DECIZIA nr. 42 din 19 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cosmin-Marian Văduva	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Ștefan Marciuc în Dosarul nr. 728/100/2018 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 490D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afișării citațiilor pe site-ul și la sediul Curții Constituționale, potrivit Hotărârii acesteia nr. 13/2020 privind aplicarea procedurii de citare prin publicitate și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență în procedura în fața Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2020.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 593D/2019, nr. 594D/2019, nr. 595D/2019, nr. 598D/2019, nr. 599D/2019, nr. 600D/2019, nr. 603D/2019, nr. 656D/2019, nr. 662D/2019, nr. 893D/2019, nr. 894D/2019, nr. 901D/2019, nr. 1.029D/2019, nr. 1.358D/2019, nr. 1.413D/2019, nr. 1.518D/2019 și nr. 2.396D/2019, având ca obiect excepții asemănătoare cu cea din Dosarul nr. 490D/2019, excepții ridicate de Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Țunaș, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raț, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Ștețco, Alexandru Perșa, Mihali Timiș Gavrilă și Vasile Marchiș în dosarele nr. 181/100/2018, nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018, nr. 2.768/100/2017, nr. 688/100/2018, nr. 6.154/117/2017, nr. 141/100/2018, nr. 638/100/2018, nr. 1.417/100/2018, nr. 736/100/2018, nr. 735/100/2018, nr. 1.675/100/2018, nr. 1.178/100/2018 și nr. 659/100/2018 ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afișării citațiilor pe site-ul și la sediul Curții Constituționale, potrivit Hotărârii acesteia nr. 13/2020.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.6. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 593D/2019, nr. 594D/2019, nr. 595D/2019, nr. 598D/2019, nr. 599D/2019, nr. 600D/2019, nr. 603D/2019, nr. 656D/2019, nr. 662D/2019, nr. 893D/2019, nr. 894D/2019, nr. 901D/2019, nr. 1.029D/2019, nr. 1.358D/2019, nr. 1.413D/2019, nr. 1.518D/2019 și nr. 2.396D/2019 la Dosarul nr. 490D/2019, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită Curții să mențină jurisprudența existentă, nefiind motive care să impună modificarea acesteia. În acest sens invocă Decizia Curții nr. 463 din 11 iulie 2019.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea civilă din 16 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 728/100/2018, prin Încheierea civilă din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 181/100/2018, prin încheierile civile din 22 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018 și nr. 2.768/100/2017, prin încheierile civile din 7 martie 2019, pronunțate în Dosarul nr. 688/100/2018, prin Încheierea civilă din 14 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.154/117/2017, prin încheierile civile din 28 martie 2019, pronunțate în dosarele nr. 141/100/2018 și nr. 638/100/2018, prin Încheierea civilă din 12 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.675/100/2018, precum și prin Încheierea civilă din 16 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.178/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Cure de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.9. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.417/100/2018, prin Încheierea din 10 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 736/100/2018, prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 735/100/2018, precum și prin Încheierea din 4 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 659/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.10. Excepția a fost ridicată de Ștefan Marciuc, Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Țunaș, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raț, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Ștețco, Alexandru Perșa, Mihali Timiș Gavrilă și Vasile Marchiș în litigii având ca obiect recalcularea pensiei și aflate în faza procesuală a apelului.11. În motivarea excepției de neconstituționalitate din perspectiva încălcării art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție, se arată că art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la 11 iulie 2015, și-a produs efectele începând cu data de 1 ianuarie 2016. La această dată, stagiul complet de cotizare pentru deschiderea dreptului la pensie al celor care își desfășoară activitatea în subteran, în unitățile miniere, cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă [art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010], avea o durată de 30 de ani, potrivit art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016, durata acestuia a fost redusă la 20 de ani, nemaifiind, până la data ridicării excepției, modificată. Prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 s-au adus modificări art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. Scopul adoptării acesteia a constat în stabilirea în mod concret a stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în așa fel încât persoanele care au lucrat în condiții identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 263/2010. Prin interpretarea instanței supreme date art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, se ajunge în situația în care, prin aceste norme cu caracter tehnic, adoptate în vederea explicitării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, să se retroactiveze până la momentul la care acest articol a început să își producă efectele, respectiv 1 ianuarie 2016.12. Mai departe, autorii excepției arată că normele de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, deși, evident, sunt menite să expliciteze norma de drept primar, reglementează, la rândul lor, raporturi juridice. Prin urmare, nici aceste norme, în virtutea caracterului propriu-zis juridic pe care îl posedă, nu se pot aplica în mod retroactiv, așa cum nu se poate aplica retroactiv nicio dispoziție de drept civil. În plus, ținând seama de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, respectiv 8 mai 2017, aplicarea acesteia începând cu data de la care și-a produs efectele norma juridică primară, ar avea semnificația aplicării sale retroactive. În acest fel s-ar ajunge și în situația, de asemenea inacceptabilă din punct de vedere juridic, ca actele juridice încheiate în temeiul normei legale, în intervalul 1 ianuarie 2016-8 mai 2017, să poată fi desființate, încălcându-se, astfel, și principiul tempus regit actum. Prin urmare, normele de aplicare nu pot modifica, completa sau deroga de la lege și nici nu pot institui reguli suplimentare.13. În continuare, autorii arată că art. 16 alin. (1) din Constituție se încalcă din cauză că, deși intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 192/2015 a fost de „a rezolva discriminarea apărută în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiții speciale și care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleași condiții grele de muncă și aceiași ani de cotizație, pensii diferite“, în fapt, prin luarea în considerare, la recalculare, a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 30 de ani, în loc de 20 de ani, nu se atinge această finalitate. În fapt, în loc de majorarea pensiilor, s-ar ajunge la diminuarea lor. Remediul potrivit căruia, în situația în care prin recalculare pensia s-ar diminua, s-ar păstra cuantumul pensiei aflate în plată nu este satisfăcător, deoarece are ca efect „înghețarea“ pensiilor, ceea ce ar afecta majorările ulterioare. Autorii apreciază că ar trebui să se țină seama de spiritul reglementării, scopul avut în vedere la adoptarea Legii nr. 192/2015, evocat și în nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, în caz contrar încălcându-se art. 16 alin. (1) din Constituție și jurisprudența Curții, în mod particular Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, care interzice aplicarea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.14. Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 20 alin. (2) din Constituție se arată că se aduce atingere art. 6 și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, trebuie să se considere că durata stagiului de cotizare avută în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, în speță 20 de ani, este un drept câștigat și, ca atare, un bun în sensul Primului Protocol adițional la Convenție. Interpretarea instanței supreme aduce insecuritate cu privire la modalitatea în care statul stabilește drepturile la pensie. Prin stabilirea, în vederea acordării unui beneficiu printr-o nouă reglementare, respectiv Legea nr. 192/2015, a unui stagiu de cotizare cu o altă durată decât aceea avută în vedere la stabilirea dreptului la pensie, se ajunge ca, în fapt, acest beneficiu să nu fie obținut. Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata de 20 de ani, potrivit principiului tempus regit actum, adică potrivit legii în vigoare la data pensionării, a fost pe deplin acceptată de către instanța supremă prin deciziile nr. 11/2015 și nr. 40/2008. De fiecare dată, mai susțin autorii excepției, când pensionarilor li s-a oferit dreptul la recalcularea pensiilor, s-a avut în vedere stagiul de cotizare de care s-a ținut seama și la data pensionării. La baza oricărei modificări a pensiei, ulterior stabilirii acesteia, a stat și stă stagiul complet de cotizare, un drept care, odată câștigat prin scurgerea timpului, nu mai poate să fie înfrânt, nici legal și nici principial. În concluzie, având în vedere că, pe de o parte, durata de 20 de ani a stagiului complet de cotizare reprezintă un bun câștigat, în sensul art. 6 din Convenție, iar, pe de altă parte, contrar acestuia, dreptul intern stabilește ca la recalcularea pensiilor prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să se țină seama de un stagiu complet de cotizare cu o durată de 30 de ani, se încalcă art. 20 alin. (2) din Constituție.15. Cu referire la art. 53 din Constituție se arată că restrângerea constă în faptul că, prin normele criticate, se suprimă posibilitatea ca, pentru viitor, pensionarii vizați de recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 să mai poată să beneficieze de un coeficient favorabil la eventuale recalculări, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată de 20 de ani. Arată că la alte recalculări realizate anterior adoptării Legii nr. 192/2015 s-a ținut seama de stagiul complet de cotizare de la data stabilirii dreptului la pensie, de 20 de ani. Restrângerea, potrivit art. 53 din Constituție, se poate dispune doar în situații excepționale, dar care nu se regăsesc în speță. Dimpotrivă, arată autorii excepției, legiuitorul nu a intenționat niciodată să modifice durata stagiului complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei, ci să elimine discriminările constând în pensii în cuantum diferit, apărute între persoanele care au muncit în subteran. Aceasta reiese cu prisosință, conchid autorii, nu doar din legislația anterioară Legii nr. 192/2015, ci și prin prisma Legii nr. 221/2018.16. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele Curții nr. 490D/2019 și nr. 1.413D/2019, apreciază că sunt neîntemeiate criticile raportate la art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. În schimb, apreciază că sunt întemeiate criticile raportate la art. 20 alin. (2) și art. 53 alin. (2) din Constituție.17. Astfel, instanța arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are dreptul exclusiv de a modifica și completa reglementarea în materia pensiilor. În cazul autorilor excepției, stagiul complet de cotizare a fost stabilit la data înscrierii la pensie, în baza Legii nr. 19/2000, care era în vigoare la această dată. Cu toate acestea, prevederile criticate tind să modifice acest stagiu, drept câștigat de către autori, numai pentru calculul unei anumite părți din punctajul mediu anual (majorările de punctaje) luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.18. Instanța menționează că modul de stabilire a punctajului mediu anual, a valorii punctului de pensie, a condițiilor de includere a unor perioade în stagiul de cotizare, precum și a altor condiții și criterii de calcul al pensiilor ține de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului, fiind norme cu caracter tehnic (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 506 din 9 aprilie 2009). Stagiul complet de cotizare al autorilor, care are o durată de 20 de ani, a fost stabilit prin lege. Ca atare, în cazul autorilor au fost respectate aceste statuări ale Curții Constituționale.19. În opinia instanței, pensia autorilor, calculată cu luarea în considerare a acestui stagiu, cu o durată de 20 de ani, constituie un bun, în sensul pe care îl are această noțiune potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 1 aprilie 2001, a reformat radical sistemul de stabilire a pensiilor din sistemul public. Legea previzibilă, în sensul pe care această noțiune o are în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul persoanelor pensionate ulterior datei de 1 aprilie 2001, este legea care prevedea că stagiul complet de cotizare este cel stabilit la data înscrierii la pensie. Acest stagiu rămâne neschimbat în toată perioada în care aceste persoane sunt îndreptățite să primească pensia din sistemul public. Prin urmare, acest stagiu complet de cotizare este un drept câștigat.20. Mai departe, instanța arată că dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost preluate de Legea nr. 263/2010 cu mici modificări care, în general, priveau alte categorii de pensionari, existând deci o continuitate de 15 ani a reglementării. Face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia expresia prevăzută de lege se referă nu doar la simpla existență a unei reglementări, ci și la însăși calitatea acesteia, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, în așa fel încât oricine să poată să își adapteze conduita în raport cu dispozițiile sale. Mai mult, chiar și practica administrativă era, în această privință, constantă. Astfel, înseși casele de pensii susțin că deciziile de pensionare anterior emise rămân definitive, așa încât stagiul complet de cotizare nu mai poate fi modificat ulterior înscrierii la pensie. De asemenea, în sprijinul argumentării sale, instanța judecătorească indică și decizii ale instanței supreme, respectiv decizii care privesc recursuri în interesul legii - deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 și nr. 11 din 25 mai 2015 - și decizii care privesc dezlegarea unei chestiuni de drept - Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017.21. Instanța judecătorească apreciază că, deși majorările de punctaj prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au fost acordate printr-o lege ulterioară, acestea fac parte integrantă din cuantumul pensiei autorilor și trebuie calculate prin raportare la stagiul complet de cotizare stabilit prin decizia de înscriere la pensia rămasă definitivă.22. Cu referire la art. 53 din Constituție, instanța susține că dreptul fundamental la pensie trebuie să fie ocrotit de către legiuitor și instanțele judecătorești, fără ca, prin exercitarea prerogativei de a stabili politica în domeniul asigurărilor sociale, legiuitorul să impună o sarcină excesivă pensionarului. În plus, legiuitorul poate reglementa în concret modul de acordare a drepturilor la pensie numai prin legi accesibile și previzibile și numai dacă măsurile sunt necesare într-o societate democratică.23. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în celelalte dosare ale Curții, apreciază că excepția este neîntemeiată.24. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25. Avocatul Poporului apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 15, 16 și 53 din Constituție. Astfel, se arată că, având rang constituțional, principiul neretroactivității legii civile are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute. Acesta este principalul motiv pentru care prevederile Legii nr. 192/2015 nu se aplică situațiilor consumate, iar, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare, actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.26. Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei, potrivit principiului tempus regit actum.27. În plus, principiul neretroactivității legii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepție pe care o îngăduie norma constituțională privește legea penală sau contravențională mai favorabilă. În sensul celor de mai sus sunt menționate deciziile nr. 755 din 16 decembrie 2014 și nr. 90 din 1 iunie 1999.28. Plecând de la principiul neretroactivității legii, Avocatul Poporului arată că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.29. Respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât diferit la situații distincte (deciziile nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 și nr. 381 din 30 septembrie 2004).30. Pe lângă cele menționate, este important a se avea în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, dreptul cetățenilor la pensie și la alte forme de asistență socială se exercită în condițiile legii. Ca atare, legiuitorul are libertatea de opțiune în reglementarea condițiilor și a criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul și de plată a acesteia, precum și a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei și de exercitare a contestațiilor.31. Intră în puterea Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a țării“, dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum și dispozițiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcție de situația juridică în care se află. Atât modificarea conținutului unor norme juridice, ca fază de legiferare, cât și aprecierea necesității adoptării unor acte normative noi sau completării normelor juridice deja existente sunt de competența exclusivă a Parlamentului. Pentru aceste motive, criticile aduse asupra neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, în raport cu art. 16 din Constituție, nu sunt întemeiate.32. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:33. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.34. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum reiese din motivarea excepției, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Art. 169^1 a fost introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“35. Potrivit Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.36. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) teza întâi privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.37. Examinând excepția de neconstituționalitate cu referire la critica raportată la art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție, Curtea reține, în prealabil, că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 192/2015, exercitându-și prerogativa suverană și legitimă din punct de vedere constituțional de a conduce politica socială, financiară și bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitată în art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, beneficiul creșterii punctajului mediu anual, refuzat, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că, la pensionare, beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin și se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Așa cum legiuitorul nu este ținut de nicio prevedere constituțională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituție, odată ce a decis acordarea beneficiilor, aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituțională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creșterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât în funcție de legea aflată în vigoare la acel moment este determinat cuantumul acestor beneficii. În mod corelativ, este un element esențial și pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care la va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creșterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluția potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creștere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, așa cum a statuat și instanța supremă în decizia criticată de către autorii prezentei excepții.38. Interpretarea instanței supreme criticată de către autorii excepției nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepției nu țin seama de diferența dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare și, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăși caracter de normă de drept material, stabilește norma de drept material de care se va ține seama la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015. În mod concret, norma de drept material este conținută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 care, în forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, stipula că durata stagiului complet de cotizare necesar pentru deschiderea drepturilor de pensie ale categoriei de pensionari din care fac parte autorii excepției era de 30 de ani. În schimb, norma conținută în art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost interpretată de instanța supremă, și care prevede că recalcularea pensiilor se va realiza potrivit legii în vigoare la data recalculării pensiei, doar stabilește legea materială referitoare la durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalculare. În mod concret, instanța supremă a stabilit că legea materială de care se va ține seama la recalculare este Legea nr. 263/2010, în forma acesteia în vigoare la data recalculării, respectiv 1 ianuarie 2016. Dispoziția relevantă din Legea nr. 263/2010 care este aplicabilă în cazul categoriei de pensionari din care fac parte și autorii excepției este conținută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Cu alte cuvinte, în cazul autorilor excepției, efectul deciziei criticate a instanței supreme este acela că la recalcularea pensiilor se va ține seama de legea materială în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, care prevedea o durată de 30 de ani a stagiului complet de cotizare.39. Curtea reține că norma de drept material a fost modificată prin Legea nr. 155/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, dispunându-se că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) din lege [...]“. De asemenea, Curtea reține că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 și a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ținându-se seama de Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017]. Cu alte cuvinte, în privința autorilor excepției, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se țină seama de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, și nu de 20 de ani, așa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de Legea nr. 155/2016.40. Autorii consideră că se încalcă art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție din cauza faptului că, ulterior modificării conținutului legii materiale (operate prin Legea nr. 155/2016), Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 „reactivează“ legea materială în conținutul său anterior intrării în vigoare a Legii nr. 155/2016. Cu privire la acest aspect, Curtea reține, în prealabil, că această critică tinde să pună în discuție conformitatea cu Constituția a unei hotărâri de Guvern care, potrivit unei jurisprudențe constante a jurisdicției constituționale, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). În al doilea rând, chiar și dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuție, propriu-zis, conformitatea cu Constituția a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, datorită faptului că un astfel de act normativ nu ar face decât să expliciteze norma juridică primară, respectiv art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, și că, în fapt, aceștia susțin că acest din urmă articol este retroactiv, Curtea reține caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici. Astfel, Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015, și-a produs efectele, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau în vigoare dispozițiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte și autorii prezentei excepții și care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepției, a survenit ulterior, prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situație nu se încalcă art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituție.41. În plus, și independent de cele anterior reținute, Curtea reiterează cele statuate în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanța supremă a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanță cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziția din lege.42. În continuare, cu referire la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că autorii apreciază că există o discrepanță între voința legiuitorului și conținutul normativ al prevederilor criticate, în interpretarea dată acestora de către instanța supremă prin Decizia nr. 69/2018. Curtea reține, în acest context, că prin adoptarea Legii nr. 192/2015 legiuitorul și-a dorit să ofere pensionarilor care au lucrat în alte condiții decât cele normale beneficiul creșterii punctajului anual, refuzat anterior pentru intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Motivul refuzului a constat în faptul că legiuitorul a considerat că împrejurarea desfășurării activității în alte condiții decât cele normale fusese deja valorificată prin calcularea inițială a pensiilor prin raportare la un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. În schimb, în acest interval, beneficiul a fost acordat pensionarilor care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele obișnuite și a căror pensie a fost stabilită prin raportare la un stagiu complet de cotizare fără durată redusă.43. Dispozițiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea instanței supreme, nu creează nicio discriminare în interiorul categoriei de pensionari care beneficiază pentru prima oară de creșterea punctajului anual, câtă vreme ele se aplică tuturor, în aceleași condiții. Întregul conținut normativ al Legii nr. 192/2015 este în consonanță cu intenția anunțată de a repara dezechilibrele cu privire la cuantumul pensiilor acelor pensionari care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale. Legiuitorul a intenționat ca toți pensionarii care au lucrat în asemenea condiții, indiferent de durata stagiului de cotizare care li s-a luat în considerare la stabilirea pensiilor, să poată, în principiu, valorifica beneficiul creșterii punctajelor anuale. Ceea ce nu a avut în vedere, însă, legiuitorul a fost o mărire necondiționată a pensiilor celor care, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, nu beneficiaseră de creșterea punctajelor, mărire asigurată prin valorificarea, la recalculare, atât a stagiilor complete de cotizare cu durată redusă, de care s-a ținut seama la stabilirea pensiilor, așa cum și-ar fi dorit autorii prezentei excepții, cât și a creșterii punctajelor anuale. Curtea reține că legiuitorul și-a realizat, contrar susținerii autorilor excepției, obiectivul egalizării pensiilor prin acordarea beneficiului creșterii punctajului anual tuturor pensionarilor care au lucrat în condiții de muncă altele decât cele normale. Faptul că durata stagiului complet de cotizare luată în considerare la recalcularea pensiilor, în vederea atingerii acestui deziderat, nu este aceeași cu cea a stagiului complet de cotizare la data pensionării nu conduce la concluzia că legiuitorul a acționat în mod contrar scopului și intenției anunțate.44. Cu referire la critica formulată prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că atât jurisdicția constituțională din România, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, prin plata către stat, cu titlul obligatoriu, a unor contribuții de natura asigurărilor sociale, cei care au realizat-o și-au câștigat dreptul corelativ ca, ulterior, la deschiderea dreptului la pensie, să beneficieze de o pensie, o prestație din partea statului. Cu toate acestea, ambele jurisdicții, în mod constant, au statuat și că nici Constituția și nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează dreptul la pensie într-un anumit cuantum. Mai mult, potrivit jurisprudenței consacrate a Curții Constituționale, statul are dreptul ca, în funcție de resursele financiare, să configureze condițiile acordării pensiilor.45. Având ca premisă aceste considerente, Curtea reține că recalcularea vizată de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 este distinctă de situația reglementată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia“. Diferența dintre cele două tipuri de recalculări constă în faptul că recalcularea prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 vizează situația în care, la momentul stabilirii pensiei, au existat venituri care ar fi trebuit să fie luate în considerare, dar care, în fapt, nu au fost valorificate, ceea ce a condus la modificarea drepturilor de pensie. În schimb, recalcularea vizată de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la valorificarea unor venituri/stagii de cotizare/perioade asimilate etc. care ar fi trebuit, la momentul stabilirii pensiilor care se recalculează, să fie valorificate, dar, în fapt, nu au fost valorificate. Această recalculare reprezintă procedeul tehnic, mijlocul prin care legiuitorul implementează politica de a acorda pensionarilor care au lucrat în grupe superioare de muncă și/sau condiții deosebite/speciale o majorare de punctaj anual, în compensarea acestei condiții în mod obiectiv defavorizante.46. Această deosebire structurală dintre cele două tipuri de recalculări se reflectă pe deplin în Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011. Astfel, în mod firesc, cu privire la recalcularea obișnuită, vizată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (3) din Norme prevede că „La recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii, se utilizează stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei“. Această soluție este întru totul justificată, având în vedere că veniturile care se vor reflecta, în urma recalculării, în cuantumul pensiei ar fi trebuit să fie valorificate la momentul stabilirii acesteia. Dacă, în fapt, s-ar fi petrecut acest lucru, stagiul complet de cotizare de care s-ar fi ținut seama ar fi fost, evident, cel prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii drepturilor.47. În mod corelativ, cu referire la recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (8) din Norme, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, prevede că „Prin excepție de la prevederile alin. (3), la recalcularea pensiilor, conform prevederilor art. 169^1 din lege, se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situații, respectiv: a) stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la lege; b) stagiile complete de cotizare prevăzute la art. 56 și 57 din lege; c) stagiile complete de cotizare prevăzute la art. 58 și 59 din lege“. Evident că și o asemenea opțiune este cu totul îndreptățită, de vreme ce nu se valorifică venituri care ar fi trebuit să fie recunoscute în trecut, la momentul stabilirii pensiei, ci este vorba despre opțiunea legiuitorului de a acorda, pentru viitor, un beneficiu unei anumite categorii de pensionari. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin și se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Cu alte cuvinte, dacă legiuitorul a intenționat ca beneficiul creșterii punctajului anual să se acorde pentru viitor, este cât se poate de firesc ca și stagiul de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiilor astfel „gratificate“ să fie cel prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 69/2018, criticată de către autorii excepției.48. Cu referire la critica formulată prin raportare la art. 53 din Constituție, Curtea reține că, ținând seama de garanția prevăzută de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se mențin punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“, dispozițiile criticate nu operează o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la pensie al autorilor excepției de neconstituționalitate, ci, în realitate, consacră dispoziții favorabile acestora, chiar și în situația în care pensia, ulterior recalculării, nu va avea un cuantum mai mare. Aceasta pentru că Legea nr. 192/2015 le-a oferit destinatarilor săi șansa, refuzată anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, să valorifice, prin recalculare, și creșterea punctajelor anuale, nu doar o durată redusă a stagiului complet de cotizare (la deschiderea dreptului), chiar dacă nu în mod cumulat.49. În final, Curtea reține că, ținând seama de faptul că, în urma procesului de recalculare prevăzută de Legea nr. 192/2015, pensionarii în niciun caz nu vor avea pensiile diminuate, nu este nevoie să aprecieze în ce măsură este incident art. 20 alin. (2) din Constituție, a cărui ipoteză de reglementare o reprezintă existența unor neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne. Prin urmare, constată că este neîntemeiată și critica raportată la art. 20 alin. (2) din Constituție.50. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Marciuc, Mark Ianos, Carol Gheorghe Majdik, Majer Viktor, Iulian Rusu, Grigore Furtună, Vasile Danciu, Ioan Țunaș, Petru Tripon, Gheorghe Rău, Alexandru Raț, Cornel Pavel, Paul Iulian Agapi, Simion Nicula, Gavrilă Ștețco, Alexandru Perșa, Mihali Timiș Gavrilă și Vasile Marchiș în dosarele nr. 728/100/2018, nr. 181/100/2018, nr. 176/100/2018, nr. 3.804/100/2017, nr. 690/100/2018, nr. 3.708/100/2017, nr. 701/100/2018, nr. 2.768/100/2017, nr. 688/100/2018, nr. 6.154/117/2017, nr. 141/100/2018, nr. 638/100/2018, nr. 1.417/100/2018, nr. 736/100/2018, nr. 735/100/2018, nr. 1.675/100/2018, nr. 1.178/100/2018 și nr. 659/100/2018 ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
-----