DECIZIA nr. 702 din 12 decembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă și art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată acestui text, în sensul că sunt supuse recursului numai hotărârile pronunțate în cazul litigiilor începute după 4 februarie 2016 când a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 prin care au fost modificate dispozițiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă“, excepție ridicată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.829D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 356 din 23 mai 2019.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 4 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă și art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată acestui text, în sensul că sunt supuse recursului numai hotărârile pronunțate în cazul litigiilor începute după 4 februarie 2016 când a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 prin care au fost modificate dispozițiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă“. Excepția a fost invocată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare a unei sentințe arbitrale.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin raportul asupra admisibilității în principiu din data de 10 iulie 2018, întocmit în Dosarul nr. 5.397/2/2017 dispozițiilor art. 613 din Codul de procedură civilă pe baza art. 27 din același act normativ, în sensul că se aplică numai hotărârilor pronunțate în procesele începute după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, precum și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), ale art. 16, 21 și ale art. 61 alin. (1). În acest context este menționată și Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.6. Astfel, prin interpretarea dată se conferă unui text de lege un sens contrar jurisprudenței Curții Constituționale și se sustrage de la aplicarea textului o proporție însemnată de cauze, respectiv toate cauzele în care hotărârile curții de apel sunt pronunțate după data intrării în vigoare a textului, respectiv 4 februarie 2016. Însă pentru simplul fapt că procesul arbitral este început anterior acestei date se consideră că dispozițiile legale criticate se aplică doar litigiilor arbitrale declanșate după intrarea lor în vigoare.7. Autoarea excepției arată că în acest mod ar urma ca în privința cauzelor începute anterior datei de 4 februarie 2016 recursurile să fie respinse ca inadmisibile, așa cum rezultă și din raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.8. În continuare, arată că este de principiu că normele de procedură sunt de imediată aplicare, spre deosebire de normele de drept substanțial, a căror aplicabilitate persistă și ulterior ieșirii lor din vigoare. Caracterul normelor de procedură de a fi de imediată aplicare a fost ridicat la nivel de principiu, inclusiv în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Așa fiind, apreciază că dispozițiile art. 613 alin. (4), astfel cum au fost modificate, sunt pe deplin aplicabile și în prezenta cauză, potrivit principiului activității legii civile. În acest sens menționează că „acțiunea în anulare a fost înregistrată ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, iar sentința civilă a fost pronunțată de curtea de apel sub imperiul Codului de procedură civilă în forma amendată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016“.9. În concluzie, apreciază că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor legale criticate, în sensul că se aplică numai proceselor în care acțiunea arbitrală a fost formulată după modificarea acestora, este neconstituțională.10. În continuare, se arată că interpretarea dată art. 27 din Codul de procedură civilă, în sensul că recursul, potrivit art. 613 alin. (4) din același cod, poate fi exercitat doar în cadrul litigiilor în care înregistrarea cererii arbitrale a avut loc după modificarea acestei dispoziții legale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, chiar dacă acțiunea în anularea și hotărârea curții de apel sunt ulterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, încalcă principiul egalității în drepturi și al nediscriminării tuturor cetățenilor. În acest context se ajunge la aplicarea în continuare a vechii forme a textului de lege, vădit neconstituțională.11. Așadar, autoarea excepției arată că, în condițiile în care se consideră că, raportat la data introducerii acțiunii arbitrale, se aplică forma art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă anterioară modificării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, această formă a textului de lege este contrară dispozițiilor constituționale ale art. 16 și 21.12. Prin urmare, autoarea excepției consideră că sunt aplicabile considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, prin care Curtea a reținut că, în interpretarea legii, instanțele judecătorești, între care și Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie să respecte cadrul constituțional, iar sancționarea depășirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curții Constituționale.13. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017, precum și ale art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: – Art. 613 alin. (4): „(4) Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) [prin care curtea de apel admite acțiunea în anulare și anulează hotărârea arbitrală - s.n.], sunt supuse recursului.“;– Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“18. Ulterior modificării aduse prin Legea nr. 17/2017, dispozițiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului.“19. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind securitatea raporturilor juridice, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică, în realitate, interpretarea referitoare la aplicarea în cauză a dispozițiilor legale criticate din cuprinsul raportului asupra inadmisibilității recursului întocmit în Dosarul nr. 5.397/2/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă. Prin raportul menționat s-a apreciat că, în aplicarea principiului tempus regit actum, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă în forma în vigoare la data de 12 ianuarie 2016, momentul introducerii acțiunii arbitrale.21. Curtea constată, astfel, că problema de drept ridicată sub forma unei excepții de neconstituționalitate este, în realitate, o problemă de identificare, interpretare și aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.22. Or, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța constituțională asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14.23. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și faptul că instanța constituțională nu se pronunță asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înțelesului său contrar Constituției dedus din raportarea la norme și principii constituționale, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 și 16).24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, și ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----