DECIZIA nr. 783 din 4 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Abagiu în Dosarul nr. 7.862/204/2016* al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 66D/2018.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 5 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.862/204/2016*, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Abagiu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire cu privire la latura civilă a unei decizii penale pronunțate de Curtea de Apel Ploiești.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât conduc la aplicarea legii în mod diferențiat, situație care contravine în mod evident principiului egalității în drepturi. Astfel, se creează un sistem discriminatoriu între persoanele care beneficiază de posibilitatea declarării căii extraordinare de atac a revizuirii și cele cărora legea le îngrădește acest drept, deși se încadrează în cazurile prevăzute de lege.5. Textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât nu se încadrează în restricțiile impuse de acesta. Măsura nu este proporțională cu situația care a determinat-o, nu este aplicabilă în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.6. Efectele revizuirii unei hotărâri penale trebuie să fie aceleași pentru toți participanții la procesul penal. Se arată că, „în măsura în care revizuirea se realizează pe latura penală, hotărârea trebuie să fie definitivă, iar dacă vizează latura civilă, trebuie să evoce fondul, în condițiile în care revizuirea vizează aceeași cauză, același proces penal, astfel încât nu se justifică nici în fapt, nici în drept posibilitatea, dreptul doar pentru unii cetățeni să formuleze revizuire pe latura civilă, iar pentru alții îngrădirea acestui drept. Intenția legiuitorului de a limita accesul persoanelor la calea de atac a revizuirii nu se justifică în raport cu drepturile îngrădite ale cetățenilor“.7. Recursul care formează substanța dreptului subiectiv recunoscut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale oricărei persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția statelor contractante reprezintă o cale de atac împotriva unei măsuri a autorităților statale prin care reclamantul pretinde faptul că i-a fost încălcat un drept convențional. Dacă încălcarea s-a produs sau nu în mod efectiv, urmează a se examina de aceleași instanțe, sub controlul jurisdicției europene, pentru ca această examinare să poată fi făcută mai întâi de instanțele naționale, statele contractante trebuind să ofere celui interesat o asemenea posibilitate, sub forma recursului efectiv analizat. 8. Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța reține că, față de dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii, dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție, de vreme ce reglementarea legală a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire este aceeași pentru toți cetățenii. Din același motiv nu se poate aprecia că este îngrădit accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției.11. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalității în drepturi, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următoarea formulare: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;“.15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se mai invocă și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cazul de față, autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o cerere de revizuire în condițiile în care nici măcar nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care o instanță să se fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, astfel cum prescrie art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă ca motiv de revizuire. Prin decizia penală a cărei revizuire se cere s-a dispus desființarea cauzei pe latură civilă și trimiterea acesteia la prima instanță în vederea soluționării acțiunilor civile formulate în cauză. Așadar, instanța judecătorească nu s-a pronunțat pe fond în ceea ce privește latura civilă a procesului penal.17. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta „decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Din cele arătate mai sus rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Abagiu în Dosarul nr. 7.862/204/2016* al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----