DECIZIA nr. 42 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia-Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului din București, în numele și pentru Georgeta Badea, în Dosarul nr. 22.241/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.513D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 și nr. 3.854D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Mariana Florea, de Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului din București, în numele și pentru Emilia-Liliana Voican, de Ionuț Dragoș Făinoiu și de Silvia Cazan în dosarele nr. 22.149/3/2021, nr. 22.162/3/2021, nr. 22.146/3/2021 și nr. 22.234/3/2021 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 și nr. 3.854D/2021 la Dosarul nr. 3.513D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 176 din 21 martie 2024.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.241/3/2021, încheierile din 9 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 22.149/3/2021 și nr. 22.162/3/2021, și încheierile din 24 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 22.146/3/2021 și nr. 22.234/3/2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului din București, în numele și pentru membrele sale Georgeta Badea și Emilia-Liliana Voican, de Mariana Florea, de Ionuț Dragoș Făinoiu și de Silvia Cazan în cauze având ca obiect soluționarea unei acțiuni în răspundere patrimonială. 8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, corelate cu art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. (a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din aceeași lege, sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că sporul pentru condiții de muncă vătămătoare se acordă numai acelor persoane care au atins, prin majorările salariale acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, deoarece încalcă principiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.9. În practică, aceste dispoziții sunt interpretate atât de către Curtea de Conturi, cât și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, în sensul că sporul pentru condiții vătămătoare de muncă poate fi acordat doar personalului căruia i se aplică dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022.10. Autorii excepției arată că sporul reglementat în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă în sine una dintre măsurile prin care legiuitorul înțelege să asigure dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la măsuri de protecție socială, așa cum acestea sunt statuate în Constituție. Din acest punct de vedere, sunt relevante dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică centrală, care definesc sporul pentru condiții de muncă drept reprezentând o compensație financiară a riscurilor, acordată personalului care își desfășoară activitatea în condiții de muncă vătămătoare, iar condițiile de muncă vătămătoare ca reprezentând totalitatea situațiilor care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității.11. Așa fiind, stabilirea categoriilor de personal îndreptățite la măsuri pentru realizarea dreptului la ocrotire a sănătății și a dreptului la măsuri de protecție socială, în funcție de depășirea sau nu a grilei de salarizare din anul 2022, fără a se ține seama de existența concretă a condițiilor de risc în care personalul își desfășoară efectiv activitatea, recunoscute astfel prin buletinele de expertizare ca fiind condiții vătămătoare pentru sănătate, duce la încălcarea dreptului la ocrotirea sănătății.12. Totodată, este nesocotit principiul egalității în drepturi prin excluderea de la dreptul la ocrotirea sănătății fără o justificare obiectivă și rezonabilă. 13. De altfel, așa cum a arătat Avocatul Poporului în cadrul punctului de vedere formulat și reținut în Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 797/2019, a considerat că „acordarea diferențiată a sporului de muncă în condiții vătămătoare doar salariaților ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare. Valoarea salariului de bază stabilită prin lege nu face ca munca efectivă a petenților să fie lipsită de riscul de îmbolnăvire ori să scadă acest risc. În acordarea sporului de muncă în condiții vătămătoare sunt relevante existența sau nu a condițiilor deosebite de muncă, potrivit buletinelor de expertizare a locurilor de muncă, și nu nivelul de salarizare a angajaților“.14. Deși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu, autorii excepției consideră că acest punct de vedere nu este aplicabil în cauză, deoarece analiza Curții Constituționale în cadrul respectivei decizii a fost făcută exclusiv din perspectiva respectării principiului dreptului la muncă sau la salariu.15. În esență, nu pot fi considerate constituționale niște dispoziții legale potrivit cărora o persoană nu are dreptul la compensație pentru riscul de îmbolnăvire pe care îl suportă lucrând într-o instituție a statului doar pentru că are salariul cu câteva zeci de lei mai mic decât al altei persoane aflate într-o situație identică, exceptând nivelul salarial.16. Trebuie avut în vedere faptul că și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut, în paragrafele 82 și 83 din Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, că, deși prin natura sa sporul pentru condiții vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condițiile efective de muncă și numărul factorilor de risc reținuți în mod concret în buletinul de expertizare, nu pot fi valorizate considerentele titularului sesizării referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament juridic și nu se poate trece peste dispoziția concretă a legii pentru a da eficiență unui principiu juridic, având în vedere că aceasta este o problemă de legiferare, și nu de interpretare a legii.17. Autorii excepției apreciază ca poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție evidențiază faptul că există deficiențe în modul de legiferare a sporului pentru condiții vătămătoare în cadrul Legii-cadru nr. 153/2017, fiind încălcate principii și drepturi reglementate de Constituție.18. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.513D/2021, în mod contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. În dosarele Curții Constituționale nr. 3.548D/2021, nr. 3.549D/2021, nr. 3.853D/2021 și nr. 3.854D/2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât generează diferențe de tratament în cadrul aceleiași categorii de personal, fără a ține seama de existența concretă a condițiilor de risc în care personalul își desfășoară efectiv activitatea.19. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. 20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 23: „Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“;– Art. 36 alin. (1): „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/ vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.“;– Art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6):(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (…)(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (…)(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…)(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.23. Curtea observă că autorii excepției critică aceste texte de lege în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021.24. Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (2) referitor la protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. 25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, relevante fiind, în acest sens, Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, și Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024.26. În considerentele deciziilor mai sus amintite, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.“27. Curtea Constituțională a reținut, în esență, că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Totodată, în mod implicit, a admis Curtea, această marjă largă de apreciere a legiuitorului nu este absolută. Astfel, în paragraful 16 al Deciziei nr. 110 din 23 februarie 2021, precitată, Curtea a statuat că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. 28. Totodată, în paragrafele 62 și 63 din Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, precitată, Curtea a reținut că legiuitorul deține o marjă de apreciere considerabilă și în ceea ce privește modalitatea în care își îndeplinește obligația instituită în art. 34 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Prin urmare, în ceea ce privește instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condițiile nocive de muncă îl au asupra sănătății persoanelor, iar în cazul instituirii, conținutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere. Astfel, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiții de muncă vătămătoare se acordă (sau nu), a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc. este o decizie cu privire la care, în mod inevitabil și deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere.29. În prezenta cauză, Curtea apreciază însă că ceea ce a determinat ridicarea excepției de neconstituționalitate implică aspecte ce privesc modul de interpretare și aplicare a textelor de lege criticate cu privire la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă.30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 corelate cu cele ale art. 36 alin. (1) și ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului din București, în numele și pentru Georgeta Badea și Emilia-Liliana Voican, de Mariana Florea, de Ionuț Dragoș Făinoiu și de Silvia Cazan în dosarele nr. 22.241/3/2021, nr. 22.149/3/2021, nr. 22.162/3/2021, nr. 22.146/3/2021 și nr. 22.234/3/2021 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
------