DECIZIA nr. 256 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Irina Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Huzum Rodica și Huzum Tudor Constantin în Dosarul nr. 7.001/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.090D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției au depus la dosar un înscris prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și judecarea cauzei în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017 și Decizia nr. 133 din 7 martie 2019.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 2 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.001/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Huzum Rodica și Huzum Tudor Constantin într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii prin care s-a constatat ca perimată judecata apelului formulat împotriva unei sentințe civile.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate contravin principiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la accesul liber la justiție, în măsura în care se adresează persoanelor care nu sunt de față, personal sau prin reprezentant, la pronunțarea hotărârii de perimare, întrucât aceste persoane află despre hotărâre abia la momentul comunicării acesteia, după trecerea celor 5 zile de la pronunțare, astfel încât părțile sunt lipsite efectiv de dreptul de a se adresa instanței.7. De asemenea, se arată că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la apărare, în măsura în care se adresează persoanelor care nu sunt prezente la pronunțarea hotărârii judecătorești, întrucât „apărările acestor persoane sunt lipsite de eficacitate, din moment ce recursul declarat peste termenul de cinci zile de la pronunțare este lovit de nulitate“. În acest sens, se susține că, atât timp cât legea permite și judecarea cauzei în lipsă, nu li se poate imputa persoanelor care nu sunt prezente faptul că perimarea s-a pronunțat din cauza absenței lor.8. Se mai susține că nu are relevanță faptul că părțile sunt încunoștiințate din timp despre judecata perimării, întrucât partea împotriva căreia se constată perimarea nu mai beneficiază de nicio cale eficientă de atac, în care să îi fie analizate apărările.9. Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisul depus, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.“14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 16, 21 și 24 din Constituție, precum și la dispozițiile convenționale cuprinse în art. 6 și art. 13, și cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 133 din 7 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 22 mai 2019, paragrafele 19-22, invocând jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut că sancțiunea procedurală a perimării este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții. Perimarea și, implicit, consecințele ei, prevăzute de art. 422 din Codul de procedură civilă, ar fi putut fi evitate dacă părțile s-ar fi interesat în perioada de 6 luni de la data suspendării cauzei de stadiul în care se află judecata.16. Curtea a mai reținut că, prin reglementarea instituției perimării ca sancțiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de chemare în judecată care a lăsat-o în nelucrare din vina sa, nu este încălcat accesul liber la justiție, ci acesta este supus condiției respectării unor exigențe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurării unui proces echitabil. În jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări. Este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența (...) și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și ale art. 129, potrivit cărora, „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.17. De altfel, Curtea a reținut că dispoziția legală criticată reglementează doar existența unei căi de atac împotriva hotărârii care constată perimarea (recursul), precum și modul de exercitare a acesteia (în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea), ceea ce nu poate fi considerat contrar pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, niciun text al acestora neprevăzând că termenul de exercitare a unei căi de atac curge de la comunicarea hotărârii judecătorești. Dimpotrivă, este recunoscut dreptul statelor semnatare ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de a-și stabili propriile căi de atac. Așadar, Curtea a reținut că prevederea legală potrivit căreia termenul de recurs curge de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea nu încalcă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, întrucât părțile sunt încunoștințate din timp despre judecată și, prin urmare, au posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, ceea ce constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime.18. Totodată, Curtea a mai reținut că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, acesta nu are incidență în cauză, nefiind indicată nicio reglementare europeană la care acesta să se raporteze.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Huzum Rodica și Huzum Tudor Constantin în Dosarul nr. 7.001/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----