DECIZIA nr. 146 din 4 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei" din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Adrian-Ioan Pușcaș în Dosarul nr. 26/43/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.055D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției, ca inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 905 din 16 decembrie 2020. 4. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.548D/2018, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Nicolae Vitan în Dosarul nr. 4.695/85/2017 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.5. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2018 la Dosarul nr. 1.055D/2018, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 905 din 16 decembrie 2020.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin încheierile din 28 iunie și 1 octombrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 26/43/2018 și nr. 4.695/85/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepția a fost ridicată de Adrian-Ioan Pușcaș și Nicolae Vitan, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv a ordinelor de trecere în rezervă, emise în temeiul prevederilor de lege criticate.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 1.055D/2018, autorul acesteia susține, în esență, că punându-se semnul egalității între efectele juridice ale condamnării și cele ale amânării aplicării pedepsei, prin aplicarea greșită a prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, s-a dispus trecerea în rezervă, reținându-se faptul că ar fi fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, se afirmă că, prin Sentința nr. 55 din data de 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, s-a admis cererea de încheiere a unui acord de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere era suspendat și s-a stabilit o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. 10. Se apreciază că textul art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 nu este clar și precis, fiind susceptibil de multiple interpretări, așa încât inclusiv situația în care se dispune amânarea aplicării pedepsei ar presupune anterior o condamnare pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Așadar, din modul de redactare al normei legale criticate rezultă că trecerea în rezervă se poate face în două ipoteze, ambele circumscrise unei condamnări pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, respectiv în situația unei condamnări cu suspendarea executării sau grațiate, înainte de începerea executării pedepsei, sau în situația unei condamnări cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. O atare interpretare este exclusă, în condițiile în care contravine prevederilor art. 90 alin. (1) din Codul penal. În acord cu principiile dreptului penal, sancțiunea decăderii, din perspectiva dreptului penal substanțial, reprezintă pierderea unor drepturi ca urmare a unei condamnări, drepturi reglementate, în principiu, de art. 66 din Codul penal.11. Se susține că prin trecerea în rezervă, în temeiul prevederilor de lege criticate, a fost decăzut din dreptul de a-și mai exercita profesia, în calitate de ofițer de informații în cadrul Serviciului Român de Informații. Practic, prin această decizie administrativă, ce încalcă atât art. 90 din Codul penal, cât și Sentința nr. 55/7.12.2016 a Tribunalului Militar Cluj, prin care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei, autorul excepției și-a pierdut dreptul de a mai ocupa funcția. Mai mult, distincția clară între cele două instituții rezultă fără putință de tăgadă și din cuprinsul art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, normă legală care reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța asupra laturii penale. 12. Se consideră că, prin maniera în care este redactat textul legal criticat, se încalcă și principiul supremației legii, întrucât art. 87 din Legea nr. 80/1995 stabilește un regim juridic diferit și contradictoriu cu cel prevăzut de art. 90 din Codul penal, fiind astfel încălcate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5).13. Se susține că, prin aplicarea prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, se încalcă și art. 23 alin. (12) din Constituție, în condițiile în care instituției amânării aplicării pedepsei i se acordă valențele unei condamnări pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.14. Ca atare, având în vedere caracterul neclar al prevederilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, se impune declararea ca neconstituțională a sintagmei „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“.15. În continuare, se consideră că sintagma „prin ordin al ministrului apărării naționale“ din cuprinsul art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, prin modul de redactare, contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), întrucât nu rezultă dacă prin ordinul ministrului apărării naționale se stabilesc competențele comandanților/șefilor de a dispune trecerea în rezervă sau direct în retragere ori menținere în activitate a cadrelor militare sau se dispune efectiv trecerea în rezervă. 16. În final, se susține că se încălcă dreptul la muncă, respectiv dreptul de a ocupa funcția pe care a deținut-o în cadrul Serviciului Român de Informații.17. În Dosarul nr. 1.548D/2018 se susține, în esență, că o hotărâre prin care se dispune amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o hotărâre de condamnare, așa cum reiese fără niciun fel de dubiu din cuprinsul art. 17 alin. (2) și art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Codul penal, persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.18. Prin urmare, având în vedere că în cazul său s-a dispus o soluție de amânare a aplicării pedepsei, prin Sentința nr. 25 din 26 august 2014, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, autorul excepției susține că se află într-o situație analoagă și comparabilă cu cea a unei persoane față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei. Existența elementelor de similitudine justifică, în mod obiectiv, acordarea unui tratament juridic asemănător celui de care se bucură categoria persoanelor față de care s-a dispus o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. 19. Cu toate acestea, așa cum se poate remarca din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, se poate dispune trecerea în rezervă a persoanei față de care s-a dispus o soluție de amânare a aplicării pedepsei, iar nu și față de o persoană față de care s-a dispus o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. Așa fiind, este evident că există o discriminare față de persoanele care nu au fost condamnate penal, dispunându-se soluția amânării aplicării pedepsei.20. În final, se consideră că, prin prevederile art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, se acordă o marjă prea largă de apreciere persoanelor care au posibilitatea de a dispune trecerea în rezervă, așa încât aceștia au posibilitatea de a dispune trecerea în rezervă atât a unei persoane care a fost condamnată (dispunându-se suspendarea sub supraveghere), cât și a unei persoane care nu a fost condamnată (dispunându-se o soluție de amânare a aplicării pedepsei).21. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 îndeplinește exigențele constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 23 alin. (12) și ale art. 41, întrucât norma juridică este clară, precisă și predictibilă, în discuție fiind puse doar chestiuni ce țin de punerea în aplicare a acestor dispoziții.22. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 contravin normei constituționale prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât reglementează un regim discriminatoriu pentru cadrele militare care au fost condamnate cu amânarea executării pedepsei raportat la art. 90 din Codul penal, articol ce nu poate produce efecte față de cadrele militare, având în vedere prevederile derogatorii ale textului criticat care lasă la latitudinea șefilor ierarhici soluția asupra trecerii în rezervă/retragerii sau menținerii în funcție. Ca atare, acest regim este evident discriminatoriu și defavorabil cadrelor militare, față de alți cetățeni.23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, astfel cum au fost modificate și completate prin art. 33 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Însă, având în vedere înscrisurile aflate la dosare și notele autorilor excepției depuse în motivarea criticii, Curtea observă că aceștia au în vedere numai neconstituționalitatea sintagmei „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995. Totodată, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 au fost modificate prin art. I pct. 61 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019, fiind păstrată soluția legislativă criticată. Prin urmare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care au în prezent următorul cuprins: „Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori grațiate înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate, pe baza propunerilor înaintate ierarhic, prin ordin al comandanților/șefilor care au competențe în acest sens, stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, dispozițiile art. 43 aplicându-se în mod corespunzător.“27. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) referitor la libertatea individuală și celor ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii. De asemenea, se invocă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul 12 la Convenție. 28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 905 din 16 decembrie 2020*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ cuprinsă în art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este neconstituțională.
*) Decizia Curții Constituționale nr. 905 din 16 decembrie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 mai 2021.29. Din evaluarea cadrului legislativ, atât a celui în materie penală, cât și a celui prin care au fost completate anumite acte normative care cuprind dispoziții procesual penale și prin care este modificat și completat statutul unor categorii socioprofesionale, Curtea a constatat, prin decizia menționată, că statul, prin autoritățile sale cu competențe legislative, deși a procedat la o reformă în acest sens, nu a stabilit și un sistem de referință unitar în privința efectelor pe care le produce instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal, raportat la art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 (și la celelalte acte normative pe care Legea nr. 255/2013 le modifică), întrucât modalitatea în care a fost configurat textul criticat indică faptul că acesta nu urmează concepția generală a instituției amânării aplicării pedepsei și, prin urmare, conduce la discriminări.30. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera și de a da eficiență prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, prin prisma normelor de tehnică legislativă în virtutea cărora soluțiile pe care le cuprinde un act normativ trebuie să țină seama de cerințele corelării și armonizării legislației naționale, fără să stabilească însă o necesară corelare și o legiferare nediscriminatorie în ceea ce privește efectele instituției amânării aplicării pedepsei prevăzute de cadrul general în materie, reprezentat de Codul penal, și cele prevăzute de legislația specială, stabilind un tratament diferit pentru situații analoage și comparabile fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. Față de aceste împrejurări, Curtea a constatat că sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“, cuprinsă în dispozițiile art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, este contrară art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție.31. Totodată, având în vedere că ansamblul legislativ ce cuprinde sintagma „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ nu conține criterii clare de trecere în rezervă sau direct în retragere ori de menținere în activitate, respectiv de suspendare/încetare a raporturilor de serviciu în ceea ce privește cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, ca o consecință a încălcării principiului legalității și a principiului egalității în drepturi, Curtea a reținut și afectarea prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.32. Așadar, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de data sesizării instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate din prezentele cauze, prin încheierile din 28 iunie 2018 și din 1 octombrie 2018, pronunțate, așadar, anterior pronunțării Deciziei nr. 905 din 16 decembrie 2020, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ cuprinsă în art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.33. În consecință, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragraful 23, sau Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34).34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“ din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Adrian-Ioan Pușcaș în Dosarul nr. 26/43/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Nicolae Vitan în Dosarul nr. 4.695/85/2017 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
----