DECIZIA nr. 351 din 11 iulie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Instituția Prefectului - Județul Alba în Dosarul nr. 2.584/107/2019 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 60D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu sunt lipsite de criteriile de calitate a legii și se aplică, deopotrivă, tuturor celor care cad sub incidența acestora, fiind în consonanță și cu jurisprudența Curții Constituționale în materie de fiscalitate.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. 681/CAF din 19 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.584/107/2019, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Instituția Prefectului - Județul Alba într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea, în integralitate, a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia cu privire la instituirea taxei speciale pentru promovarea turistică și, parțial, a Hotărârii privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale, alte taxe speciale și amenzile aplicabile în anul 2019, adoptate în temeiul dispozițiilor Codului fiscal.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul a lăsat la aprecierea autorităților locale adoptarea unor taxe speciale, fără a stabili anumite reguli și limite în care să acționeze atunci când stabilesc taxe speciale pentru promovarea turistică a localității și fără a lămuri ce înseamnă noțiunea de beneficiar în cadrul legislativ respectiv, ceea ce este contrar principiului legalității, în componenta privind calitatea legii. În acest context, se arată că în unitățile turistice sunt cazate și persoane care sunt delegate în localitatea în care se află asemenea unități cu scopul de a presta activități de serviciu și economice, nefiind beneficiarii serviciilor în discuție, contravaloarea cazării fiind achitată de societatea la care sunt angajați.7. Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 484 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, care vizează atât instituirea unor taxe speciale pentru promovarea turistică a localității, cât și plata acestora de către persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, precum și jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 484 alin. (1) și (3) din Legea nr. 227/2015, care au următorul cuprins:(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
[...](3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității (în componenta privind calitatea legii).13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 484 din Legea nr. 227/2015 fac parte din titlul IX - Impozite și taxe locale, capitolul VIII - Taxe speciale. Astfel, prin dispozițiile art. 454 din Legea nr. 227/2015 se stabilesc anumite impozite și taxe locale, care sunt: a) impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren și taxa pe teren; c) impozitul pe mijloacele de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxele speciale; h) alte taxe locale, iar în speța de față sunt criticate taxele speciale.14. Raportat la conținutul prevederilor criticate, autorul excepției de neconstituționalitate are în vedere o pretinsă încălcare a principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, întrucât, în esență, în opinia acestuia, legiuitorul nu a stabilit anumite coordonate de care să țină cont autoritățile locale când stabilesc taxe speciale, cu precădere pentru promovarea turistică a localității, mai ales că în unitățile turistice pot să fie cazate și persoane care nu se află în localitatea respectivă în scop turistic, ci în interes de serviciu, cu scopul de a presta activități de serviciu și economice, nefiind beneficiarii serviciilor în discuție.15. Curtea constată că, potrivit art. 484 din Legea nr. 227/2015: (i) pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale; (ii) domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare; (iii) taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu; (iv) taxa specială pentru promovarea turistică a localității, la nivelul municipiului București, se face venit la bugetul local al municipiului București.16. În concret, dispozițiile art. 484 din Legea nr. 227/2015 sunt norme cu caracter general și prevăd posibilitatea instituirii unor taxe de către autoritățile locale, denumite de legiuitor speciale, în contextul în care aceste autorități locale prestează sau pun la dispoziția cetățenilor anumite servicii publice locale sau pentru promovarea turistică a localității. Legiuitorul nu obligă în mod efectiv aceste autorități să le aplice pe plan local, ci lasă la aprecierea acestora posibilitatea instituirii, domeniile în care pot fi aplicate și cuantumul acestora fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.17. Din economia dispozițiilor antemenționate reiese că acestea sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, coroborate cu ale art. 139, în virtutea cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, iar impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii, urmând ca, în funcție de natura juridică a acestora, sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri să fie folosite numai potrivit destinației acestora. Cu referire la prevederile constituționale menționate mai sus, Curtea Constituțională a statuat că acestea obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitățile și veniturile pentru care consiliile locale sau județene sunt competente să stabilească impozite și taxe locale. În același sens, legea poate prevedea domeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale (Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004).18. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii) (a se vedea Decizia nr. 141 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1096 din 18 noiembrie 2020, paragraful 19). Având în vedere principiul generalității legilor, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Astfel, cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv se referă la faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26).19. Or, aplicând aceste considerente de principiu la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele amintite, nu sunt afectate, având în vedere că dispozițiile criticate sunt suficient de clare și previzibile pentru ca destinatarii normelor să își adapteze conduita în funcție de cerințele legii și să stabilească taxele respective, mai ales că, în organizarea executării Codului fiscal, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, sunt adoptate norme metodologice de aplicare a acestuia și care au menirea de a clarifica unele aspecte ce țin de interpretarea normelor legale. Astfel, aceste norme metodologice, în capitolul VIII: Taxe speciale, secțiunea 1: Taxe speciale, pct. 161, dispun că, în sensul art. 484 din Codul fiscal, se stabilesc următoarele reguli: (i) consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în conformitate cu Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective; (ii) hotărârile acestora vor fi afișate la sediul autorităților administrației publice locale și vor fi publicate, potrivit legii; (iii) în vederea asigurării resurselor financiare pentru promovarea turistică, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot institui taxe speciale, ca de exemplu: pentru cazarea în structuri de cazare, de agrement sau pentru alte activități turistice, stabilite prin hotărâre a consiliului local, în limitele și în condițiile legii; (iv) taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 484 din Codul fiscal, se fac venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate. La nivelul municipiului București se fac venit la bugetul local al sectoarelor, cu excepția taxei speciale pentru promovarea turistică a localității, care, la nivelul municipiului București, se face venit la bugetul local al municipiului București.20. Prin urmare, dispozițiile art. 484 din Legea nr. 227/2015 sunt aplicabile în coroborare cu alte prevederi cu incidență în materie, cu normele de aplicare a Codului fiscal, cu cele care reglementează finanțele publice locale și cele care reglementează organizarea și desfășurarea activității de turism (cazarea turistică, licențele de funcționare în turism, certificatele de clasificare pentru structuri de cazare etc.).21. În ceea ce privește celelalte chestiuni arătate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea învederează că acestea sunt aspecte cu privire la cazarea persoanelor care desfășoară activități economice sau de altă natură și se află temporar într-o anumită localitate în regim de delegație, detașare etc. și care sunt reglementate de alte norme legale, fie de Codul fiscal, și prin care sumele aferente contravalorii serviciilor de cazare (în temeiul unui contract individual de muncă, raport de serviciu, act de delegare sau detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, după caz) sunt considerate venituri sau sunt scutite de la anumite impozite și taxe, fie de acte normative specifice care se referă la cazarea și contravaloarea acesteia sau a chiriei pentru spațiile de cazare sau de locuit puse de către angajatori la dispoziția angajaților proprii. Față de această împrejurare, autorul excepției de neconstituționalitate practic dorește o completare a legii în sensul că, dacă aceste persoane sunt cazate în unitățile turistice, să nu le fie aplicabile taxele de promovare turistică, respectiv să fie scutite de plata acestora și să fie extinsă aria de aplicare a dispozițiilor art. 485 din Legea nr. 227/2015 care prevăd anumite scutiri. Or, analiza unor asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Instituția Prefectului - Județul Alba în Dosarul nr. 2.584/107/2019 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile art. 484 alin. (1) și (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----