DECIZIA nr. 552 din 14 septembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) şi ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) și ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gabriel-Marian Grosu în Dosarul nr. 3.079/338/2017/a1 al Judecătoriei Zărnești. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.740D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.079/338/2017/a1, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) și ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriel-Marian Grosu cu prilejul soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia redă pe larg conținutul dispozițiilor constituționale și internaționale considerate a fi încălcate prin reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prin raportare la principiul liberului acces la justiție, care oferă oricărei persoane dreptul de a accede la instanța judecătorească în vederea apărării drepturilor sale, exemple din doctrină, precum și paragrafe din cuprinsul unor hotărâri pronunțate în cauze ale Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv în cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (1975), Airey împotriva Irlandei (1979), Cantoni împotriva Franței (1996), Lawless împotriva Irlandei (1961), Brumărescu împotriva României (2001), Miu împotriva României (2013), Lungoci împotriva României (2006), Ruiz-Mateos împotriva Spaniei (1993) și Süssmann împotriva Germaniei (1996), la care raportează neconstituționalitatea prevederilor art. 34 alin. (3) și ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. 6. De asemenea, în ceea ce privește art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, menționează că, atât timp cât art. 29 alin. (1) lit. i) din acest act normativ prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cauzele penale, precum și acțiunile civile provenite din aceste cauze, apreciază că pentru a fi asigurat principiul egalității în drepturi ar fi corect și normal ca și o cerere accesorie, astfel cum este cererea de chemare în garanție, să fie guvernată de aceleași reguli ca acțiunea introductivă de instanță. Prin urmare, având în vedere principiul echității și al egalității în drepturi în fața legii, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că nu se poate ca în cadrul aceluiași proces să se aplice două reguli distincte prin care cererii principale să i se aplice o regulă de taxare, iar cererilor accesorii (incidentale) să li se aplice o altă regulă de taxare.7. Judecătoria Zărnești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în această materie a Curții Constituționale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (3) și ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins normativ:– Art. 34 alin. (3): „Cererile reconvenționale, cererile de intervenție principală, precum cererile de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.“;– Art. 39 alin. (2) teza întâi: „Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. […]“12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) și (2) - Dreptul la informație, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană. Apreciază, de asemenea, că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 teza 1, ale art. 13, 17 și 18 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 8, art. 10 teza întâi și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, instanța de contencios constituțional statuând în sensul conformității acestora cu Legea fundamentală.14. Astfel, cu privire la art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 186 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, Decizia nr. 842 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, sau Decizia nr. 305 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, Curtea a reținut că procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenție/garanție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei, care se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție/garanție. Astfel, cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri.15. De asemenea, în jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorității judecătorești corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a mai reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.16. De altfel, Curtea învederează că, potrivit art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar, în anumite situații, expres prevăzute de lege, instanța acordă și persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești.17. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat, în jurisprudența sa, dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Astfel, instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporțională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).18. Cât privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi dedusă din perspectiva comparării reglementării cuprinse în art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu cea a art. 29 alin. (1) lit. i) din același act normativ, prin Decizia nr. 305 din 9 mai 2017, precitată, paragraful 19, Curtea a observat că „părțile care introduc acțiuni și cereri referitoare la cauzele penale, inclusiv cu privire la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Legiuitorul le-a acordat acest beneficiu datorită situației particulare în care se află, respectiv persoane care au suferit o vătămare ca urmare a săvârșirii unei fapte penale. Celelalte părți în proces, care nu se află în situația particulară anterior menționată, vor timbra cererile formulate după regulile specifice aplicabile fiecărei cereri. Prin urmare, Curtea reține că persoanele anterior menționate se află în situații juridice diferite, pentru care legiuitorul a reglementat un tratament juridic diferit, fără a aduce atingere art. 16 din Constituție“.19. În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa neconstituționalitate a art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 628 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 martie 2019, Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, sau Decizia nr. 308 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 24 august 2018, Curtea a constatat că acest text de lege reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată, deoarece în discuție este o chestiune prealabilă, a cărei soluționare este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, precum și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. 20. Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. Acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel-Marian Grosu în Dosarul nr. 3.079/338/2017/a1 al Judecătoriei Zărnești și constată că prevederile art. 34 alin. (3) și ale art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Zărnești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----