DECIZIA nr. 11 din 14 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia-Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Simina Popescu-Marin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală, excepție ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ș.a., în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.986D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a transmis la dosar note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că dreptul la primă de vacanță nu are consacrare constituțională, ci se încadrează în categoria drepturilor salariale suplimentare, care se acordă în condițiile legii. De asemenea, aplicarea unor norme juridice diferite, în funcție de modificările legislative intervenite în timp, nu înseamnă încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 11 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală. Excepția a fost ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ș.a., într-o cauză având ca obiect despăgubiri.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajații nu mai beneficiază de prima de vacanță în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanță. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017 (1 iulie 2017), o parte din salariații intimatei Hidroelectrica, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanță prevăzută în contractul colectiv aplicabil, în cuantumul și sub forma prevăzute de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaților care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenția colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanță în bani și condiționează acordarea primei de vacanță, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanță în limita de 1.450 lei pentru salariat. În aceste condiții este evidentă încălcarea principiului constituțional prevăzut de art. 16 alin. (1) și, implicit, a art. 5 din Codul muncii, întrucât are loc excluderea de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii. Așadar, se încalcă principiul egalității de tratament, deoarece în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, iar potrivit legii, constituie discriminare actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.7. De asemenea, deși contractul colectiv de muncă constituie legea părților, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți (art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011), se constată ingerința legiuitorului în executarea convenției colective prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările din contractul colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanță, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă și dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă, și ale art. 41 alin. (5) din Constituție, care garantează executarea convențiilor colective legal încheiate.8. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale reține că instanța de contencios constituțional nu s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor invocate de titularul cererii de sesizare și face trimitere la Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 75, potrivit căruia: „Cât privește opțiunea legiuitorului de a nu aloca bani pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanță pentru perioada 2012-2014, într-o bogată jurisprudență a Curții Constituționale, ce a vizat măsuri restrictive bugetare mai largi ale legiuitorului, care au inclus și suspendarea ori anularea unor drepturi bănești, s-a statuat în repetate rânduri că o astfel de politică salarială a statului respectă exigențele Constituției“. De asemenea, instanța judecătorească face referire la Nota de fundamentare care a stat la baza adoptării ordonanței de urgență criticate, în care se reține „obligativitatea operatorilor economici astfel cum sunt definiți de Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, cu modificările și completările ulterioare, de a acorda angajaților proprii prime, numai sub forma voucherelor de vacanță începând cu data de 1 decembrie 2018“.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, respectiv art. 1 alin. (2) teza finală din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 30 iunie 2017. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise ale autoarei excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, urmând a reține ca obiect al excepției aceste prevederi legale care au următorul cuprins: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. Alineatele (2), (2^4) și (4) ale articolului 1 se modifică și vor avea următorul cuprins:(2) Instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, precum și operatorii economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările și completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură primă de vacanță, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.13. În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și în art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că dreptul la vouchere de vacanță are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituțional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015).15. De asemenea, referitor la principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situații similare. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferențiat persoanelor aflate în situații diferite. De asemenea, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016).16. Astfel, Curtea constată că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanță sau indemnizația de vacanță sub forma voucherelor, legiuitorul a acționat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție.17. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale privind acordarea primei de vacanță sub formă de vouchere, în raport cu normele constituționale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, sar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (a se vedea și Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).18. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea și Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).19. Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, sar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil (Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010).20. Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfășoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi și obligații contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor și nicidecum acte care să prevaleze forței legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază și se încheie în limitele și în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).21. Aceleași rațiuni sunt valabile și în privința contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăților la care statul este unic acționar sau acționar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate la nivelul autorităților publice sau societăților unde statul este acționar unic sau majoritar nu poate fi opus legii.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.23. Distinct de acestea, Curtea precizează că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate excedează controlului de constituționalitate, fiind de resortul instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.24. Totodată, invocarea în motivarea excepției a încălcării unor dispoziții cuprinse în Codul muncii și în Legea nr. 62/2011 nu are nicio relevanță, întrucât Curtea examinează conformitatea prevederilor legale ce formează obiectul excepției cu Constituția, iar nu contrarietatea unor dispoziții legale cu alte dispoziții de drept comun.25. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, pretins încălcate de prevederile legale criticate, Curtea observă că aceasta a fost efectuată direct în fața instanței de contencios constituțional, prin notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției. Față de această împrejurare, Curtea reiterează jurisprudența sa în care a reținut că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței judecătorești, contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012). Această consecință se impune, întrucât Curtea Constituțională nu se poate substitui părții în privința invocării motivului de neconstituționalitate, un control de constituționalitate a posteriori, din oficiu, fiind inadmisibil.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „Univers“, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat Traian Beteringhe, Florin Burghiu ș.a., în Dosarul nr. 90/3/2018 (număr în format vechi 4.792/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
----