DECIZIA nr. 76 din 9 februarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Valer Dorneanu	- președinte
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Ianc în Dosarul nr. 3.608/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 649D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 650D/2019, nr. 651D/2019, nr. 652D/2019, nr. 653D/2019, nr. 751D/2019, nr. 862D/2019, nr. 1.093D/2019, nr. 1.293D/2019, nr. 1.294D/2019, nr. 1.853D/2019, nr. 1.977D/2019, nr. 2.200D/2019 și nr. 2.201D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Ioan Dumitru, Virgil Adrian Popa, Emil Grecu, Ioan Marius Moldovan, Gheorghe Țuică, Neculai Ungurașu, Pântea Teodor Marcel, Ștefan Stelli, Gabriel Petru Tisu, Arcadie Iosif Siklodi, Dumitru Teclă, Viorel Matei și Viorel Cerb în dosarele nr. 3.609/97/2018, nr. 3.610/97/2018, nr. 3.704/97/2018, nr. 3.705/97/2018, nr. 1.346/97/2018, nr. 3.081/97/2018, nr. 1.425/97/2018, nr. 1.625/97/2018, nr. 1.345/97/2018, nr. 2.557/97/2018, nr. 1.153/97/2018, nr. 3.643/97/2018 și nr. 1.300/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 650D/2019, nr. 651D/2019, nr. 652D/2019, nr. 653D/2019, nr. 751D/2019, nr. 862D/2019, nr. 1.093D/2019, nr. 1.293D/2019, nr. 1.294D/2019, nr. 1.853D/2019, nr. 1.977D/2019, nr. 2.200D/2019 și nr. 2.201D/2019 la Dosarul nr. 649D/2019, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 18 martie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.608/97/2018, nr. 3.609/97/2018, nr. 3.610/97/2018, nr. 3.704/97/2018 și nr. 3.705/97/2018, prin Încheierea din 25 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.346/97/2018, Încheierea din 5 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.081/97/2018, prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.425/97/2018, prin încheierile din 2 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.625/97/2018 și nr. 1.345/97/2018, prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.557/97/2018, prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.153/97/2018 și prin încheierile din 10 iulie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.643/97/2018 și nr. 1.300/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Ianc, Ioan Dumitru, Virgil Adrian Popa, Emil Grecu, Ioan Marius Moldovan, Gheorghe Țuică, Neculai Ungurașu, Pântea Teodor Marcel, Ștefan Stelli, Gabriel Petru Tisu, Arcadie Iosif Siklodi, Dumitru Teclă, Viorel Matei și Viorel Cerb.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în sensul că „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“ realizează o discriminare, contrară art. 16 din Constituție, între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și persoanele ale căror drepturi de pensie sau deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010. Astfel, persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 care au lucrat în condiții speciale beneficiază atât de un stagiu de cotizare de 20 de ani, cât și de un punctaj mediu anual mai mare cu 50% decât persoanele care s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că au pensii mai mari.9. De asemenea, autorii excepției susțin că este încălcat și art. 47 alin. (2) din Constituție. În susținerea acestei critici, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, în sensul că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivității, cele două obligații fiind intrinsec și indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieții persoanei asigurate contribuțiile plătite de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivității și de a asigura mijloacele de subzistență celor care au dobândit acest drept în condițiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. Deși sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale, ele îndreptățesc persoana care a realizat venituri și care a plătit contribuția sa la bugetul asigurărilor sociale de stat să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieții.10. Totodată, autorii excepției arată că este încălcat art. 108 alin. (2) din Constituție, deoarece conținutul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat contrar normelor de tehnică legislativă printr-un act juridic inferior - respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.11. Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă, în dosarele nr. 3.608/97/2018, nr. 3.609/97/2018, nr. 3.610/97/2018, nr. 3.704/97/2018, nr. 3.705/97/2018, nr. 1.346/97/2018 și nr. 1.425/97/2018, apreciază că dispozițiile tezei finale a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale în măsura în care stagiile complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2015, respectiv sub imperiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și al Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, acte normative care au prevăzut alte stagii complete de cotizare pentru stabilirea drepturilor de pensionare unor categorii de pensionari aflați în situații speciale. În acest sens, arată că pentru persoanele care au obținut dreptul la pensie potrivit legislației anterioare Legii nr. 263/2010, această din urmă lege nu se poate aplica efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia decât în cazurile expres prevăzute de art. 6 alin. (6) din Codul civil din 2009, respectiv în situațiile derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, ceea ce nu este cazul în speță. Prin urmare, dacă la recalcularea drepturilor de pensie ale beneficiarilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 s-ar utiliza un alt stagiu de cotizare decât cel avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ar însemna că Legea nr. 263/2010 ar retroactiva, ceea ce este interzis de art. 6 alin. (1) din Codul civil din 2009 și de art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, dacă s-ar aplica un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel pretins de autorii excepției, s-ar ajunge la situația absurdă în care, în urma majorării cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele prevăzute de art. 169^1, cuantumul pensiei de care beneficiază pensionarii să se reducă/să rămână la același nivel, ceea ce ar încălca principiul „actus interpretandus est potius ut valeatquam ut pereat“. Or, instanța apreciază că trebuie să se aibă în vedere scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea drepturilor de pensie și nu reducerea sau menținerea drepturilor de pensie, respectiv aplicarea legii și nu neaplicarea ei. De asemenea, dacă s-ar raționa în sens contrar și s-ar aplica un stagiu de cotizare mai mare, beneficiarii ar fi dezavantajați, întrucât suma punctajelor anuale realizate de aceștia în perioada de cotizare s-ar împărți la un numitor comun mai mare, în condițiile în care diferența dintre această vechime și cea efectiv realizată în grupele superioare de muncă nu constituie perioadă contributivă. Instanța de judecată precizează și că în favoarea menținerii în beneficiul pensionarilor a unui stagiu de cotizare de 20/25 de ani este și teoria drepturilor câștigate, precum și principiul tempus regit actum. În sprijinul celor arătate, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 437 din 29 octombrie 2013 și nr. 57 din 26 ianuarie 2006, precum și Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.12. Tribunalul Hunedoara – Secția I civilă, în dosarele nr. 3.081/97/2018, nr. 1.625/97/2018, nr. 1.345/97/2018, nr. 2.557/97/2018, nr. 1.153/97/2018, nr. 3.643/97/2018 și nr. 1.300/97/2018, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției.13. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.14. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că principiul neretroactivității legii civile are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute. Acesta este principalul motiv pentru care prevederile Legii nr. 192/2015 nu se aplică situațiilor consumate, iar potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplica tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare, actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi, potrivit principiului tempus regit actum. Arată că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. În sfârșit, precizează că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum și dispozițiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcție de situația juridică în care se află.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, așa cum a fost completată prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“18. Din analiza motivării excepției rezultă însă că aceasta vizează, în realitate, doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Mai mult decât atât, autorii critică interpretarea dată acestei sintagme de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Potrivit soluției Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.19. Ca atare, Curtea se va pronunța asupra constituționalității sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018.20. Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la pensie și art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că un prim aspect invocat de autorii acesteia în critica pe care o formulează vizează pretinsa discriminare a persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 în raport cu cele pensionate după această dată. Prin urmare, Curtea observă că sunt criticate ca fiind discriminatorii tratamentele juridice diferite aplicabile unor persoane pensionate sub imperiul unor acte normative distincte. Or, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Astfel, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situații juridice diferite, care impun și justifică un tratament juridic diferențiat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007).22. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 16 din Constituție.23. Un alt aspect de neconstituționalitate invocat de autorii excepției se referă la încălcarea prevederilor art. 47 din Constituție, care consacră dreptul la pensie. Curtea constată că argumentele formulate de autorii excepției se referă, în realitate, la modificarea prin dispoziția de lege criticată a unui element avut în vedere la stabilirea inițială a dreptului la pensie, și anume a stagiului de cotizare. Or, față de această critică, reține că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent și unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferențe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislației anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislația în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competența exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, se bucură de atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007).24. Cu toate acestea, același text constituțional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivității. În acest sens, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivității, cele două obligații fiind intrinsec și indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieții persoanei asigurate contribuțiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivității și de a asigura mijloacele de subzistență a celor care au dobândit acest drept în condițiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.) Astfel, statul are obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale.[...] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).25. Or, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, constată că legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcție de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, așa cum a fost stabilit anterior.26. În sfârșit, cât privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, întrucât conținutul acestor dispoziții de lege a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că „verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanță cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziția din lege“ (a se vedea Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 64).27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Ianc, Ioan Dumitru, Virgil Adrian Popa, Emil Grecu, Ioan Marius Moldovan, Gheorghe Țuică, Neculai Ungurașu, Pântea Teodor Marcel, Ștefan Stelli, Gabriel Petru Tisu, Arcadie Iosif Siklodi, Dumitru Teclă, Viorel Matei și Viorel Cerb în dosarele nr. 3.608/97/2018, nr. 3.609/97/2018, nr. 3.610/97/2018, nr. 3.704/97/2018, nr. 3.705/97/2018, nr. 1.346/97/2018, nr. 3.081/97/2018, nr. 1.425/97/2018, nr. 1.625/97/2018, nr. 1.345/97/2018, nr. 2.557/97/2018, nr. 1.153/97/2018, nr. 3.643/97/2018 și nr. 1.300/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----