DECIZIA nr. 188 din 18 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Valentina Bărbățeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 3^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer în Dosarul nr. 19.001/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 323D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 și nr. 2.504D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016, ridicată de Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu și Maria Bengeanu în Dosarul nr. 28.068/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Adrian Corneliu Iancu și Daniel Sabin Iancu în dosarele nr. 2.948/117/2019 și nr. 4.628/117/2019 ale Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Luana-Florentina-Antonia Ghica în Dosarul nr. 1.101/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Domnica Vidan, George Adrian Vidan și Ion Vidan în Dosarul nr. 13.216/3/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea - Conferința Muntenia din București în Dosarul nr. 31.834/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și de Carol Fiacsko în Dosarul nr. 27.968/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 și nr. 2.504D/2020 la Dosarul nr. 323D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 și nr. 2.504D/2020 la Dosarul nr. 323D/2019, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că nu poate fi reținută critica prin raportare la art. 16 din Legea fundamentală, întrucât stabilirea unui regim juridic temporal diferit nu creează o discriminare, în funcție de actul normativ incident. Consideră că nu poate fi susținută nici critica prin raportare la art. 44 din Constituție, având în vedere că, în acordarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul are o largă marjă de apreciere. Invocă și deciziile nr. 561 din 7 iulie 2020, nr. 568 din 9 iulie 2020 și nr. 798 din 4 noiembrie 2020, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având același obiect ca în prezenta cauză.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7. Prin încheierile din 14 ianuarie 2019, 11 octombrie 2019, 18 octombrie 2019, 22 noiembrie 2019, 29 noiembrie 2019, 19 februarie 2020, 5 iunie 2020 și 4 decembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 19.001/3/2018, nr. 28.068/3/2018, nr. 2.948/117/2019, nr. 1.101/3/2017, nr. 13.216/3/2019, nr. 4.628/117/2019, nr. 31.834/3/2018 și nr. 27.968/3/2018, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, Tribunalul Cluj - Secția civilă, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 3^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016. Excepția a fost ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer, Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu, Maria Bengeanu, Adrian Comeliu Iancu, Daniel Sabin Iancu, Luana-Florentina-Antonia Ghica, Domnica Vidan, George Adrian Vidan, Ion Vidan, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea - Conferința Muntenia din București și de Carol Fiacsko în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziilor de compensare, respectiv soluționarea unei cereri de restituire întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate creează inegalități între persoanele îndreptățite, sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, în funcție de momentul soluționării notificărilor, deoarece, până la modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 și apoi prin Legea nr. 111/2017, evaluarea imobilului ce făcea obiectul deciziei de compensare se făcea prin aplicarea grilei notariale valabile la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că imobilele erau evaluate în funcție de valoarea de piață, iar după modificarea textului de lege criticat, evaluarea imobilelor se face și în funcție de caracteristicile tehnice ale imobilului și de categoria de folosință la data preluării acestuia, prin aplicarea grilei notariale valabile în anul 2013. Simpla împrejurare de fapt constând în soluționarea cu întârziere a notificărilor de către entitățile învestite de lege nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. 9. Se susține că este negat un drept recunoscut anterior modificării Legii nr. 165/2013, acela de a primi o despăgubire justă, în raport de categoria actuală de folosință a imobilului, situație ce permitea stabilirea reală a prețului de circulație al imobilului. Totodată, sunt nesocotite dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât, în temeiul legilor privind restituirea proprietăților, unele persoane au putut beneficia de despăgubiri în raport cu valoarea reală a imobilelor preluate abuziv, stabilită la data acordării măsurilor reparatorii, în timp ce, pentru alte persoane, despăgubirile acordate sunt plafonate la valoarea de la data adoptării Legii nr. 165/2013, deși procedura administrativă de acordare efectivă a despăgubirilor se întinde pe o lungă perioadă de timp, atât din voința legiuitorului, care a acordat termene foarte lungi de aplicare a legii, cât și ca urmare a pasivității entităților chemate să aplice legea, care nu au respectat nici măcar aceste termene excesiv de lungi. Se precizează, totodată, că Legea nr. 165/2013 a făcut obiectul analizei Curții Europene a Drepturilor Omului în Hotărârea din 26 februarie 2019, pronunțată în Cauza Ana Ionescu și alții împotriva României, care a constatat, între altele, faptul că Legea nr. 165/2013 nu asigură un remediu eficient pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de statul comunist. 10. Se mai susține că se încalcă și dreptul de proprietate privată. Astfel, pentru a se asigura respectarea eficientă a dreptului de proprietate privată în cazul imposibilității restituirii imobilului în natură, ar trebui ca persoana îndreptățită să primească valoarea acestui bun la data la care are loc reparația, căci numai așa proprietarul nu va suporta și sarcina suplimentară a fluctuațiilor pieței și a ratei inflației, ținându-se cont și de perioada îndelungată în care proprietarul a fost lipsit de folosința bunului său. Or, în cazul persoanelor îndreptățite cărora, în anul 2019, li se aplică procedura de stabilire a despăgubirilor potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care limitează cuantumul despăgubirilor la valoarea stabilită de grilele notariale din 2013, o atare reparație este iluzorie. 11. Totodată, se susține că legile de retrocedare ar trebui să aibă menirea oferirii unei reparații integrale pentru persoanele ale căror bunuri nu mai pot fi restituite în natură. Ca atare, nu este just ca situația unei persoane căreia urmează să îi fie restituit bunul prin echivalent să fie mai defavorabilă decât situația în care bunul a fost restituit în natură, întrucât privarea dreptului de proprietate s-a resimțit de către proprietari în același mod în ambele situații. Modalitatea de calcul al despăgubirii prin raportare la grila notarială din 2013, cu excluderea modalității de realizare a expertizei pentru stabilirea valorii imobilului conform standardelor internaționale de evaluare, nu conduce la o despăgubire efectivă și nici justă, neîntrunind exigențele prevăzute de art. 44 din Constituție sau art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 12. În fine, se mai invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, prin care s-a statuat că stabilirea cuantumului despăgubirilor este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acesta este momentul determinant în raportul juridic dintre expropriat și expropriator, și că această exigență constituțională cuprinsă în art. 44 alin. (3) din Constituție nu este respectată atunci când cuantumul despăgubirilor nu este contemporan cu momentul transferului dreptului de proprietate. Se mai susține că o despăgubire care nu oferă nici măcar valoarea actualizată a bunului expropriat nu este justă, iar textul de lege criticat este neconstituțional întrucât nu oferă o dezdăunare justă, după o întârziere de 50 de ani de la producerea exproprierii în fapt, adică de la momentul transferului proprietății private în patrimoniul statului.13. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât modificarea art. 21 din Legea nr. 165/2013 nu dă naștere unei discriminări, ci vine să clarifice o controversă născută în practică, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea alin. (6), cu privire la caracteristicile imobilului ce trebuie avute în vedere la evaluarea acestuia, fie prin raportare la data preluării, fie prin raportare la data stabilirii despăgubirii.14. Tribunalul Cluj - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.15. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că respectarea principiului egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică aceste dispoziții, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, iar statul are o largă marjă de apreciere în stabilirea modalităților prin care sunt acordate dezdăunări în cazul imobilelor preluate de către stat în timpul regimului comunist, cu condiția ca aceste despăgubiri să fie rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.16. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, având următorul conținut: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“21. Ținând cont de prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, rezultă că acesta este obiectul excepției de neconstituționalitate și în dosarele în care au fost criticate prevederile art. I pct. 3^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, și ale articolului unic pct. 4 (cu referire la art. I pct. 3^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016.22. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 16 - Egalitatea, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, prin raportare la art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului din Legea fundamentală, sunt invocate dispozițiile art. 1 - Protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în privința constituționalității dispozițiilor din Legea nr. 165/2013 care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență, care își menține valabilitatea și în cazul de față, respectiv în ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2017.24. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, observând expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, Curtea Constituțională a arătat că acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, stabilite prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele și recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în materia restituirii proprietăților. Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către instanța europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care au fost reținute în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.25. Totodată, Curtea Constituțională a remarcat jurisprudența Curții de la Strasbourg prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale, de pe piață, a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].26. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.27. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv - că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive - cum ar fi eșalonarea plății acestora -, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, și Decizia Curții Constituționale nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016).28. Mai mult, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), prin Legea nr. 165/2013, statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.29. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, respectiv art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017.30. De asemenea, în prezenta cauză, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi, sub aspectul cuantumului reparației acordate, în funcție de momentul soluționării notificărilor, respectiv înainte sau după modificarea textului de lege criticat prin Legea nr. 111/2017, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului constituțional al egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).31. Totodată, prin Decizia nr. 798 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia și la categoria de folosință existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive.32. Referitor la invocarea, în motivarea excepției de neconstituționalitate, a Hotărârii din 26 februarie 2019, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ana Ionescu și alții împotriva României, Curtea reiterează cele constatate în jurisprudența sa, respectiv Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, în sensul că cele statuate în cuprinsul acesteia nu sunt incidente în cauză, întrucât există diferențe esențiale între circumstanțele de fapt și de drept ce au caracterizat cererile examinate de instanța europeană în cauza amintită și cele care rezultă din aplicarea Legii nr. 165/2013. Astfel, în hotărârea menționată, Curtea europeană a decis că a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și a obligat statul român la plata de despăgubiri bănești cu titlu de reparație a prejudiciului material suferit de reclamanți, întemeindu-și raționamentul pe constatarea că aceștia obținuseră hotărâri judecătorești definitive care statuau că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților lor fusese nelegală și că aceștia nu au încetat să fie titularii legitimi ai respectivelor proprietăți, dar nu au putut redobândi posesia asupra proprietăților întrucât acestea din urmă fuseseră vândute de către stat unor terțe părți. Relevant este și faptul că reclamanții nu primiseră nici compensații pentru respectivele proprietăți. Situația reclamanților din Cauza Străin și alții împotriva României, precum și a reclamanților Rodan din Cauza Preda și alții împotriva României - ambele menționate în Cauza Ana Ionescu și alții împotriva României - este similară, în sensul că, pe lângă refuzul restituirii în natură ca urmare a constatării pe cale judecătorească a bunei-credințe a dobânditorilor foști chiriași ai imobilelor în litigiu, reclamanților nu li s-a acordat niciun fel de despăgubire. Or, observația Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la lipsa de eficacitate a legilor de restituire a proprietății, incluzând Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013, a fost făcută în acest context specific, al absenței totale a despăgubirilor în cauze în care existau titluri de proprietate valide concurente (Cauza Ana Ionescu și alții împotriva României, paragraful 23).33. Așadar, constatările Curții europene nu pot fi incidente în cauză, în condițiile în care obiectul proceselor în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate este fundamental diferit de situațiile litigioase avute în vedere de instanța europeană de contencios al drepturilor omului. În cauzele aflate pe rolul instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate nu se pune problema lipsei totale a despăgubirilor, ci acestea poartă asupra cuantumului despăgubirilor acordate prin decizii ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, potrivit Legii nr. 165/2013, în compensare pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, fiind prin ipoteză diferite de cele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea mai sus amintită.34. În ceea ce privește susținerea că neacordarea unor despăgubiri echivalente valorii reale a imobilului este similară unei exproprieri nelegale, fără justă și prealabilă despăgubire, arătându-se că principiul justei despăgubiri statuat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, ar fi aplicabil, pentru identitate de rațiune, și în cauza de față, Curtea constată că nu poate fi reținută. Astfel, prin aceeași decizie mai sus citată (Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2019, paragraful 33), Curtea a observat că soluția pronunțată prin decizia invocată în motivarea criticii de neconstituționalitate vizează o reglementare normativă aplicabilă unei ipoteze concrete diferite de cea în considerarea căreia a fost adoptată Legea nr. 165/2013. Astfel, în acel caz, controlul de constituționalitate a purtat asupra prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, Curtea apreciind cu privire la momentul la care trebuie stabilit prețul imobilului, respectiv cel al transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, astfel încât despăgubirea să poată fi considerată justă, în concordanță cu prevederile art. 44 alin. (6) din Constituție. Or, aplicarea prin analogie a unui raționament similar în ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirilor potrivit Legii nr. 165/2013 ar relativiza această operațiune, creând discrepanțe între despăgubirile calculate pentru fiecare persoană îndreptățită în parte. Legea nr. 165/2013 a contracarat acest posibil neajuns, instituind un sistem unitar de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, raportânduse la un reper cert, existent la momentul intrării în vigoare a legii, și anume grila notarilor. Faptul că menținerea și în prezent a aceluiași sistem ar dezavantaja persoanele ale căror dosare au fost soluționate la un moment de timp mai îndepărtat de cel menționat este o problemă de apreciere subiectivă, pe care Curtea Constituțională nu o poate controla. Tot astfel, pretinsele diferențe dintre grilele notarilor existente în diverse județe nu reprezintă chestiuni de constituționalitate care să poată forma obiectul controlului instanței de contencios constituțional.35. Având în vedere că cele reținute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer în Dosarul nr. 19.001/3/2018 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu și Maria Bengeanu în Dosarul nr. 28.068/3/2018 al aceleiași instanțe, de Adrian Corneliu Iancu și Daniel Sabin Iancu în dosarele nr. 2.948/117/2019 și nr. 4.628/117/2019 ale Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Luana-Florentina-Antonia Ghica în Dosarul nr. 1.101/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Domnica Vidan, George Adrian Vidan și Ion Vidan în Dosarul nr. 13.216/3/2019 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea - Conferința Muntenia din București în Dosarul nr. 31.834/3/2018 al aceleiași instanțe și de Carol Fiacsko în Dosarul nr. 27.968/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Tribunalului Cluj - Secția civilă, Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
-----