/121/2022 al Tribunalului Galați - Secția I civilă, nr. 2.997/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 612/99/2022 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, nr. 3.678/120/2022 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 2.933/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, nr. 7.211/118/2022 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă și nr. 2.927/111/2022 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă, Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Alba - Secția I civilă, Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, Tribunalului Teleorman - Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, Tribunalului Galați - Secția I civilă, Tribunalului Iași - Secția I civilă, Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Alba - Secția I civilă, Tribunalului Constanța - Secția I civilă și Tribunalului Bihor - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
-----