DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003, excepție ridicată de Avocatul Poporului, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.965D/2024.2. La apelul nominal răspunde Avocatul Poporului, prin doamna Lidia Zenovia Timofan, în calitate de șef birou administrativ și juridic. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei Lidia Zenovia Timofan, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003 prevăd că toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia, cu excepția situației în care pacientul își dă consimțământul explicit de a se comunica datele sale medicale sau dacă legea o cere în mod expres. Așadar, doar în situația în care, în timpul vieții, pacientul și-a exprimat în mod explicit acest consimțământ va exista dreptul membrilor familiei acestuia de a avea acces la datele sale medicale, însă doar în baza certificatului de calitate de moștenitor emis de un birou notarial competent. Se arată că această din urmă condiție (existența certificatului de calitate de moștenitor) poate fi interpretată ca o formă de protecție a datelor medicale ale pacientului, însă procedura notarială care trebuie parcursă pentru obținerea certificatului de calitate de moștenitor implică un efort material notabil pentru majoritatea moștenitorilor în cauză. 4. În acest context, având în vedere dispozițiile art. 117 alin. (1) și (2) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 cu privire la procedura notarială referitoare la procedura succesorală, în ipoteza normei de drept criticate, se poate vorbi despre o restrângere a drepturilor membrilor familiei pacientului decedat de a intra în posesia informațiilor medicale ale acestuia din urmă, întrucât pentru obținerea acestor informații este necesară parcurgerea unor proceduri anevoioase care implică resurse financiare și umane, aspect care creează o sarcină administrativă cu impact economic semnificativ asupra membrilor familiei pacientului. 5. În consecință, se susține că impunerea condiției parcurgerii procedurii notariale poate periclita interesele membrilor familiei pacientului defunct, putând avea implicații directe asupra dreptului la ocrotirea sănătății acestora, care, în eventualitatea unor boli genetice, sunt obligați să parcurgă o procedură costisitoare pentru a-și asigura protecția dreptului. Mai mult, se arată că și în cazul comiterii unor acte de malpraxis, în lipsa inițierii procedurii notariale în vederea obținerii certificatului de calitate de moștenitor, ar fi dificil de identificat indiciile unei eventuale culpe medicale care să fi condus la decesul pacientului. 6. Raportat la aspectele mai sus menționate, se susține că textul legal criticat nu asigură un just echilibru între protecția datelor cu caracter personal ale persoanei decedate și prerogativa moștenitorilor de a avea acces facil la datele medicale ale pacientului decedat, aspect de natură să creeze un dezechilibru între cele două interese anterior menționate. Ca atare, membrii familiei pacientului decedat sunt supuși acestei ingerințe în exercițiul dreptului lor la sănătate și al dreptului lor de proprietate privată, accesul acestora la informațiile medicale ale pacientului defunct fiind supus unei condiții pecuniare semnificative și nejustificate. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 44 se susține că este normal ca numai anumite categorii de persoane și, în primul rând, moștenitorii să aibă acces la informațiile medicale ale pacientului defunct, și nu orice persoană. Se arată că se pune problema dacă această condiționare criticată în prezenta cauză este sau nu una excesiv de oneroasă. În acest sens, se arată că această condiție reglementată prin textul criticat nu este atât de oneroasă, întrucât prevede dovedirea calității de moștenitor, nu și dezbaterea succesiunii, care într-adevăr ar implica plata unor taxe mult mai mari. Se menționează că, spre deosebire de acestea din urmă, taxele notariale ce trebuie plătite pentru obținerea certificatului de calitate de moștenitor sunt mult mai mici, motiv pentru care dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată. 8. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la sănătate publică se susține că eventualele afecțiuni cu transmitere genetică se pot răsfrânge doar asupra moștenitorilor legali, ascendenți sau descendenți, iar aceștia au această calitate prin efectul legii. 9. În ceea ce privește aspectele referitoare la nevoia de semnalare a unor cazuri de malpraxis, invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, se susține că aceasta nu are legătură nici cu asigurarea dreptului la sănătate publică, nici cu asigurarea dreptului de proprietate privată.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:10. Prin Adresa nr. 18.777 din 13 iunie 2024, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.604 din 13 iunie 2024, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003.11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, potrivit art. 21 din Legea nr. 46/2003, toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia, iar, conform art. 22 din aceeași lege, informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.12. Se menționează că dispozițiile legale criticate privesc un domeniu sensibil, cel al accesului post-mortem la datele cu caracter medical ale pacientului, în condițiile imposibilității exprimării consimțământului de către pacient în timpul vieții, precum și că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, doar în situația în care pacientul și-a exprimat în timpul vieții consimțământul explicit de a se comunica datele sale medicale, va exista dreptul membrilor familiei acestuia de a avea acces, în mod direct, la dosarul său medical. Însă, în ipoteza în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul cu privire la accesul la informațiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 și a intervenit decesul acestuia, furnizarea informațiilor către succesorii persoanei decedate se poate realiza doar pe baza certificatului de calitate de moștenitor. 13. În aceste condiții se susține că, deși condiționarea accesului moștenitorilor la datele medicale ale defunctului de obținerea certificatului de calitate de moștenitor constituie o formă de protecție a caracterului confidențial al acestor date și, prin urmare, o garanție a dreptului său la viață intimă familială și privată, având în vedere procedura specifică obținerii acestui certificat notarial, condiția anterior menționată este lipsită de proporționalitate, fiind de natură să încalce dreptul de proprietate privată al moștenitorilor defunctului. 14. În acest sens se arată că, potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, la cererea moștenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moștenitor, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală; iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, certificatul de calitate de moștenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de legea menționată pentru eliberarea certificatului de moștenitor, stabilindu-se și cotele succesorale.15. Așadar, se susține că accesul moștenitorilor la informațiile medicale ale defunctului, în ipoteza analizată, este condiționat de parcurgerea unei proceduri notariale uneori anevoioase, care presupune nu doar stabilirea calității de moștenitor, ci și stabilirea cotelor succesorale ale moștenitorilor. Se arată că, în numeroase cazuri, un asemenea demers notarial este greu, de lungă durată și costisitor, aspecte ce constituie o piedică în exercitarea de către moștenitori a dreptului de acces la datele medicale ale defunctului care nu și-a exprimat în timpul vieții consimțământul în vederea asigurării unui asemenea acces. 16. Pentru aceste motive se susține că textul legal criticat reglementează o condiție lipsită de proporționalitate, care constituie o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate privată și a dreptului la ocrotirea sănătății contrară prevederilor art. 53 din Constituție. 17. În acest sens se arată că soluția legislativă analizată este necesară, constituind o formă de protecție a dreptului la viață intimă, familială și privată - fiind invocată în acest sens Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei -, dar că această măsură este inadecvată scopului urmărit, neasigurând atingerea acestui scop.18. Se menționează că factori precum lipsa resurselor materiale sau imposibilitatea găsirii martorilor necesari parcurgerii procedurii notariale în vederea stabilirii calității de moștenitor fac imposibil accesul moștenitorilor la datele medicale ale defunctului, cu consecința punerii acestora în imposibilitatea de a acționa în cazurile în care decesul a fost consecința unor acte de malpraxis medical sau în ipoteza în care li s-ar fi putut transmite anumite afecțiuni genetice.19. Pentru aceleași motive se conchide cu privire la caracterul disproporționat al condiției analizate, care nu asigură un just echilibru între interesul persoanei decedate de a-i fi protejat dreptul la propria imagine și interesul moștenitorilor de a avea acces la datele medicale ale acesteia.20. Prin urmare, se susține că textul legal criticat încalcă dreptul la ocrotirea sănătății al moștenitorilor pacientului decedat, dar și dreptul de proprietate privată al acestora. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform adresei de sesizare, prevederile Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 8 noiembrie 2023. Din analiza excepției de neconstituționalitate și având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 (potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază), Curtea reține că autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, care au următorul cuprins: „În situația în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul cu privire la informațiile prevăzute la art. 21 și a intervenit decesul acestuia, prin excepție de la prevederile art. 22, aceste informații pot fi accesate pe baza certificatului de calitate de moștenitor.“25. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată.26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale și conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, confidențialitatea datelor cu caracter medical constituie unul dintre cele mai importante componente ale dreptului la viață intimă familială și privată, astfel cum acesta este prevăzut la art. 26 din Constituție și la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, și Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, precum și Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei). 27. În vederea garantării acestui drept, art. 653 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, prevede că personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor titlului XVI al legii anterior menționate, titlu ce reglementează răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale.28. La rândul său, art. 21 din Legea nr. 46/2003 prevede că toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia. De asemenea, conform art. 22 din legea anterior menționată, informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.29. Aceste din urmă dispoziții legale au constituit obiectul excepției de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008 și Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, precitate, prin care instanța de contencios constituțional, respingând, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate, a statuat că extinderea obligației de a păstra confidențialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei chiar și în cazul persoanelor decedate apare ca un reflex firesc al dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată, dacă se are în vedere faptul că, deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. S-a reținut, prin aceleași decizii, că dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului. 30. Prin aceleași decizii, anterior menționate, s-a reținut că normele imperative care instituie confidențialitatea datelor privind pacientul pot ridica, în anumite situații, probleme cu privire la posibilitatea unor persoane de a-și realiza drepturile, în măsura în care acestea depind de informațiile privind starea medicală a pacientului. Acesta este motivul pentru care prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au permis legiuitorului să instituie excepții de la regula prevăzută de art. 21 din aceeași lege. În acest sens, s-a constatat că art. 40 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabilește că folosirea informațiilor privind pacienții este permisă în situația în care: a) există o dispoziție legală în acest sens; b) există acordul persoanei în cauză; c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunității, după caz; d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.31. Referitor la aceleași aspecte, prin Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunțată în Cauza Z. împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că protecția datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanță fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieții private și a vieții de familie, așa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenție, precum și că, în lipsa unei asemenea protecții, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informații cu caracter personal și intim, necesare prescrierii tratamentului adecvat pentru boala de care suferă, sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viața în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. De aceea, Curtea de la Strasbourg a statuat că legislația internă a statelor trebuie să cuprindă garanții adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispozițiile art. 8 paragraful 1 al Convenției.32. Cu toate acestea, astfel cum se arată în expunerea de motive a Legii nr. 347/2018 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2019, prin Recomandarea nr. 171 din 14 decembrie 2022, Avocatul Poporului a solicitat Ministerului Sănătății modificarea cadrului legal aplicabil în domeniul analizat, existent în anul 2022, prin reglementarea unei excepții de la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 46/2003, care să stabilească accesul la informațiile cu caracter confidențial ale pacienților care ajung la unitatea sanitară într-o stare de imposibilitate absolută de a-și exprima consimțământul/acordul cu privire la desemnarea unei persoane care să aibă acces deplin la informațiile cu caracter confidențial din foaia medicală de observație, în timpul vieții acestora, precum și după deces, imposibilitate care persistă pe parcursul tratamentelor care îi sunt aplicate, până în momentul decesului pacientului. Prin recomandarea anterior menționată s-a arătat că, într-o astfel de ipoteză, este firesc ca moștenitorii defunctului să cunoască evoluția afecțiunilor de care acesta a suferit, tratamentele care i-au fost aplicate și evoluția stării sale de sănătate. 33. Ca urmare a recomandării anterior referite, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2023, prin al cărei articol unic a fost completat art. 24 prin introducerea alin. (3) din Legea nr. 46/2003, în sensul că în situația în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul cu privire la informațiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 și a intervenit decesul acestuia, prin excepție de la prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003, informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale pot fi furnizate, la cerere, următoarelor persoane, în următoarea ordine: a) soțului supraviețuitor; b) descendenților; c) ascendenților/tutorilor și d) rudelor în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv.34. În preambulul acestei ordonanțe se menționează că în cuprinsul legislației incidente în domeniul drepturilor pacienților nu se reglementează situația în care, la internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate în timpul cărora a decedat, pacientul a fost în imposibilitatea exprimării acordului cu privire la comunicarea datelor medicale personale. De asemenea, același preambul arată că printre fundamentele acestei reglementări se numără următoarele: faptul că din partea pacientului care se prezintă la unitatea sanitară în stare gravă, sedat, intubat, inconștient, hipoacuzic și altele asemenea nu se poate obține acordul privind comunicarea datelor medicale personale; faptul că informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres; faptul că, în situația în care pacientul se află, din punct de vedere fizic, în imposibilitatea de a-și exprima acordul cu privire la desemnarea unei persoane care să aibă acces la informațiile medicale cu caracter confidențial, rudele/aparținătorii pacientului decedat se lovesc de refuzul unității sanitare față de solicitarea acestora de a obține informații medicale, existând doar posibilitatea ca moștenitorii să obțină, pe cale judecătorească, documentația medicală a pacientului decedat; faptul că, deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului, iar dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții.35. În aceste condiții, prin articolul unic al Legii nr. 328/2023, legiuitorul a modificat dispozițiile alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 46/2003, prevăzând soluția legislativă conform căreia în situația în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul cu privire la informațiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 și a intervenit decesul acestuia, prin excepție de la prevederile art. 22 din legea anterior menționată, aceste informații pot fi accesate pe baza certificatului de calitate de moștenitor. 36. Cu privire la aceste dispoziții legale, Avocatul Poporului critică faptul că, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003, accesul la informațiile medicale ale defunctului enumerate la art. 21 din Legea nr. 46/2003 este condiționat de prezentarea certificatului de calitate de moștenitor [art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003], susținând că această condiție este una disproporționată/excesivă, fiind de natură să încalce dreptul la ocrotirea sănătății, în componentele sale referitoare la dreptul moștenitorilor de a cunoaște afecțiunile de care a suferit defunctul, inclusiv pe cele cu transmitere ereditară, și de a lua măsuri de prevenție împotriva acestora, precum și la dreptul moștenitorilor de a formula plângeri și acțiuni judiciare referitoare la comiterea unor fapte de malpraxis medical asupra defunctului. Totodată, se susține că obligarea moștenitorilor defunctului, conform textului criticat, la plata taxelor și a onorariilor notariale pe care le presupune procedura notarială a emiterii certificatului de moștenitor încalcă dreptul de proprietate privată al acestora.37. Referitor la dispozițiile legale criticate, Curtea constată că acestea reglementează o excepție de la regula caracterului confidențial al datelor cu caracter medical ale persoanei defuncte, în favoarea tuturor persoanelor care fac dovada calității de moștenitor al acesteia cu certificatul de calitate de moștenitor. Această excepție are ca temei, printre altele, nevoia de garantare a posibilității moștenitorilor defunctului de a cunoaște eventualele afecțiuni de care acesta a suferit ce pot fi transmise pe cale ereditară, precum și garantarea dreptului acelorași moștenitori de a formula acțiune civilă sau penală în cazul în care există suspiciuni că defunctul a fost victima unor acte de malpraxis medical.38. Așadar, dacă forma art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 adoptată prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023 enumera limitativ persoanele care pot avea acces la informațiile cu caracter medical ale defunctului prevăzute la art. 21 din aceeași lege, dispozițiile alin. (3) al art. 24 analizat, în redactarea adoptată prin articolul unic al Legii nr. 328/2023, acordă posibilitatea de a avea acces la aceste informații tuturor persoanelor care pot face dovada calității de moștenitor al defunctului. 39. În ceea ce privește certificatul de calitate de moștenitor, acesta este reglementat la art. 1.132-1.134 din Codul civil. Potrivit art. 1.132, actul notarial anterior menționat se eliberează de către notarul public și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, la numărul și calitatea moștenitorilor și la cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum și alte mențiuni prevăzute de lege. De asemenea, art. 1.133 alin. (1) din Codul civil prevede că certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. În același sens, potrivit art. 117 alin. (1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, eliberarea certificatului de calitate de moștenitor se face la cererea moștenitorilor de către notarul public, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală. Totodată, art. 117 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 prevede că certificatul de calitate de moștenitor stabilește și cotele succesorale ale moștenitorilor.40. Analizând dispozițiile legale mai sus invocate, Curtea reține că textul legal criticat a extins sfera persoanelor care au dreptul să solicite informațiile cu caracter medical ale defunctului și să intre în posesia lor, de la persoanele expres enumerate în cuprinsul alin. (1) al articolului unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023, respectiv soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții/tutorii și rudele în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv, la toți moștenitorii legali și testamentari ai defunctului, care, potrivit dispozițiilor art. 955, 962, 986, 1.034-1.053 și 1.059-1.073 din Codul civil, ce reglementează testamentul și legatul, pot fi atât persoane din categoriile enumerate în cuprinsul articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2023, cât și rude în line colaterală de un grad mai mare decât gradul al patrulea și persoane care nu sunt rude cu defunctul. 41. Însă pentru a furniza informațiile medicale ale persoanei defuncte, la solicitarea unei persoane din categoriile anterior menționate, este obligatoriu ca unitățile sanitare să poată verifica faptul că persoanele cărora le este dat accesul la astfel de informații au calitatea necesară, prevăzută de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 46/2003, respectiv faptul că acestea se numără printre titularii dreptului de acces la informațiile medicale ale defunctului prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003. Or, o astfel de probă ar putea fi făcută, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 103–120 din Legea nr. 36/1995, doar cu certificatul de moștenitor sau cu certificatul de calitate de moștenitor.42. Referitor la certificatul de moștenitor, eliberarea acestuia de către notarul public presupune parcurgerea unei proceduri notariale complexe, prevăzute la art. 103-120 din Legea nr. 36/1995, care, în unele cazuri, poate fi de lungă sau foarte lungă durată. Aceasta presupune nu doar stabilirea (la nivel teoretic) a cotelor-părți din masa succesorală ce revin fiecărui moștenitor, dar și stabilirea felului în care masa succesorală se împarte între moștenitori potrivit acestor cote-părți, aspect care, în numeroase cazuri, face ca procedura notarială de dezbatere a succesiunii să eșueze, în favoarea unei proceduri judiciare. Aceeași procedură notarială implică și plata de către moștenitori a unor taxe notariale proporționale cu valoarea bunurilor ce constituie obiectul succesiunii, taxe care, în cazul unor mase succesorale de mare valoare, pot atinge valori considerabile. 43. Pentru acest motiv, legiuitorul a prevăzut prin textul criticat, ca mijloc de probă a calității de moștenitor a persoanei care solicită accesul la informațiile medicale ale unei persoane defuncte, certificatul de calitate de moștenitor. Acesta, conform dispozițiilor legale anterior menționate, presupune doar stabilirea cotelor-părți din masa succesorală ce revin fiecărui moștenitor. În acest sens, astfel cum s-a arătat mai sus, art. 117 din Legea nr. 36/1995 prevede că certificatul de calitate de moștenitor atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, precum și că acesta se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală. Totodată, eliberarea certificatului de moștenitor de către notarul public obligă la plata unor taxe notariale constând în sume fixe de bani, cu o valoare fixă (Curtea menționează că, potrivit grilelor notariale aplicabile în prezent, taxa notarială ce trebuie plătită pentru obținerea certificatului de calitate de moștenitor este de 240 lei/dosar succesoral). 44. Așa fiind, procedura privind eliberarea certificatului de calitate de moștenitor este o procedură notarială mai simplă decât procedura privind eliberarea certificatului de moștenitor și de mult mai scurtă durată decât aceasta din urmă, iar costurile sale sunt unele considerabil mai reduse. Mai mult, obținerea certificatului de calitate de moștenitor este necesară moștenitorilor pentru a face dovada acestei calități nu doar în raporturile lor cu unitățile sanitare care dețin informațiile medicale ale defuncților, ci și în orice alte împrejurări care obligă la dovedirea calității de moștenitor anterior eliberării certificatului de moștenitor. 45. Pentru aceste motive, condiționarea accesului la informațiile medicale ale defunctului de prezentarea certificatului de calitate de moștenitor constituie o măsură adecvată, fiind singura de natură să ofere unităților sanitare posibilitatea verificării calității de moștenitor a persoanelor care solicită accesul la informațiile medicale ale persoanelor defuncte care au avut calitatea de pacienți. 46. Pentru aceleași considerente, condiția legală criticată nu este una disproporționată, aceasta neinstituind obligații oneroase sau greu de realizat în sarcina moștenitorilor care solicită accesul la informațiile medicale ale pacientului defunct. Prin urmare, soluția legislativă criticată asigură un just echilibru între nevoia de protecție a informațiilor cu caracter medical ale persoanei decedate și interesul moștenitorilor săi de a obține accesul la aceste informații. 47. Totodată, condiția prevăzută la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 este necesară, întrucât, în lipsa îndeplinirii acesteia, unitățile sanitare s-ar afla în imposibilitatea de a stabili calitatea de moștenitor a persoanelor care solicită accesul la informațiile medicale ale pacienților defuncți, cu consecința riscului ca astfel de informații să fie diseminate unor persoane care nu justifică un interes legitim în obținerea lor și, în consecință, a lezării dreptului la propria imagine a persoanei defuncte, aspect care ar constitui o încălcare a dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată. De altfel, fapta de diseminare de către medicii sau de către personalul medical care a participat la tratarea pacientului defunct a informațiilor medicale ale acestuia cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în acest domeniu constituie infracțiunea de divulgare a secretului profesional, prevăzută la art. 227 din Codul penal, în măsura în care aceasta aduce un prejudiciu vreunei persoane. 48. Așadar, reglementarea în cuprinsul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 a condiției prezentării certificatului de calitate de moștenitor în vederea obținerii informațiilor medicale ale pacientului defunct constituie o garanție a respectării memoriei și demnității acestuia, ca o componentă a dreptului fundamental consacrat la art. 26 din Constituție și la art. 8 din Convenție referitoare la viața intimă, familială și privată.49. Pentru aceste motive, Curtea reține că dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 nu contravin dreptului la ocrotirea sănătății al moștenitorilor pacienților defuncți ale căror informații medicale sunt solicitate. 50. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile legale criticate a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât cheltuielile implicate de obținerea certificatului de calitate de moștenitor sunt unele reduse, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, actul notarial antereferit este singurul care poate face dovada calității de moștenitor anterior eliberării certificatului de moștenitor, iar acesta, odată eliberat, va fi folosit de către moștenitori și în alte circumstanțe de natură administrativă sau judiciară, eliberarea sa de către notarul public nefiind făcută exclusiv în vederea dobândirii accesului la informațiile cu caracter medical ale defunctului deținute de unitățile sanitare.51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----