DECIZIA nr. 127 din 2 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena-Gabriela Udrea în Dosarul nr. 6.106/2/2018 (număr în format vechi 2.357/2018) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.830D/2018.2. La apelul nominal se prezintă apărătorul autoarei excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Veronel Rădulescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții nr. 617D/2019 și, respectiv, nr. 2.868D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală, ridicată de Gabriel Enache în Dosarul nr. 30.237/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, ridicată de Elena-Gabriela Udrea în Dosarul nr. 3.650/2/2019/a1 al Curții de Apel București - Secția I penală.4. La apelul nominal, în Dosarul Curții nr. 617D/2019, se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Mădălin Zeca, iar, pentru partea Ionuț-Giovani Florea, domnul avocat Ciprian Șoldea, având împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsește partea Alfred Florea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În Dosarul Curții nr. 2.868D/2019, se prezintă apărătorul autoarei excepției, domnul avocat Veronel Rădulescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Dan Cătălin Andronic, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public și apărătorii prezenți arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 617D/2019 și nr. 2.868D/2019 la Dosarul nr. 1.830D/2018, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției din dosarele Curții nr. 1.830D/2018 și nr. 617D/2019, care, în prealabil, face referire la o serie de erori ce se regăsesc în „Fișa privind jurisprudența Curții Constituționale“, aflată la dosar. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, reiterând motivele de neconstituționalitate formulate în notele scrise aflate la dosar. Subliniază că, în practică, un procent foarte mic din cererile de recuzare formulate în faza de urmărire penală sunt admise de procurorul ierarhic superior, având în vedere controlul ierarhic din cadrul Ministerului Public, în dezacord cu dreptul de acces liber la justiție. Invocă, în acest sens, art. 6 paragraful (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 47 paragraful (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Recomandarea nr. 94(12) a Comitetului de Miniștri către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor și Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară. Face, de asemenea, referire la situația de fapt din dosarele instanțelor de drept comun în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate pentru a sublinia temeinicia acestora.7. Având cuvântul, apărătorul autorului excepției din Dosarul Curții nr. 617D/2019 solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Invocă Decizia Curții nr. 625 din 26 octombrie 2016 pentru a justifica „legătura cu cauza“ a excepției de neconstituționalitate invocate. Pe fond, având în vedere dispozițiile alin. (1) al art. 70 din Codul de procedură penală, care fac referire la „tot cursul procesului penal“ - urmărirea penală fiind una dintre fazele procesului penal, apreciază că soluția și considerentele deciziei anterior citate sunt aplicabile mutatis mutandis, în special paragrafele 22, 23 și 27. Subliniază că actul de justiție aparține doar judecătorului, singurul care se încadrează în noțiunea de „instanță“, și, totodată, arată că soluția și considerentele Deciziei Curții nr. 670 din 30 octombrie 2018 nu sunt aplicabile cât privește prezenta excepție de neconstituționalitate.8. Președintele acordă cuvântul apărătorului părții Ionuț-Giovani Florea, care - având în vedere atât soluția și considerentele Deciziei Curții nr. 625 din 26 octombrie 2016, cât și existența controlului ierarhic dintre procurorul de caz și procurorul ierarhic superior - apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată trebuie admisă, astfel încât cererea de recuzare a procurorului, formulată în urmărirea penală, să fie soluționată de instanța de judecată, în acord cu dreptul fundamental la apărare și egalitatea în drepturi a cetățenilor.9. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că, din considerentele Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016, se desprinde faptul că sunt constituționale dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, sub aspectul competenței procurorului ierarhic superior de a soluționa cererea de abținere sau recuzare atunci când este formulată în cursul urmăririi penale. Consideră că normele procesual penale nu încalcă accesul liber la justiție și rolul procurorului de participant la înfăptuirea actului de justiție, deoarece este vorba despre un incident procedural, care intervine în cursul urmăririi penale, în fața procurorului, iar nu în fața instanței de judecată și prin care nu se soluționează fondul cauzei. Subliniază că, prin soluționarea cererii de recuzare procurorul ierarhic superior nu administrează justiția, în sensul că nu analizează acuzația penală.10. Având cuvântul în replică, domnul avocat Veronel Rădulescu precizează că motivele de neconstituționalitate privesc și lipsa unei dispoziții care să prevadă posibilitatea de a ataca soluția dispusă de procurorul ierarhic superior cu privire la cererea de recuzare.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:11. Prin Încheierea F/CP din 5 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.106/2/2018 (număr în format vechi 2.357/2018), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena-Gabriela Udrea în soluționarea contestației formulate împotriva Ordonanței din data de 1 august 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată împotriva procurorului de caz în Dosarul nr. 411/P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.12. Prin Încheierea din 13 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.237/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gabriel Enache în soluționarea plângerii formulate împotriva Ordonanței nr. 626/II-2/2018 din data de 6 septembrie 2018 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care supraveghează urmărirea penală în Dosarul de urmărire penală nr. 13.016/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.13. Prin Încheierea din 7 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.650/2/2019/a1, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Elena-Gabriela Udrea în procedura de cameră preliminară. Printre cererile și excepțiile invocate de autoare în procedura de cameră preliminară se regăsesc și solicitări referitoare la constatarea nelegalității urmăririi penale efectuate de un procuror a cărui incompatibilitate nu a fost reținută de către procurorul ierarhic superior care a soluționat cererea de recuzare.14. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia din dosarele Curții nr. 1.830D/2018 și nr. 2.868D/2019 susține, în esență, că, prin textele de lege criticate, legiuitorul a acordat procurorului ierarhic superior competență exclusivă de soluționare a unui incident procedural, cu depășirea competențelor stabilite de normele procesual penale referitoare la funcțiile judiciare. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 23 din 20 ianuarie 2016, în care s-a recunoscut atributul de a înfăptui justiția exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor judecătorești, Ministerul Public fiind doar un participant la realizarea justiției. Totodată, reamintește că aceleași aspecte sunt stabilite prin dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție. În aceste condiții, susține că, prin dispozițiile art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală s-a extins competența materială a organului de urmărire penală, acordându-se acestuia dreptul ca, prin soluționarea cererii de recuzare, să participe la înfăptuirea justiției. Totodată, invocă Decizia Curții nr. 625 din 26 octombrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior este neconstituțională.15. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul Curții nr. 617D/2019 reține că instanța de control constituțional a statuat cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 70 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016. Pentru aceste motive, arată că invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală cu privire la etapa urmăririi penale. Susține, în esență, că prevederile criticate afectează independența judecătorului de a soluționa orice incident procedural invocat în fața sa, fie că este judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară sau complet de judecată, judecătorul fiind singurul în măsură să aprecieze asupra incidentelor procesuale invocate în fața sa. Reține că recuzarea organelor judiciare reprezintă un drept al părților și al subiecților procesuali principali, prin care aceștia se pot asigura că activitatea judiciară se realizează într-un cadru imparțial. Or, dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală reglementează, fără a distinge, procedura soluționării cererii de recuzare a procurorului atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. Susține că soluționarea cererii de recuzare a procurorului este dată de legiuitor în competența procurorului ierarhic superior, adică unui organ care nu face parte din puterea judecătorească și căruia nu îi este conferit atributul înfăptuirii justiției, ci doar al participării la realizarea acesteia. Susține, în esență, că, prin eliminarea judecătorului din procesul recuzării unui procuror, sunt încălcate dispozițiile constituționale și din tratatele internaționale invocate.16. În dosarele Curții nr. 1.830D/2018 și nr. 2.868D/2019, Curtea de Apel București - Secția I penală nu formulează opinia sa cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.17. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală, formulând opinia sa în Dosarul Curții nr. 617D/2019, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă considerentele Deciziei Curții nr. 670 din 30 octombrie 2018, paragrafele 18-24, în care s-a reținut, printre altele, că procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar lipsa reglementării privind exercitarea unei căi de atac împotriva unor atari încheieri se justifică prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a soluționării fondului cauzei. Totodată, reține că, potrivit deciziei precitate, motivele menționate anterior sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește ordonanța prin care procurorul care supraveghează urmărirea penală soluționează abținerea sau cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală. Așadar, aceleași rațiuni referitoare la evitarea tergiversării inutile a urmăririi penale, precum și faptul că procedura soluționării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, justifică caracterul definitiv al ordonanței prin care procurorul care supraveghează urmărirea penală soluționează abținerea sau cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală. De asemenea, potrivit aceleiași decizii, și în ipoteza în care cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală este respinsă de procuror, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorilor prezenți în fața Curții, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:(1) În tot cursul procesului penal, asupra abținerii sau recuzării procurorului se pronunță procurorul ierarhic superior.(2) Declarația de abținere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancțiunea inadmisibilității, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare. [...](4) Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.“22. Autoarea excepției de neconstituționalitate din dosarele Curții nr. 1.830D/2018 și nr. 2.868D/2019 susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la instanțele judecătorești și art. 131 relativ la rolul Ministerului Public. De asemenea, invocă prevederile art. 6 paragraful (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 paragraful (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.23. Autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul Curții nr. 617D/2019 susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 relativ la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la instanțele judecătorești, art. 129 privind căile de atac, art. 131 relativ la rolul Ministerului Public și art. 132 referitor la statutul procurorilor. De asemenea, invocă dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior este neconstituțională.25. În considerentele deciziei sale, în ceea ce privește recuzarea procurorului, Curtea a reținut că noile dispoziții procesual penale nu disting între procedura soluționării cererii de recuzare a procurorului în funcție de momentul formulării acesteia. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală reglementează, fără a distinge, procedura soluționării cererii de recuzare a procurorului atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. Potrivit dispozițiilor de lege precitate, în tot cursul procesului penal, asupra recuzării procurorului se pronunță procurorul ierarhic superior, cererea de recuzare adresându-se acestuia, sub sancțiunea inadmisibilității. Procurorul ierarhic superior soluționează cererea în 48 de ore, pronunțând o ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.26. Așa încât, Curtea a constatat că este înlăturată, de iure, competența instanței judecătorești de a se pronunța asupra acestui incident procedural, fiind de competența exclusivă a procurorului ierarhic superior soluționarea cererii de recuzare a procurorului de ședință. Curtea a constatat că soluționarea cererii de recuzare a procurorului în cursul judecății este dată de legiuitor în competența procurorului ierarhic superior, adică unui organ care nu face parte din puterea judecătorească și căruia nu îi este conferit atributul înfăptuirii justiției, ci doar al participării la realizarea acesteia. În aceste condiții, Curtea a constatat că, prin stabilirea competenței de soluționare a cererii de recuzare formulate în cursul judecății în sarcina procurorului ierarhic superior, legiuitorul reglementează un cadru al înfăptuirii justiției ce excedează celui configurat prin dispozițiile Legii fundamentale, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1).27. Mai mult, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 70 alin. (6) din Codul de procedură penală, „în caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin“. Având în vedere că această dispoziție se regăsește în cuprinsul art. 70 care prevede competența exclusivă a procurorului ierarhic superior de a soluționa cererea de recuzare a procurorului de ședință, rezultă că tot acesta are competența exclusivă de a analiza și a stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse până în acel moment se mențin. Într-o atare împrejurare, Curtea a apreciat că există posibilitatea ca procurorul ierarhic superior să se pronunțe cu privire la valabilitatea și menținerea actelor îndeplinite ori măsurilor dispuse de către judecător sau în fața acestuia până la data admiterii cererii de recuzare. Astfel, Curtea a constatat că aplicarea in concreto a textului de lege criticat poate duce la situații în care procurorul ierarhic superior învestit cu soluționarea cererii de recuzare să exercite atribuții care țin de competența exclusivă a unei instanțe de judecată, respectiv să cenzureze activitatea judecătorului care s-a pronunțat deja. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1) din Constituție.28. În continuare, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, în procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare: funcția de urmărire penală; funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; funcția de judecată. Astfel, pe lângă faza de urmărire penală și faza judecății pe fond, legiuitorul a reglementat două faze judiciare noi supuse jurisdicției judecătorului de drepturi și libertăți și celui de cameră preliminară. În ceea ce privește cele două noi etape procesual penale, Curtea a reținut că acestea se desfășoară în fața unuia/mai multor judecători, care, potrivit art. 53 și 54 din Codul de procedură penală, funcționează în cadrul unei instanțe judecătorești, iar nu independent de existența acesteia, procedura desfășurată în fața acestora fiind în egală măsură supusă garanțiilor ce rezultă din prevederile constituționale ale art. 126 alin. (1). Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că procurorul ierarhic superior nu poate, fără a încălca dispozițiile constituționale, să soluționeze nici cererea de recuzare a procurorului formulată în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți, această atribuție revenindu-i judecătorului.29. Considerentele și soluția Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016 își păstrează valabilitatea cât privește procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului de ședință, formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți.30. Curtea reține că autorii din prezentele cauze invocă considerentele Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016, precitate, pentru a susține că prevederile art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale și în ceea ce privește procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală.31. Referitor la faza urmăririi penale, reglementată prin art. 285-341 din Codul de procedură penală, Curtea reține că aceasta este cea dintâi fază a procesului penal, este premergătoare judecății, se desfășoară conform unei proceduri nepublice și are ca obiect, conform art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Conform art. 55 alin. (3) din Codul de procedură penală, atribuțiile procurorului în cursul procesului penal vizează supravegherea sau efectuarea urmăririi penale; sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți și a instanței de judecată; exercitarea acțiunii penale; exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege; încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii; formularea și exercitarea contestațiilor și căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești; îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute de lege. Totodată, competența procurorului în cadrul procesului penal este reglementată la art. 56 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, conform căruia aceasta constă în conducerea și controlul nemijlocit al activității de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, și în supravegherea ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, precum și în efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce și le supraveghează.32. În ceea ce privește rolul procurorului în cadrul procesului penal, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 131 din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, exercitându-și atribuțiile prin procurori constituiți în parchete. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005), procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic. Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparțialității - aplicabil și judecătorilor, prin natura activității de jurisdicție exercitate de către aceștia - decurge, pe de o parte, din apartenența procurorilor la autoritatea judecătorească, iar, pe de altă parte, din rolul Ministerului Public, care este stabilit prin prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, acela de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Principiul legalității semnifică faptul că procurorii au obligația de a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale. Ca o garanție a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a procurorilor - în cadrul Ministerului Public - sub forma controlului ierarhic (Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011).33. În aceste condiții, Curtea constată că, soluționând prin ordonanță cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, procurorul ierarhic superior nu exercită atribuții ce țin de competența exclusivă a instanței de judecată, respectiv nu cenzurează activitatea judecătorului, astfel cum susțin autorii. Soluționarea de către procurorul ierarhic superior a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, constituie o formă concretă prin care Ministerul Public își îndeplinește rolul de reprezentant al interesului social, general și public. Acest incident procedural, ce apare în faza urmăririi penale - recuzarea, privește activitatea judiciară a procurorului ca subiect procesual oficial, iar soluționarea sa de către procurorul ierarhic superior corespunde mecanismului de realizare a controlului ierarhic intern din cadrul Ministerului Public.34. Cât privește susținerile potrivit cărora normele procesual penale criticate exclud de la controlul instanței de judecată soluția dată de procurorul ierarhic superior unei cereri de recuzare formulate în faza de urmărire penală, Curtea constată că procedura soluționării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar (în același sens, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24). Faptul că cercetarea și soluționarea cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este o procedură incidentală, distinctă de obiectul procesului penal la care se referă, nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, cât și nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a urmăririi penale justifică caracterul definitiv al ordonanței procurorului ierarhic superior.35. De altfel, Curtea constată că, și în ipoteza în care cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este respinsă de procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă.36. În ceea ce privește dreptul de acces la justiție, Curtea constată că acest drept nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar, în acord cu jurisprudența sa, Curtea reține că, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa încât Curtea constată că susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, deoarece nu prevăd o cale de atac cu privire la ordonanța prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este neîntemeiată.37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena-Gabriela Udrea în Dosarul nr. 6.106/2/2018 (număr în format vechi 2.357/2018) al Curții de Apel București - Secția I penală, de Gabriel Enache în Dosarul nr. 30.237/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală, respectiv de Elena-Gabriela Udrea în Dosarul nr. 3.650/2/2019/a1 al Curții de Apel București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 70 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----