DECIZIA nr. 229 din 23 aprilie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teodor Ivan în Dosarul nr. 8.092/4/2018/a5.1 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 754D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 29 din 16 februarie 2023.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. 14 din 5 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.092/4/2018/a5.1, Tribunalul Olt - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Teodor Ivan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a amenzii judiciare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate creează un tratament discriminatoriu, încălcând drepturile persoanelor care se adresează justiției pentru apărarea drepturilor și libertăților, precum și accesul liber la justiție, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție. Dispozițiile legale criticate vin în contradicție și cu art. 5 din Codul de procedură civilă referitor la îndatorirea judecătorilor de a primi și soluționa cererile.6. De asemenea, se arată că textul legal criticat este lipsit de claritate și previzibilitate, întrucât nu stabilește cererile a căror depunere este interzisă și nici nu definește sintagmele „rea-credință“ și „vădit netemeinice“, astfel încât aplicarea acestuia poate fi rezultatul unor interpretări sau aprecieri părtinitoare, arbitrare și subiective.7. Prin urmare, dispoziția legală criticată are o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acțiunile sau omisiunile prin care se săvârșește abaterea sancționată.8. Tribunalul Olt - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul legal criticat nu instituie inegalități sau discriminări ori abuzuri ale magistraților, ci prevede doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, iar nu în spirit abuziv pentru magistrați ori pentru instanță, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție. Dispozițiile legale criticate au un înțeles precis și neechivoc, întrunind exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a): (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;.13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 124 - Înfăptuirea justiției. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că sunt invocate și dispozițiile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul legal criticat nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane și nici nu aduce atingere principiului unicității, egalității și imparțialității justiției, ci prevede doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, paragraful 21). Totodată, textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației Constituției. Având în vedere că autorul excepției de neconstituționalitate nu a invocat și o normă de drept internațional privind drepturile omului, Curtea reține că dispozițiile art. 20 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece normele Legii fundamentale, în materia drepturilor și libertăților cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.15. În continuare, referitor la dispoziția legală criticată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). Evident că, având în vedere modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată, instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință. Or, textul de lege criticat nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, precitată, paragraful 18).16. Curtea a mai reținut că executarea obligațiilor și exercițiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credință, Codul civil, prin art. 11 și 14, impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și buna-credință în executarea și exercitarea obligațiilor și drepturilor civile. Art. 14 alin. (2) din Codul civil consacră conceptul de „bună-credință“ ca o prezumție legală relativă care valorează până la proba contrarie. În același sens este și art. 12 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință potrivit scopului pentru care au fost reglementate și cu respectarea drepturilor celorlalte părți, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părții pentru prejudiciile morale și materiale cauzate și, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 141 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021, paragraful 26).17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodor Ivan în Dosarul nr. 8.092/4/2018/a5.1 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----