DECIZIA nr. 664 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. (2) şi ale art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 alin. (2) și ale art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Bărbălău în Dosarul nr. 19.927/299/2020 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.885D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că reglementarea condițiilor în care sunt dispuse măsurile preventive este de competența exclusivă a legiuitorului. Se mai susține că dispozițiile legale criticate împreună cu prevederile art. 23 din Constituție și cu cele ale art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăd garanțiile procesuale care impun realizarea unei cercetări penale și în cadrul cercetării judecătorești, în scopul unei bune desfășurări a procesului penal. Se susține, însă, că dispozițiile legale criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 94 din Codul de procedură penală, care permit avocatului părților dreptul de a solicita consultarea dosarului pe întreg parcursul procesului penal, dreptul de a studia actele dosarului, de a-și nota date, de a obține fotocopii și de a pregăti apărarea în fața judecătorului de drepturi și libertăți cu privire la întreg materialul de urmărire penală și, în mod special, cu privire la măsurile restrictive de drepturi și libertăți. Totodată, se arată că dispozițiile legale criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 92 și ale art. 93 din Codul de procedură penală care permit avocatului, în faza de urmărire penală, să ia cunoștință de întreaga urmărire penală, să formuleze cereri și să depună memorii.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. 287/CDL din 10 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.927/299/2020, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 alin. (2) și ale art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Bărbălău într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații formulate de inculpați, printre care se numără și autorul prezentei excepții, împotriva unei încheieri prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a acestora.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil ale inculpatului aflat în ipotezele normelor procesual penale analizate prin faptul că nu îi acordă acestuia timpul necesar în vederea pregătirii apărării și prin netrimiterea către fiecare inculpat a referatului ce cuprinde propunerea de dispunere a măsurii arestării preventive formulate de procuror. Se arată, în acest sens, că, de multe ori, timpul pe care inculpatul îl are la dispoziție pentru a studia dosarul și pentru a-și construi propria apărare în vederea susținerii acesteia cu prilejul dezbaterii orale a propunerii anterior menționate este unul extrem de scurt, de doar 10-15 minute, astfel cum s-a întâmplat și în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, în condițiile în care organele judiciare cunosc dosarul, procurorul putând formula cu ușurință concluzii în susținerea măsurii preventive propuse.6. Se susține, totodată, că, în vederea asigurării drepturilor fundamentale invocate, calea de atac exercitată de inculpat împotriva încheierii prin care este dispusă măsura arestului preventiv trebuie să fie soluționată anterior momentului expirării acestei măsuri, întrucât privarea de libertate a inculpatului ulterior acestui moment echivalează cu o detenție nedreaptă.7. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârile din 27 iunie 1968, 9 februarie 1967 și 26 iulie 2001, pronunțate în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, Stögmüller împotriva Austriei și Ilijkov împotriva Bulgariei.8. Pentru aceste motive se susține și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.9. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că dispozițiile legale criticate se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în condițiile prevăzute în ipotezele normelor juridice analizate, fiind, astfel, în acord cu prevederile art. 16 din Constituție. Totodată, referitor la necomunicarea către inculpat a referatului privind propunerea de arestare preventivă și la timpul scurt pe care acesta îl are la dispoziție pentru pregătirea apărării - aspecte invocate de autorul prezentei excepții -, se susține că dispozițiile art. 94 alin. (7) din Codul de procedură penală garantează apărătorului inculpatului dreptul de a lua cunoștință de întreg materialul de urmărire penală în vederea pregătirii apărării și de a lua parte la procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 224 alin. (2) și ale art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:– Art. 224 alin. (2): „Propunerea prevăzută la alin. (1), împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de reținere, locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.“;– Art. 225 alin. (2): „În cazul inculpatului aflat în stare de reținere, termenul de soluționare a propunerii de arestare preventivă trebuie fixat înainte de expirarea duratei reținerii. Ziua și ora se comunică procurorului, care are obligația de a asigura prezența inculpatului în fața judecătorului de drepturi și libertăți. De asemenea, ziua și ora se aduc la cunoștința avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispoziție dosarul cauzei pentru studiu.“14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică, în realitate, o lacună legislativă, solicitând reglementarea în cuprinsul dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate a soluției comunicării către inculpat a unei copii a propunerii motivate de luare a măsurii arestării preventive întocmite de procuror, soluție legislativă care, în opinia sa, ar determina o creștere semnificativă a timpului pe care avocatul inculpatului îl are la dispoziție în vederea pregătirii apărării pe care se impune să o facă și pe care o va susține conform dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură penală. O astfel de operațiune legislativă este însă de competența exclusivă a Parlamentului, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, excedând competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.16. Totodată, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate invocă în susținerea acesteia aspecte referitoare la aplicarea dispozițiilor legale criticate de către organele judiciare, respectiv faptul că, în anumite cauze, timpul pus la dispoziția avocatului inculpatului în vederea pregătirii apărării, în contextul dezbaterii propunerii de luare a măsurii arestării preventive, este foarte scurt, putând ajunge la 10-15 minute. Aceste aspecte constituie însă chestiuni de aplicare a legii de către organele judiciare, excedând sferei atribuțiilor Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) anterior menționat, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“.17. În ceea ce privește critica potrivit căreia calea de atac a contestației, care poate fi exercitată de inculpat împotriva încheierii prin care este dispusă măsura arestării preventive, trebuie soluționată anterior expirării acestei măsuri, Curtea reține că această critică vizează, în realitate, dispozițiile art. 204 și ale art. 425^1 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, norme procesual penale care nu sunt însă criticate în prezenta cauză. Pentru acest motiv, și sub acest aspect, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.18. Pentru aceste motive, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 alin. (2) și ale art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Bărbălău în Dosarul nr. 19.927/299/2020 al Tribunalului București - Secția I penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
----