DECIZIA nr. 140 din 4 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 430 alin. (3) şi ale art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (3) și ale art. 1002 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Minodora Cimpu în Dosarul nr. 15/318/2017 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 149D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Gheorghe Cimpu a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autoarea acesteia. De altfel, textele legale criticate consacră principii fundamentale ale dreptului procesual civil.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15/318/2017, Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (3) și ale art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Minodora Cimpu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de divorț.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că excepția de neconstituționalitate privește aplicarea stricto senso a dispozițiilor art. 430 alin. (3) și ale art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă de către instanțele de judecată, atât cu privire la considerente, cât și cu privire la dispozitivul hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul procesual al ordonanței președințiale, dar care statuează în tot sau în parte asupra fondului. Arată că aplicarea dispozițiilor legale criticate este neconstituțională în situația existenței unei ordonanțe președințiale ce a prejudecat fondul, soluționând parțial sau total raportul juridic dintre părți. Făcând referire la aspecte referitoare la obiectul acțiunii, arată că între părți s-a judecat și cererea de ordonanță președințială, susținând că cererile ce fac obiectul soluționării cererii de divorț au fost judecate deja prin sentința civilă pronunțată asupra cererii de ordonanță președințială, prin care s-a stabilit culpa în destrămarea relațiilor dintre soți, iar această cerere era una accesorie divorțului. Astfel, apreciază că prin aceste considerente și prin măsura privind stabilirea domiciliului minorului s-au soluționat capete de cerere ale soluționării cererii de divorț, contrar dispozițiilor art. 997 alin. (5) din Codul de procedură civilă care prevăd că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care rezolvă litigiul în fond, și, astfel, aceste considerente ar avea autoritate și putere de lucru judecat.7. Se precizează că dispozițiile art. 430 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu au în vedere ipoteze juridice diferite, respectiv neprejudecarea fondului și necercetarea procesului în cadrul ordonanței președințiale. A aprecia că aceste dispoziții legale instituie o excepție de la dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă ar echivala cu aprecierea că legiuitorul a omis să menționeze explicit această excepție.8. Cu privire la art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă s-a arătat că acesta are în vedere reglementările speciale privind ordonanța președințială și, astfel, măsurile pronunțate pe calea ordonanței președințiale ar deveni permanente, în cazul în care cererea de divorț formulată de reclamant ar fi respinsă, deoarece aceste capete de cerere care au făcut obiectul ordonanței președințiale sunt cereri accesorii divorțului din prezentul litigiu.9. Se mai arată că în situația în care cererea de divorț va fi respinsă, implicit vor fi respinse și cererile accesorii, dispoziția ordonanței președințiale devenind permanentă până la o eventuală altă judecată care să stabilească domiciliul legal al minorului întemeiată pe noi împrejurări. Așadar, reluarea cercetării procesului în temeiul dispozițiilor legale criticate contravine egalității în fața legii, jurisprudenței infraconstituționale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la autoritatea și puterea de lucru judecat, precum și dispozițiilor constituționale care prevăd că judecătorii trebuie să se supună doar legii, nicidecum unor considerente de colegialitate, fără a se disimula echitatea procesuală.10. Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 430 alin. (3) și ale art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 430 alin. (3): „(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.“;– Art. 1.002 alin. (2): „(2) Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.“15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 1.002 alin. (2) reprezintă o aplicare a celor ale art. 430 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. Hotărârea prin care se soluționează cererea de ordonanță președințială, datorită caracterului provizoriu al măsurilor dispuse și cerinței neprejudecării fondului, are autoritate de lucru judecat doar față de o altă cerere de ordonanță președințială și numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o [art. 1.002 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Astfel, o ordonanță președințială nu are autoritate de lucru judecat față de hotărârea prin care se soluționează fondul dreptului. Relativitatea autorității de lucru judecat a ordonanței permite ca în litigiul pe fondul dreptului să fie rediscutate inclusiv aspectele stabilite prin ordonanță.17. Distinct de aceste aspecte generale referitoare la autoritatea de lucru judecat a ordonanței președințiale, examinând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în esență, aspecte referitoare la soluționarea cauzelor de către instanțele judecătorești și nu motivează aspecte care să releve o posibilă contrarietate cu normele Legii fundamentale, ceea ce nu este suficient pentru declanșarea unui control de constituționalitate.18. Așadar, pornind de la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepția de neconstituționalitate prezintă, în mod inerent și intrinsec, o anumită structură, cuprinzând trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deși este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele trei elemente enumerate, totuși motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat. În cauza de față, date fiind caracterul general al textelor pretins încălcate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate în raport cu acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția ridicată nu este o veritabilă excepție de neconstituționalitate. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.19. Totodată, Curtea reține că toate susținerile reprezintă, în realitate, aspecte ce vizează interpretarea și aplicarea textelor de lege criticate de către instanța care soluționează litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea realizează un control de constituționalitate, iar aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea textelor legale intră în competența instanțelor judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție.20. Ținând cont de aceste temeiuri legale și constituționale, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (3) și ale art. 1.002 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Minodora Cimpu în Dosarul nr. 15/318/2017 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
----