DECIZIA nr. 891 din 15 decembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gabriel Ivan în Dosarul nr. 6.244/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 618/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează o cauză de anulare a permisului de conducere, și nu o cauză de împiedicare a obținerii acestuia, legiuitorul reglementând foarte clar condițiile în care intervine anularea permisului de conducere, o atare împrejurare nefiind de natură a încălca dreptul la liberă circulație.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 15 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.244/105/2017, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Gabriel Ivan în contradictoriu cu Serviciul Rutier din subordinea Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, și anume a Dispoziției Șefului Serviciului Rutier nr. 184271/2017 prin care s-a dispus anularea permisului său de conducere.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt neclare și lipsite de previzibilitate, apreciind că nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între fapta penală săvârșită și sancțiunea administrativă aplicată de către Inspectoratul de Poliție, care să determine anularea permisului său de conducere. Acesta arată că „de la data săvârșirii faptei penale și până la data condamnării definitive, a obținut permisul de conducere, deci nu a făcut altceva decât să respecte legea pentru a putea circula în condiții legale pe drumurile publice.“ Susține, de asemenea, că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituționale, întrucât îngrădesc dreptul la muncă și dreptul la liberă circulație, având în vedere că măsura administrativă de anulare a permisului de conducere are repercusiuni asupra posibilității exercitării profesiei sale de conducător auto. Autorul excepției precizează că a fost implicat într-o anchetă pentru săvârșirea infracțiunii de a conduce pe drumurile publice fără permis de conducere, însă față de această împrejurare s-a stabilit o sancțiune în cadrul procesului penal demarat împotriva sa. În acest context, apreciază că măsura administrativă de anulare a permisului de conducere, obținut în mod legal, ulterior săvârșirii faptei penale, reprezintă o măsură care nu are nicio legătură directă cu fapta penală săvârșită și nu este proporțională cu situația care a determinat-o, fiind o măsură excesivă și abuzivă, aplicată în afara sancțiunii primite pentru fapta penală comisă anterior. Susține, de asemenea, că reglementarea criticată contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacră egalitatea în fața legii, întrucât împotriva sa au fost luate două măsuri, și anume atât una legală de sancționare pentru o faptă comisă și recunoscută, cât și una administrativă - abuzivă, deși nu a comis nicio faptă și nu a încălcat nicio prevedere legală în calitate de posesor (deținător) al permisului de conducere auto.6. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate și arată că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituționale. Instanța de judecată arată că anularea permisului de conducere intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de textul legal criticat și reprezintă, de principiu, consecința condamnării titularului său, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, însă nu în ceea ce privește prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, criticate în prezenta cauză și care constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, ci referitor la prevederile art. 118 alin. (1) din același act normativ.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:[…] f) permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.“12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, precum și art. 53 coroborat cu art. 25 privind libera circulație și art. 41 alin. (1) și (2) din Constituția României privind îngrădirea dreptului la muncă.13. Curtea reține că, în speță, autorul excepției apreciază ca fiind neconstituțională reglementarea potrivit căreia anularea permisului de conducere se dispune în cazul în care acesta a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.14. În acest context, Curtea învederează faptul că infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal se regăsește în titlul VII - Infracțiuni contra siguranței publice, capitolul II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice. Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, căreia i se poate aduce atingere prin faptul că o persoană fără abilități teoretice sau practice de a controla o sursă de pericol desfășoară în concret o activitate care presupune controlul acestei surse de pericol. Urmarea imediată a unei asemenea activități constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice. 15. Din perspectiva criticilor formulate de autorul excepției, Curtea reține că prin Decizia nr. 156 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 14 mai 2013, sau prin Decizia nr. 280 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014, instanța de contencios constituțional a reținut că anularea permisului de conducere intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și reprezintă, de principiu, consecința condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar, pe de altă parte, explică rațiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliție rutieră, și nu de instanța de judecată în cadrul aceluiași proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condițiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării și executării măsurii. 16. Curtea a subliniat, de asemenea, că măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă dispusă de organul de poliție rutieră, a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliție rutieră. Această măsură nu implică o activitate jurisdicțională, proprie sistemului judiciar, și nici nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliție, ci reprezintă o operațiune de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare rămase definitivă. Din rațiuni practice, operaționale și organizatorice, este firesc ca același organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ -, să dispună și anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziție mijloacele și întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operațiuni în evidențele sale. 17. În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea cumulativă a mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă (cea penală și cea contravențională), în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 820 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, sau Decizia nr. 194 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 8 iunie 2017, Curtea a statuat că în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală, și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare are drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Curtea a învederat că măsura anulării permisului de conducere nu este o pedeapsă în sensul legii penale, ci reprezintă o măsură tehnico-administrativă, dispusă, raportat la speța de față, în cazul în care permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Aceasta constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte de natură penală/contravențională și protejarea participanților la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor.18. Referitor la pretinsa încălcare a art. 25 alin. (1) din Constituția României, care reglementează libera circulație, prin Decizia nr. 280 din 8 mai 2014, precitată, Curtea a precizat că „dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Consecința anulării permisului de conducere nu are nicio consecință asupra exercițiului dreptului la liberă circulație, cetățeanul beneficiind plenar de libertatea sa de a se deplasa în țară și în străinătate.“ 19. Curtea a mai subliniat că stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește anularea permisului de conducere, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective [... ]“ și nu afectează munca și protecția socială a muncii ori viața intimă, familială și privată, deoarece persoana interesată se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, în condițiile reglementate de art. 116 din aceeași ordonanță de urgență.20. De asemenea, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 304 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016). Astfel, fără a aduce atingere art. 53 din Constituție, normele legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Pe de altă parte, norma constituțională prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Ivan în Dosarul nr. 6.244/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----